OPINII Despre

După cum am învăţat în cursul primar, Valahia a avut un singur mare constructor, Manole. Când şi-a desăvârşit vocaţia, nu fără un sacrificiu domestic descris şi pedepsit de legea penală, a fost sechestrat pe acoperiş de unde s-a prăvălit într-un picaj icaric, spre a nu mai recidiva performanţa arhitectonică în folosul altui beneficiar.

Maestrul care a construit Domul din Koln nu s-a aruncat de pe acoperişul acestuia. Am fi aflat. Dacă te arunci de pe o asemenea construcţie, sigur mori. Dacă te prăbuşeşti de la înălţimea edificiului de la Curtea de Argeş, sigur îţi rupi ceva, dar mai ai o şansă.

Şi cei care au zidit Domul din Milano, Catedrala din Reims, Catedrala Mare din Metz, Catedrala Mică din Metz, Notre Dame de Paris etc. au supravieţuit recepţiei lucrării, drept pentru care au făcut şi altele, i-au învăţat şi pe alţii să facă şi au populat peisajul Occidentului Creştin cu complexe rezidenţiale de cinci stele pentru un Dumnezeu mereu în criză locativă.

Noi, românii, n-am putut să construim la scară mare pentru că am fost vitregiţi prin poziţia noastră geostrategică. La noi au abundat războaiele şi năvălirile. Numai la noi, amărâţii. În Piemonte n-a fost război niciodată, Dresda nu a fost bombardată, la Paris a fost mereu pacea... Până şi la Beirut, calmul tradiţional milenar a permis construirea Catedralei Saint Louis, o clădire care l-ar impresiona până şi pe Papalekas.

Noi am fi ridicat monumente de o mie de ori mai multe, mai mari şi mai frumoase dar n-am avut noroc, topografia ne-a îngropat geniul urbanistic.

După multe secole de creştinism care au lăsat în Capitală doar nişte garsoniere ale Domnului, ne-am decis, păşind în democraţie, să construim ditamai Catededrala Mântuirii Neamului, o megatrăznaie de ciment, un fel de mall al spiritului nostru emancipat.

Construcţia nu va fi niciodată gata, probabil, ea doar promite, înghite bani cu nemiluita şi joacă pe plan ecleziastic rolul morcovului pe care îl arăţi măgarului ca să înainteze.

Recent, poetul mediocru şi afon Dan Teodorescu, fondator şi lider pe viaţă al trupei Taxi, a scris un cântecel de ocazie, pornind de la premisa că numita catedrală ar fi cândva gata.

Taxi lansează câte un hit regional cu fiecare prilej festiv, tragic sau bipolar, sau chiar fără prilej. Când arde clubul neignifugat corespunzător, când se ţin alegeri legislative, când se vorbeşte de servicii sau amantlâcuri, când plouă, când ninge, când gravitaţia desimetrizează vreo divă implantată. La proiect iau întotdeauna parte multe celebrităţi, unele necesitând explicaţii de subsol care să justifice notorietatea extremă, se alcătuieşte un cor eterogen care sugerează militantismul unanim al lumii artistice în direcţia versificată de Teodorescu.

Cântişelul vesel "Despre smerenie", cu refrenul "Dumnezeu preferă lemnul", un imn al defrişărilor cum îl numea cineva, a devenit viral. Adică s-a răspândit ca un virus, instaurând o carantină precaută a conservatorilor.

Românii sunt de două feluri: cosmopoliţi şi tradiţionalişti.

Primii mănâncă curcumă bio cu ghimbir în vase de Ikea, zboară mult, poartă ochelari Ray Ban şi pălăriuţe şi stau în apartamente în ansambluri trendy, plătesc cu cardul 3 lei 82 la Mega Image şi sunt liberi cugetători. Ceilalţi semnează petiţii împotriva căsătoriilor homosexuale, petrec vacanţele la Poiana Braşov şi mănâncă ardei umpluţi în strachină de lut, serviţi de un cetăţean cu ilic într-o cameră cu furci, barde şi coarne pe pereţi, ţin 48 de zile de post relativ înainte de Paşte şi suportă broboadele doar la babele ortodoxe, nu şi la cele musulmane.

Primii au dat zeci de mii de like-uri piesei Taxi, l-au afurisit pe Daniel într-un stil cât se poate de liber cugetător şi au început deja să caute destinaţii laice celor 11 hectare de şantier, de la campus pentru olimpicii defavorizaţi până la adăpost pentru maidanezi microcipaţi şi sală de bal pentru orgii metrosexuale.

Ceilalţi au luat imediat poziţie defensivă, încrucişând halebardele în faţa edificiului mântuirii neamului.

"Adică Poporul Român nu merită o catedrală? Facem în schimb Marea Moschee, loc în care se vor aciua ayatolahii, bin ladenii, migranţii care ne pun în pericol identitatea naţională şi teroriştii tranzitanţi spre inima Europei Creştine!"

Acuma, dacă moscheile ar atrage teroriştii, ar fi bine, că ar şti serviciile unde să caute, n-ar mai rătăci aiurea pe banii noştri ca nişte găini acefale... Experienţa arată însă că n-a fost nevoie de o mega moschee în Central Park pentru a organiza 11 Septembrie, că s-a putut, conform variantei oficiale, face un plan malefic şi din grotele Afganistanului, unde Osama se ruga pentru Jihad cocoţat pe-o stalagmită...

Teroriştii nu se înghesuie nici în moscheile deja construite în Bucureşti, păzite peren de echipaje alimentate de la Buget... Dar, cine ştie, poate că nu e de demnitatea lor să se aglutineze în moschei mediocre ci aşteaptă un lăcaş de cult cu adevărat pe măsură cauzei...

Aşa cum şi ortodocşii aşteaptă să se mântuiască în condiţii locative la înălţimea grandorii sufletului românesc...

Ce aş reproşa eu Catedralei viitoare e urâţenia. Şi tare mă tem că şi Marea Moschee va fi de o hidoasă megalomanie. Cum urâte sunt şi cele mai multe biserici de la noi, casele de rugăciune protestante, Templul Coral, geamiile şi moscheile de cartier, casele conspirative MISA şi bibelourile budiste din mall-uri...

Cantitatea nu e o calitate în arhitectură cum nu e nici în religie.

De ce oare încercăm să compensăm frustrarea neîmplinirii social-culturale prin avânt deşănţat?

Ne-am dezis de Kiril şi Metodiu şi am stabilit că harul ne-a fost dăruit direct de Apostolul Andrei, că am fost creştini înainte de copţi, armeni şi asirieni. Mai avem puţin şi ne punem crucea andreică pe stemă, de o să creadă străinii că au de-a face cu Casa Bolton din Game of Thrones! Casă fictivă care, însă, are drept motto "Our blades are sharp"... Iar România e singura ţară din Uniunea Europenă care nu are tehnologia necesară producerii lamelor de ras...