OPINII Este retailul un capitol închis la bursă?

Dacă te uiţi la evoluţia indicilor, cochetând cu atingerea valorilor de dinaintea crizei pentru BET (peste 10.000 puncte), ai zice că exuberanţa ar trebui să fie cuvântul de ordine în rândul micilor investitori. Or, valoarea tranzacţiilor rămâne relativ modes­tă iar micii investitori nu mai pot fi găsiţi cu uşurinţă. Pe forumul agf.ro, un mediu cu discuţii aprinse şi polemici mai mult sau mai puţin cordiale în perioada 2006-2008, luni între 8,30 şi 10,30 discutau doar şase investitori zgribuliţi şi aceia mai mult despre politică decât despre bursă de parcă erau şahiştii din Cişmigiu. Cum de s-a ajuns aici, de ce nu a reuşit să recupereze Bursa de Valori Bucureşti (BVB) şi la capitolul retail aşa cum a făcut-o la capitolul indici?

Încrederea ar fi avut tot timpul să se refacă având în vedere că perioada 2006-2007 de euforie venea după o pauză de zece ani de la prăbuşirea pieţei din 1997-1998 iar noi ne aflăm acum la un interval similar de la falimentul Lehman Brothers şi nu avem încă un segment la fel de consistent mici investitori activi la bursă.

Să ne uităm pentru început în curtea fondurilor de pensii. Acestea au făcut rost de tot mai mulţi bani din cotizaţii în ultimii zece ani, au cumpărat acţiuni (sub 10% din portofolii, grosul sunt tot titlurile de stat), dar apoi au vegetat pe ele contribuind la reducerea lichidităţii. Ce folos dacă ai cumpărători puternici, cum sunt fondurile, dacă acţiunile sunt blocate în activele acestora şi nu ies în piaţă din timp în timp în pusee de volatilitate care să atragă speculatorii?

Nu am mai avut apoi o poveste de succes precum aderarea la UE în 2007. Atunci lumea luase poziţii încă din 2005-2006 în aşteptarea fericitului eveniment, se vorbea de creşterea accelerată a veniturilor populaţiei şi a profiturilor companiilor, bula imobiliară avea corespondent şi în activele companiilor listate (cum se mai numărau metrii pătraţi de sub fabricile de pe Rasdaq în 2007!). Acum nu mai avem aşa ceva, ba se tot pomeneşte de o criză iminentă care să corecteze excesele monetare ale băncilor centrale din ultimii zece ani, iar singurul fapt care o tot amână pare să fie micul detaliu că toată lumea o aşteaptă. Or, ce criză mai e şi aceea fără elementul surpriză care să o amplifice?

Consumismul exacerbat reprezintă la rândul său o piedică în calea constituirii unui segment de mici investitori noi la BVB. Sunt atâtea noi gadgeturi de testat, de televizoare cu mai mulţi K, de vacanţe exotice de bifat încât nu foarte mulţi reuşesc să pună un ban de-o parte pe care să îl direcţioneze spre bursă pentru un randament mai bun. Nu mai avem nici personajele carismatice din 2007 care să ne spună poveşti spumoase despre bursă (vezi Cristian Sima înainte de fugă lui ruşinoasă după pierderea banilor clienţilor în operaţiuni speculative). Să nu uităm şi de emigraţia masivă care a continuat în această perioada. Câtă vreme o bună parte a segmentului de vârstă 20-30 de ani cochetează cu ideea de a pleca din ţară, investiţiile la bursa din Bucureşti nu au cum să devină un punct de atracţie pentru aceştia.

Ar mai putea îndrepta lucrurile o mare listare gen Hidroelectrica? Greu de crezut având în vedere că Romgazul, RCS-RDS, Nuclearelectrica, Electrica, Medlife, nu au reuşit după criză să creeze un magnet pentru economiile micilor investitori. Poate o campanie din uşă în uşă, o strategie mai agresivă din partea departamentelor de vânzări ale brokerilor să genereze un plus de interes. Nu cred însă că generaţia mea, a celor trecuţi bine de 40 de ani, va mai apuca să vadă eferves­cenţa din anii 2006-2007 pe acţiunile listate la BVB. Sigur, pe felii mai mici, am mai putea avea zone de mare agitaţie - vezi bula Bitcoin în care mulţi IT-işti şi-au băgat banii iar unii şi-au prins şi urechile - dar retailul pare un capitol închis pentru o lungă perioadă la bursa autohtonă.