OPINII Cât de mare este randamentul riscului pentru micii investitori?

Este un truism să afirmi că un câştig superior se obţine doar în condiţii de risc proporţional. "Nu rişti, nu câştigi" spune înţelepciunea populară. Sunt însă situaţii în care prima de risc nu prea se justifică, fapt vizibil mai ales în zona plasamentelor monetare. Să începem cu banalele depozite la termen, mai exact cu cel mai popular dintre acestea, depozitul la 3 luni, în lei. Plafonul de garantare este de 100.000 euro (echivalent lei), panica nu şi-a făcut simţită prezenţa în pieţele de capital, este linişte şi pace (încă). Cu toa-te astea, diferenţele de randament între economisirea la băncile mici şi cea la băncile din top 10 sunt considerabile. Mai exact, de la simplu la mai mult decât dublu sau chiar un multiplu mai generos. De pildă, cel mai mare câştig îl oferă în acest moment, potrivit conso.ro, Banca Feroviară (dobândă de 3,05%), Ideea Bank (3%) şi TBI Bank, cu 2,25%. Pentru a găsi oferta băncilor mari am răsfoit câteva pagini ale clasamentului şi am dat în final de Banca Transilvania (1,25%), CEC Bank (0,75%), BRD (0,5%), BCR (0,3%) sau ING (0,2%). Or, ce ar putea justifica o asemenea diferenţă, de la 3% la 0,3%, în condiţiile unei atmosfere calme pe piaţa financiar-bancară, în acest moment? Dar dacă se va ajunge la tensiuni ca în 2008 şi temeri privind insolvenţa unor bănci? Vom avea atunci raport de 100:1 în loc de 10:1 între cele mai mari şi cele mai mici randamente? Probabil că mulţi preferă să doarmă liniştiţi cu gândul că banii lor sunt păstraţi de o bancă de importanţă sistemică ce nu va fi lăsată să cadă indiferent ce se întâmplă şi nu îşi mai bat capul cu randamentele. Şi de aici prima cam exagerată de risc.

Să vedem cum stau lucrurile dacă vom compara, pentru frumuseţea demersului, merele de la BVB cu perele din titlurile de stat. Pe de o parte, risc la cote înalte (oscilaţiile bursei sunt imprevizibile), pe de alta, siguranţa maximă pentru un plasament din România. Indicele BET a urcat cu 13% în 2018, fără să mai luăm în calcul dividendele. Dacă cineva ar dori să marcheze însă câştigul, ar trebui să scadă impozitul de 10% pe profit datorat statului şi comisioanele brokerilor, aşa că ar rămâne cu ceva peste 10% net. Destul de bine, având în vedere că în condiţii de risc minim randamentul ar fi de numai 4,5%, cât se plăteşte la ultima emisiune de titluri de stat pentru populaţie si aflată în derulare. Să remarcăm însă că nu e nici pe departe diferenţa dintre cele mai bune randamente la depozitele la termen, primite de la băncile mici din sistem şi cele mai costelive dobânzi oferite de băncile mari. De la simplu la dublu, hai triplu dacă includem şi dividendele, dar în niciun caz de la simplu la înzecit. Ca să nu mai spunem că 2018 a fost an bun pentru pieţele globale de capital, iar în cazul în care mai apar recesiuni şi economiile fac un pas înapoi, dobânzile mai degrabă vor creşte, iar acţiunile se vor deprecia, poate chiar spectaculos.

Trăgând linie, ar mai fi şi alte explicaţii privind aceste diferenţe de abordare şi bonificare? Poate popularizarea deficitară. E posibil ca mulţi să nu fi aflat de oferta băncilor mici, dincolo de opţiunea declarată pentru siguranţă, de presupus în cazul plasamentelor la băncile mari, aşa cum mulţi dintre cei care au pariat pe acţiuni ce au subperformat ar fi tentaţi să nu ocolească oferta Trezoreriei la randamente de 4,5%, dacă ar afla din vreme de aceasta.