OIREP-urile pun umărul consistent şi consecvent la atingerea obiectivelor de mediu

La sfârşitul lunii noiembrie, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a publicat Raportul anual privind starea mediului în România 2020, raport care reuneşte cele mai semnificative date pe tema mediului şi a modului în care România stă la capitolul implementare politici europene sau naţionale.

Raportul anual în cauză este practic termometrul cu care luăm temperatura naţională pe mai multe subiecte mari ale mediului - apă, aer, sol, păduri, curăţenie sau poluare, gestionarea deşeurilor ş.a.m.d.

Pentru anul 2020, Raportul reflectă, în cazul deşeurilor de ambalaje, un lucru îmbucurător, şi anume că, deşi în perioada 2014-2018, cantitatea de deşeuri şi produse ambalate puse pe piaţă a crescut în mod constant, producătorii şi deci România, au reuşit să îşi îndeplinească atât obiectivul global de reciclare şi valorificare, precum şi obiectivele pe tipuri de materiale.

Inclusiv din datele recente publicate de EUROSTAT reiese faptul că producătorii din România, prin intermediul OIREP-urilor, nu doar că şi-au îndeplinit obiectivele de reciclare pentru deşeurile de ambalaje din plastic, ba chiar au şi depăşit media europeană pentru acest obiectiv - 43% în România, 40% media europeană.

După cum se ştie, organizaţiile de implementare a răspunderii extinse a producătorilor (OIREP-urile) constituie placa turnantă a realizării obiectivelor de reciclare pentru producătorii şi importatorii de produse ambalate, dar, cu începere din 2019, şi pentru autorităţile locale, ale căror deşeuri de ambalaje din deşeurile municipale au început să fie finanţate ca gestionare. Deşi demersurile organizaţiilor de implementare a răspunderii extinse a producătorilor au fost încununate de succes, nu trebuie neglijat efortul depus de acestea în realizarea obiectivelor legale, mai cu seamă în condiţiile în care colectarea separată a deşeurilor este încă într-o zonă destul de îndepărtată de indicatorii uzuali la nivel european.

Se mai poate constata şi faptul că nici măcar lipsa cronică a unor capacităţi de reciclare proporţionale nevoii pieţei româneşti pe anumite tipuri de materiale nu a constituit o piedică în calea realizării obiectivelor de mediu pentru OIREP-urile româneşti, mai ales în cazul colectării deficitare prin departajarea ambalajelor de hârtie, carton, sticlă sau metal de deşeurile biodegradabile şi reziduale, preponderente în cazul deşeurilor generate de populaţie şi gestionate de autorităţile locale.

În mod realist, întrebarea firească este cât de departe ar putea fi România pe parte de obiective de colectare şi reciclare în cazul în care şi autorităţile ar ţine pasul cu propriile promisiuni. Deşi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor (2014-2020) prevede măsuri şi acţiuni concrete, necesar a fi implementate atât la nivelul autorităţilor centrale cât şi la nivelul celor locale, ele întârzie să fie implementate, îngreunând astfel trecerea la o economie cu adevărat circulară, aşa cum prevăd politicile UE, care îşi propun să reducă impactul deşeurilor asupra mediului. Ca exemplu ilustrativ pentru starea lucrurilor din România, în 2019 peste 75% din deşeurile municipale generate au fost eliminate prin depozitare - adică rămâne preponderentă utilizarea depozitelor de deşeuri, fie ele conforme sau nu la ora aceea.

Cu o capacitate de direcţionare către reciclare de aproape 100%, organizaţiile de implementare a răspunderii extinse a producătorilor continuă să fie unul dintre cei mai solizi aliaţi ai autorităţilor în atingerea obiectivelor de reciclare la nivel naţional. Dacă scopul administraţiei - centrale sau locale deopotrivă - este să ajute agenţii economici implicaţi în managementul deşeurilor să îşi ducă la îndeplinire obiectivele de mediu, atunci discuţia de îmbunătăţire trebuie să se îndrepte către câteva nevoi de reglementare şi clarificare ale actualelor reglementări.

De exemplu, cele două instrumente - Sistemul Garanţie Returnare şi OIREP - care trebuie să aducă beneficii majore asupra managementului deşeurilor de ambalaje din România, se întrepătrund mai ales în stabilirea termenului de implementare, pe care noi îl vedem mai degrabă ca fiind la începutul unui nou exerciţiu financiar şi operaţional (dată fiind complexitatea datelor fiscale şi nu numai, a încadrării produselor şi deşeurilor, raportărilor către autorităţi, îndeplinirii obiectivelor de reciclare etc.), astfel încât să nu existe o imixtiune între cele două. Este necesară şi o revizuire a legislaţiei aplicabile OIREP-urilor, astfel încât tratamentul să fie egal pentru ambele instrumente prin intermediul cărora producătorii îşi îndeplinesc obiectivele de reciclare, mai ales în ceea ce priveşte aspectul juridic al proprietăţii asupra deşeurilor.

Deloc de neglijat este şi necesitatea corelării între legislaţia de mediu şi cea referitoare la serviciul de salubrizare a localităţilor, fapt reliefat de către OIREP-uri în mod constant dar şi implementarea instrumentului "plăteşte pentru cât arunci" care va stimula colectarea separată şi reducerea cantităţilor de deşeuri care continuă să nu fie reciclate pentru că ajung în depozitele de deşeuri.

Autorităţile centrale, cele locale, precum şi agenţii economici implicaţi în lanţul managementului deşeurilor pot conlucra, cum au mai făcut-o şi până acum, în asigurarea unui cadru legislativ favorabil atingerii de obiective asumate la nivel de ţară, în monitorizarea interacţiunii dintre entităţile susnumite, precum şi în găsirea celor mai bune metode de educare a populaţiei în spiritul economiei circulare - consum responsabil, colectare separată, reciclare.