OPINII Dividende suplimentare: de ce atâta entuziasm?

De fiecare dată când apar convocatoarele AGA pentru discutarea acordării de dividende suplimentare la companiile de stat, investitorii par să exulte: intră mai repede nişte bani în plus! Iar asta face să crească instantaneu şi capitalizarea la bursă, deşi unii erau poate tentaţi să creadă că piaţa inclusese deja toate informaţiile despre respectivele companii în cotaţia acţiunilor. Cât de sănătoasă e această politică pentru companiile vizate? Depinde în primul rând de context. Când vine această nouă solicitare din partea Guvernului? Dacă dobânzile sunt la minime istorice, iar banii companiilor de stat băltesc la randamente minuscule în certificate de trezorerie da, ne-am putea gândi la o redistribuţie într-un anumit context mai delicat din punctul de vedere al echilibrului bugetar. Chiar dacă programul de investiţii ar necesita resurse suplimentare, iar societatea în cauză ar trebui să împrumute bani din piaţă pentru asta, dobânzile solicitate n-ar pune presiune prea mare pe viitoarele dividende. Din păcate nu asta este situaţia din prezent.

Dobânzile şi-au început trendul de creştere, Robor e cu circa 2,5% peste minime, faptul că societăţile de stat îşi diminuează rezervele ar putea cântări destul de mult mai târziu, când acestea vor derula programe de investiţii finanţate prin credite. Cu alte cuvinte, dividendele suplimentare de azi vor diminua dividendele normale de mâine, din cauza costurilor suplimentare cu dobânzile. Şi asta în principal la companiile unde e nevoie de retehnologizare şi investiţii permanente în reţea (Nuclearelectrica, Electrica, Traselectrica, Conpet) sau există investiţii urgente de angajat (Transgaz). Ceva mai diferită e situaţia Romgaz, o companie care îşi permite să-şi susţină activitatea de investiţii pentru descoperirea de resurse noi fără să angajeze credite, dar şi aici nevoia de investiţii în prospectare va creşte proporţional cu diminuarea rezervelor existente, iar banii păstraţi în visteria Romgaz ar fi reprezentat o sursă ideală de auto-finanţare în acest scop.

Întrebarea de 100 de puncte este ce se va întâmpla în momentul în care un nou val al crizei, aşteptat de tot mai mulţi la finalul lui 2019 sau în 2020, va lovi lumea, iar bugetul public din România va trebui să facă faţă unui deficit majorat brusc? Dividendele suplimentare ar fi reprezentat o alternativă de finanţare pentru astfel de vremuri şi nu pentru umplerea unor goluri din buget în anii de creştere economică încă viguroasă. Cum se apelează deja a doua oară la puşculiţa companiilor de stat, iar în 2019 figura se poate repeta, ar fi de râsul curcilor ca în momentul în care statul va avea mai mare nevoie de bani să nu mai poată utiliza acest tip de resurse, cheltuite prematur în bună parte. Am mai văzut  cum banii din privatizarea BCR au finanţat deficitul bugetar, cheltuiţi aşadar fără ca în urmă să rămână ceva palpabil. Ar fi păcat ca jumulirea companiilor de către Guvern să umple aceleaşi găuri, iar rezultatul final să fie slăbirea ultimelor companii mari deţinute de stat pentru ca în final să vorbim de privatizarea lor ca de o ultimă soluţie care să le repună pe picioare şi să le ajute să-şi finalizeze programul de investiţii (am mai privatizat utilităţi, nu e chiar absurd scenariul).