OPINII Ingredientele lipsă din compoziţia entuziasmului la BVB

Bursa îşi depăşeşte maximele post-criză într-un anonimat aproape total. Spre deosebire de perioada 2006-2007 când ştirile optimiste şi poveştile de succes invadau paginile ziarelor, acum creşterile indicilor se fac cu deosebită discreţie. Ce este diferit faţă de perioada anterioară de boom?

În primul rând, amplitudinea creşterilor pe anumite titluri populare. La sfârşitul anilor '90 unele acţiuni SIF costau cam cât dividendele pe care le aduceau (vezi Moldova). După care a început urcarea spectaculoasă pe fondul aderării la UE, a speranţelor că urmează o mişcare de convergenţă viguroasă (preţurile la activele imobiliare ameninţau deja să concureze cu preţurile din Polonia şi Ungaria). Acum, chiar dacă avem în spate un raliu tot de 10 ani (2009-2019 faţă de 1997-2007) revenirile sunt mai puţin spectaculoase decât în urmă cu mai bine de 20 de ani. În plus, lipsesc naraţiunile convingătoare. În plin boom al creditării, SIF-urile deţineau acţiuni la bănci aşa că aveau un argument în plus pentru celebrul "BET-FI la 100.000". Micii acţionari erau burduşiţi cu acţiuni SIF şi orice articol de presă sau zvon legat de legi specifice ("desfiinţarea pragului") făcea trafic important în zona retailului. După prăbuşirea spectaculoasă din perioada crizei (2007-2008) mulţi şi-au văzut deţinerile diluate serios, cu până la 90% cât avea indicele BET-FI scăderea la un moment dat. Nu te refaci uşor din aşa ceva chiar dacă acţiunile şi-au mai revenit între timp. Câţi au avut însă stomac să suporte toate scăderile şi apoi să nu marcheze recuperarea o perioadă lungă? De regulă asta se întâmplă când banii parcaţi la bursă reprezintă doar o mică parte din activele financiare ale cuiva şi fluctuaţiile de preţ nu provoacă prea mare emoţie. Dar micii investitori de la BVB erau supraexpuşi atunci pe vedetele bursiere autohtone...

Pe lângă povestea cu băncile, a dis-părut şi mirajul imobiliar. Înainte de picajul din 2007-2008 erau la modă investiţiile în companiile cu active imobiliare, vezi furorile pe care le făceau Romaero Băneasa, Timpuri Noi, etc. Acţiuni puţin lichide ce începuseră să crească cu maximul permis pentru o zi bursieră pentru că aveau terenuri valoroase sub fabrică. Puţini îşi mai puneau atunci problema că în cazul vânzării activelor nu este obligatoriu ca banii să le intre imediat ca dividende (vezi vânzarea de active de la Timpuri Noi de pildă). Recapitulând, nu avem un segment de mici investitori entuziaşti în aceste zile pentru că nici creşterile bursei nu mai sunt, procentual vorbind, ca altă dată şi nici scenariile legate de evoluţia anumitor acţiuni pe termen lung nu se mai susţin (mitul creditării infinite şi al activelor imobiliare subevaluate). Cred că mai este însă ceva, un mic detaliu pe care mulţi îl ignoră cu desăvârşire-impactul reţelelor sociale. În urmă cu mai bine de 10 ani, cei cu vârsta cuprinsă între 20 şi 35 de ani, un public foarte important al brokerilor de retail, nu stăteau cu nasul în reţelele sociale ca acum. Faptul că Facebook-ul mănâncă atât de mult timp se reflectă şi în interesul mai redus faţă de bursă. Ai nevoie de timp să te informezi şi să înveţi despre piaţa de capital. Ţin minte câţi începuseră să desluşească tainele analizei tehnice prin 2006-2007, cum se mai vorbea de medii mobile, praguri suport, semnale de cumpărare pe forumurile micilor speculatori (apropo, nici nu prea mai există aşa ceva). În concluzie, bursa este acum un sport pentru profesionişti şi nu pentru visători. Pentru a atrage noi segmente de public la BVB ne-ar trebui noi poveşti de succes. Măcar un salt tehnologic consistent la nivel global dacă nu ne mai putem lega de evenimente geopolitice precum a fost aderarea la UE...