OPINII De ce mi-aş dori să plătesc cu telefonul sau ceasul?

Tema e veche, a debutat cu ani în urmă sub forma "de ce mi-aş dori să plătesc cu cardul în loc de cash?". Mi-am pus şi eu respectiva întrebare la vremea ei şi m-au lămurit binevoitorii că e mai sigur să ai banii pe card, că nu trebuie să te mai temi de hoţi în tramvai, că nu ai costuri când plăteşti la comercianţi, etc, etc. Ca de obicei, cine are interes în promovarea unui anumit canal de vânzări trece sub tăcere sau expediază repede neajunsurile şi accentuează în schimb avantajele. Era vorba în acest caz de costuri suplimentare asumate (taxa de emitere sau administrare a cardului, taxele la bancomat, etc) şi nici avantajele nu erau la fel de grozave ca în reclamă. De pildă, era adevărat că nu se plăteau comisoane la comercianţi direct, dar cum res­pectivii comercianţi plăteau băncilor pentru a le folosi POS-urile în final aceste costuri erau transferate tot clienţilor prin preţuri, deci nu era chiar gratis să foloseşti cardul în magazin. În plus, tentaţia de a cheltui cu cardul era mai mare decât cea cu banii jos. Simpla numărare a banilor te face să le simţi mai bine valoarea pe când în cazul plăţilor cu cardul nu e necesar decât să tastezi un PIN şi banii au zburat. Cu cât procedura de plată e mai abstractă, cu atât capacitatea de a ne cenzura impulsurile de consum este mai anemică. Şi nici cu hoţii electronici nu ne e ruşine (phishingul e tot mai performant) chiar dacă am scăpat de cei din mijloacele de transport în comun.

Anii au trecut, toţi avem acum carduri, fie prin decizia proprie, fie prin cea a angajatorului şi s-a trecut la următorul pas: de ce să ne limităm la cardurile simple, n-ar fi mai interesante unele contactless? De ce a fost nevoie de acest pas tehnonologic, ce câştigau firmele emitente de pe urma plăţilor contactless? Aparent nimic, chiar pierdeau înlocuind vechile carduri. Dar, ca şi în cazul binomului, plata cash-plata cu cardul, viteza suplimentară se traduce de multe ori în majorarea limitelor fixate pentru cheltuieli. Te mai poţi rasgândi tastând PIN-ul dar în cazul plăţilor contactless e mai greu, banii zboară cum ai atins POS-ul (cel puţin cei sub o anumită limită). În plus, odată cu cardurile contactless am descoperit  că aveam nevoie de nişte port-carduri metalice pentru a descuraja hoţii dotaţi cu un soi de POS-uri mobile să ne extragă economiile de pe card doar plimbându-se pe lângă noi.

Mai nou, se promovează agresiv soluţiile de plată cu telefonul sau ceasul (!). Toate băncile cu care am lucrat ţin să îmi amintească faptul că au carduri compatibile cu soluţia Apple Pay aşa că le pot înrola fără probleme în sistemul de plată cu telefonul, tableta, laptopul sau ceasul. De ce ar alege cineva să plătească cu telefonul sau ceasul? Nu e în niciun caz mai rapid. Ai nevoie de autentificare în aplicaţia respectivă (prin amprentă, faceID sau PIN-ul telefonului) şi după ce atingi POS-ul cu telefonul sau ceasul ţi se va cere uneori şi PIN-ul cardului. Deci mai puţin rapid decât cu cardul contactless sau cu cardul tradiţional, cu PIN introdus la fiecare tranzacţie. Cei care promovează soluţia au găsit şi argumentul-forte: poate îţi uiţi acasă portofelul (unde ai şi cardurile), pe ideea că în ziua de azi se mai poate întâmpla să îţi uiţi acasă portofelul, dar în niciun caz telefonul, jucăria asta a devenit pe nesimţite un soi de extensie a noastră. Ca şi în cazurile enumerate mai sus şi acest "salt tehnologic" vine cu ceva costuri mas­cate. În primul rând, ai nevoie de un terminal compatibil Apple Pay, iar telefoanele Apple sunt îngrozitor de scumpe, ca orice alt produs Apple de altfel. Cardul nu te costă mare lucru, dar telefonul/ceasul cu care să plăteşti - da şi trebuie schimbat la fiecare 2 ani pentru că service-ul în afara garanţiei este exorbitant de scump şi oricum, bateria nu are viaţă lungă. În plus, introducerea unei soluţii noi de plată va genera cumpărături suplimentare, fie şi din dorinţa utilizatorilor aplicaţiei Apple Pay de a vedea cum funcţionează sistemul plăţilor cu telefonul/ceasul. Rămâne la latitudinea fiecăruia dacă acceptă să plătească suplimentar doar pentru a fi în pas cu vremurile, sau nu.