OPINII Lecţia PRSN. O, tempora!

Citeam la sfârşitul săptămânii trecute că acţiunile Prospecţiuni (PRSN) s-au apreciat cu 10% pe fondul rezultatelor bune obţinute de companie. La 9 luni, cifra de afaceri era de 130 milioane lei, cu 16% mai mare decât în perioada similară din 2019, avea profit de 4,3 milioane lei faţă de o pierdere de 31 miloane lei anul trecut. Aprecierea cotaţiilor dusese capitalizarea PRSN la 29 milioane lei citeam, aproape 6 milioane euro. Bine, şi ce-i extraordinar în asta, mereu se întâmplă fluctuaţii la bursă de vreme ce rezultatele companiilor sunt tributare mediului economic în care activează, iar dividendele urmăresc traiectoria profitului?

Cine era pe bursă acum 13 ani îşi aminteşte că acţiunile PRSN erau vedete în 2007, an în care capitalizarea companiei controlate de Ovidiu Tender sărise de 200 milioane euro (e drept, era vremea în care aveam un euro mai mic, de 3,1-3,5 lei). Da, aţi auzit bine, 200 milioane euro, iar faptul că azi comentăm saltul PRSN până la o capitalizare de...6 milioane euro îmi trezeşte nostalgii. Cum de s-a putut întâmpla aşa ceva? Îmi amintesc că dacă spuneai ceva rău de PRSN pe forumul investitorilor de buzunar locali (agf.ro) erai aproape linşat, compania lui Tender întreţinea atunci visurile de îmbogăţire pentru mulţi.

Am reuşit să găsesc printr-un cotlon al netului un raport al companiei de brokeraj Prime Transactions din iunie 2007 focalizat pe Prospecţiuni. Cotaţia la bursă se apropia de 400 lei/acţiune, iar compania tocmai anunţase o majorare de capital cu acţiuni gratuite în valoare de 49,4 milioane lei din rezervele societăţii. Cine a apucat acele vremuri îşi aminteşte că la majorările de capital cu acţiuni gratuite se lăsa cu chiote de bucurie la BVB, în baza acestui artificiu capitalizarea unei companii creştea cu mult mai mult decât suma adusă în majorarea de capital (cel mai frecvent profit capitalizat), bonusul de lichiditate fiind imens. Ei bine, la PRSN urmau să se primească 11 acţiuni gratuite la fiecare acţiune deţinută!

Cu un an înainte, compania raportase un profit de aproape 40 milioane lei la afaceri de 206 milioane lei, deci o marjă frumoasă pe care mulţi o vedeau proiectată exponenţial în viitor. La o cotaţie de 380 lei/acţiune, titlurile PRSN aveau atunci un EPS de 22 lei, PER de 17 şi un raport P/Bv de 6,5. Deci cam scumpe (cotaţia crescuse agresiv după anunţul majorării de capital), dar nu chiar atât de scumpe (vezi PER-ul de atunci la Dafora, altă vedetă a momentului). Capitalizarea bursieră era, însă, de peste 3,3 ori mai mare decât cifra de afaceri şi aici ar fi trebuit tras primul semnal de alarmă. Dacă marja de profit nu se menţine? Nici dividende nu se acordaseră în ultimii 4 ani, dar cu toate astea, în numai 6 luni din 2007 cotaţia urcase de aproape 8 ori, de la 50 la 380 lei. Interesant de remarcat, se găsiseră cumpărători instituţionali chiar şi la aceste preţuri, fondul de investiţii MEI (fond înregistrat în Olanda şi axat pe societăţi de pe Rasdaq în România şi firme mici din Bulgaria) fiind raportat la cumpărător în momentul în care Tender a vândut 12% din PRSN.

PRSN avea afaceri şi prin Africa şi mulţi deja visau că lumea abia aşteaptă prospectiunile româneşti ca să se îmbogăţească nişte visători de pe AGF (ah, am uitat, era şi Cristian Sima mare vedetă pe acolo). Până la urmă a venit criza, Rasdacele au reintrat în anonimatul din care ieşiseră, economia locală e tot mai costelivă după intrarea în UE (contrar a ce se visa cu ochii deschişi la noi în anul aderării). Morala? Dincolo de vedete vremelnice şi de afaceri cu mare potenţial...conjunctural, pariurile cu care nu poţi pierde uşor la bursă pe termen lung sunt cele pe afaceri cu umbrele de protecţie solide, unde există un monopol sau duopol cel mult, unde piaţa e asigurată (utilităţile sunt sublime) şi unde nu se scot din burtă artificii cu numărul de acţiuni şi majorările de capital. Dovadă că acţiunile Petrom, Romgaz, Transgaz, Transelectrica nu au dat atâtea palpitaţii precum PRSN (sau Dafora, Condmag, Romaero şi câte şi mai câte tinere talente moarte speranţe la BVB)