OPINII Ce învăţăm din măcelul crypto de dată recentă

Cu un bitcoin ajuns la puţin peste 20.000 de dolari, plecând de la recordul de 66.000 din toamnă, sau cu românescul Elrond aterizând de la 520 de dolari la 41, unii ar spune că morala poveştii se rezumă doar la învăţăturile celor prinşi în bulelele care apar şi se sparg aleatoriu, iar cine nu fuge la timp din calea avalanşei nu trebuie să se plângă prea tare.

Totuşi, nu există pierderi importante doar pe zona crypto, ci şi în cea a pieţelor de acţiuni, unde scăderile sunt acum pe măsura optimismului de la începutul anului trecut (vezi companiile listate în urma unor plasamente private de la noi).

Iar corecţiile de pe cele mai speculate active sunt în legătura directă cu costul banilor. Când dobânzile sunt aproape de zero e doar o chestiune de timp până apare şi se umflă o bulă speculativă - fie în zona imobiliară, fie în zona pieţelor de capital.

Cum banii se scumpesc, toate celelalte active încep să piardă teren, deşi unii investitori mai neexperimentaţi consideră că inflaţia în creştere ar trebui să reorienteze lumea dinspre activele monetare spre cele mai palpabile -case, terenuri, afaceri.

Ei bine, nu e deloc aşa, iar corecţiile din piaţa aurului din anii "80 ai secolului trecut, când dobânzile la titlurile de stat din SUA ajunseseră la peste 15%, sunt relevante - nici chiar aurul nu poate rezista unor dobânzi în creştere puternică, deşi ni se spune pe toate canalele că este refugiul ideal în calea devalorizării banilor. Este corect, dar numai dacă ne raportăm la zone de hiperinflaţie istorică, localizate geografic - cum a fost în Germania interbelică, Serbia, Zimbabwe, România între 1995 -1998 etc. Când ne luptăm cu o inflaţie relativ suportabilă, de 10-20%, iar băncile centrale au început lupta cu preţurile majorând dobânzile, tentaţia cea mai frecventă este de a ne proteja economiile mergând spre dobânzi la termen, obligaţiuni şi titluri de stat şi nu de a cumpăra ferme şi aur, care sunt umbrela de protecţie mai mult împotriva haosului decât a inflaţiei de două cifre prezentă la nivel global.

Aşa că ceea ce ar trebui să învăţăm din actuala criză este că scumpirea banilor este semnalul să închidem orice alte plasamente nemonetare aşa cum ieftinirea lor echivalează cu asumarea unor poziţii mai riscante în zone atipice, precum crypto. Dacă vom reveni la un momen dat în scenariu deflaţionist, cu dobânzi foarte joase, ar fi de luat din nou în calcul bitcoinul, litecoinul, elrondul şi restul, până atunci însă chiar dacă avem corecţii tentante, câtă vreme banii rămân scumpi n-ar trebui să ne forţăm norocul. Dacă va amintiţi, bitcoinul ajunsese în zona a 5.000 de dolari la începutul pandemiei, pe fondul panicii din pieţe, dar a putut reveni foarte repede peste 30.000 pentru că s-au pompat alte milliarde de dolari ca măsuri de ajutor, iar dobânzile au scăzut şi mai tare. Deci, un scenariu care nu mai poate fi reeditat acum.

În concluzie, când preţul banilor e mic au succes investiţiile cu cel mai mare potenţial speculativ, precum crypto şi IPO-urile de tehnologie (vezi povestea UiPath), când preţul banilor e mare au succes investiţiile cele mai conservatoare, precum bondurile şi depozitele. De ţinut minte pentru următorul ciclu de creştere.