OLE HANSEN, SAXO BANK: "Ţiţeiul îşi va reveni, pentru că majoritatea producătorilor vând sub pragul de rentabilitate"

Impactul pandemiei de Covid-19 asupra creşterii şi cererii globale în trimestrul al doilea al anului va fi semnificativ, notează Ole Hansen, director analiză mărfuri în cadrul Saxo Bank, în raportul băncii referitor perspectivele economiei până la jumătatea anului.

Analistul punctează că, în timp ce milioane de oameni din întreaga lume lucrează de acasă şi nu călătoresc, cererea de combustibil pentru transport s-a prăbuşit. În plus, scăderea încrederii consumatorilor va avea impact asupra cererii de bunuri de consum.

"Cel mai puternic efect s-a observat până acum în sectorul energetic. O combinaţie între creşterea puternică a ofertei non-OPEC şi perspectiva de scădere a cererii globale a condus la întreruperea inevitabilă a cooperării OPEC+ (n.r. grupul format din 24 de naţiuni producătoare de petrol, din care 14 sunt membri OPEC şi 10 membri non-OPEC, inclusiv Rusia) pe 6 martie", notează Hansen.

În schimb, Arabia Saudită a început un război total al preţurilor, prin scăderea cotaţiei ţiţeiului în timp ce a crescut producţia, mai spune analistul, adăugând: "Indiferent dacă ţinta urmărită a fost Rusia sau producătorii ce au costuri ridicate din industria de petrol de şist din SUA, impactul asupra preţului ţiţeiului a fost devastator. Dacă scopul a fost să producă şoc şi groaza, momentul a fost perfect - cererea globală s-a prăbuşit, în timp ce lumea a intrat în izolare pentru a combate COVID-19".

Este contextul în care preţul ţiţeiului a scăzut puternic, sortimentul Brent, relevant pentru piaţa europeană, atingând la finele primului trimestru miniumul ultimilor 18 ani.

ETF-ul SPDR Energy Select (XLE), reprezentând unele dintre cele mai mari companii petroliere americane, s-a redus la mai mult de jumătate, din decembrie încoace. Între timp, pentru un grup de 12 mari producători independenţi de petrol şi gaze din SUA, valoarea de piaţă s-a prăbuşit la sub 90 de miliarde de dolari, de la peste 300 de miliarde de dolari, în decembrie.

"Având în vedere faptul că, în prezent, majoritatea producătorilor de petrol (inclusiv Rusia şi Arabia Saudită) vând la un preţ cu mult sub pragul de rentabilitate, în cele din urmă piaţa îşi va reveni. Totuşi, înainte ca acest lucru să se întâmple, virusul fie trebuie să prezinte semne de retragere sau să vedem o reducere semnificativă în cazul companiilor ce produc la costuri ridicate în locuri precum SUA şi Brazilia", notează Hansen.

În plus, analistul punctează că, recuperarea către un interval al cotaţiei cuprins între 50 şi 60 dolari pe baril pentru Brent va fi presărat cu obstacole date de creşterea rapidă a rezervelor globale, care vor trebui reduse, pentru ca preţul petrolului să se redreseze.

De menţionat că, Alianţa OPEC+ va fi de acord să extindă reducerea producţiei de ţiţei, în cadrul discuţiilor de săptămâna aceasta, dacă SUA şi alte state se alătură cu scăderi ale producţiei, pentru a sprijini preţurile, conform unor surse citate de Reuters. Săptămâna trecută, preşedintele american Donald Trump a anunţat că a determinat Arabia Saudită şi Rusia să încheie un acord privind reducerea producţiei cu 10 - 15 milioane de barili pe zi, sau aproximativ 10% - 15% din furnizările lor globale.

Pe de altă parte, Hansen susţine că, reducerea semnificativă a producţiei de petrol de şist în SUA în următoarele luni este posibil să ducă şi la reducerea producţiei de gaz de şist.

"Creşterea producţiei, o iarnă blândă în emisfera nordică şi scăderea activităţii cauzată de pandemie a dus la scăderea abruptă a preţurilor gazelor. În SUA, preţurile au atins minimul ultimilor 25 de ani în martie. În funcţie de ritmul de încetinire al producţiei, vedem preţul gazelor crescând peste nivelul prezent din piaţa forward", spune analistul.

În ceea ce priveşte aurul, Hansen notează că, eşecul raliului metalului galben, pe măsură ce pandemia de COVID-19 se răspândeşte şi incertitudinea economică creşte, îi reamintesc de 2008.

"În prima parte a marii crize financiare, toate activele au fost vândute pentru ca investitorii să obţină numerar. În primele săptămâni ale crizei, aurul a coborât cu 27% la 725 de dolari/uncie înainte de a începe ascensiunea care l-a adus, în cele din urmă, până la 1920 de dolari/uncie", arată analistul.

Revenirea a început cu companiile de exploatare a metalului galben, înainte de a trece la aur propriu-zis şi a durat câteva luni până când piaţa a atins bottom-ul.

"Ţinând cont de aceasta, urmărim cu atenţie companiile miniere de aur prin intermediul ETF-ul Vaneck Major Gold Miners. De asemenea, trebuie să reţinem că costul combustibilului, care reprezintă 20% din costurile de exploatare, s-a prăbuşit. Prin urmare, companiile care se ocupă cu mineritul aurului nu au suferit, cel puţin deocamdată, de pe urma impactului pe care l-ar presupune scăderea preţului metalului galben", spune Hansen.

Analistul adaugă: "Considerăm că motivele deţinerii pe termen lung a aurului au fost, poate, consolidate de evoluţiile actuale. În timp ce ratele dobânzilor cheie au fost reduse, randamentele obligaţiunilor corporative au crescut. Comunicarea întreruptă dintre acţiunile băncii centrale şi evoluţiile la faţa locului va declanşa, cel mai probabil, o reacţie fiscală şi inflaţionistă majoră, din partea guvernelor din toată lumea".

Randamentele reale ale bonurilor de tezaur ale SUA pe 10 ani, un alt factor determinant major pentru aur, au crescut brusc, ca reacţie la estimările mult mai mici ale inflaţiei.

"Considerăm că această mişcare este nesustenabilă şi că randamentele reale vor reveni într-un teritoriu negativ mai puternic", spune Hansen, adăugând: "Scăderea agresivă a cotaţiei ţiţeiului nu a ajutat aurul. Banca centrală a Rusiei a fost un important cumpărător de aur în ultimii ani. Dar achiziţiile s-a oprit acum şi, în funcţie de cât timp va dura redresarea cotaţiei ţiţeiului, este posibil ca Rusia să devină vânzător net", spune Hansen.

Conform acestuia, Rusia va trebui în cele din urmă să acopere deficitul creat prin scăderea cotaţiei petrolului sub nivelul de rentabilitate, care este undeva aproape de 40 de dolari pe baril.