English
Dacă intri pe site-urile băncilor şi încerci să simulezi acordarea unor împrumuturi de valori mici pe perioade scurte o să ai o surpriză: nici suma împrumutată nu poate fi prea mică, nici perioada prea scurtă. Pur şi simplu băncile au lăsat descoperită, deliberat sau nu, o zonă a finanţării ce este ocupată acum de IFN-uri. De exemplu, pe site-ul Băncii Transilvania, simularea unui împrumut de nevoi personale pleacă de la o sumă minimă de 5.000 de lei şi de la o perioadă minimă de acordare a creditului de 12 luni. Mai puţin, pentru o perioadă mai scurtă, nu se poate. Dacă testezi oferta BRD vezi că împrumuturile de nevoi personale ar trebui să aibă scadenţă de minim 5 ani la DAE de 22%, iar suma minimă împrumutată pleacă de la 2.000 de lei, în acest caz (creditul Expresso, conform simulatorului de pe site). M-am jucat şi cu unul dintre comparatoarele de pe conso.ro, încercând să introduc ca date de intrare perioade cât mai scurte şi sume cât mai mici. Rezultatul? La 500 de lei împrumutaţi şi scadenţa la un an (sistemul nu mă lasă să aleg scadenţe mai scurte) aveam doar oferta Garanti, care, surpriză!, amintea foarte bine de cea a IFN-urilor-DAE 652% şi o sumă rambursată totală de 760 de lei. Bine, cei mai mulţi au aflat că la scadenţe scurte DAE poate creşte spectaculos, ideea este că există un loc lăsat gol de bănci între împrumuturile de nevoi personale cu scandenţa mai redusă de un an şi alte tipuri de creditări. Poate ideea a fost că s-ar canibaliza ofertele de împrumuturi de nevoi personale cu cele aferente cardurilor de credit dacă s-ar putea acorda credite de consum cu scadenţa mai scurtă de 12 luni şi în valoare mai redusă de 2.000-5.000 lei. Sunt multe carduri de credit care oferă azi plata în rate (chiar şi 12 rate) sau perioade de graţie de până la 55 zile. Aşa că băncile nu şi-au mai bătut capul cu împrumuturile de valoare mică, fie le-au pasat în sfera de acoperire a cardurilor de credit, fie şi-au construit direct IFN-uri care să le acorde la costuri mai mari.
Înmulţirea numărului de IFN-uri se bazează însă şi pe o altă slăbiciune a ofertelor bancare: lentoarea dată de birocraţie. Pentru acordarea unui împrumut se parcurg câţiva paşi prestabiliţi, e nevoie de documentaţie, interogarea bazelor de date, aprobarea trebuie obţinută în urma întrunirii unui consiliu care ia fiecare dosar la puricat etc. Deci, în niciun caz imediat sau în maxim 1-2 zile, aşa cum procedează un IFN. Pentru a obţine banii trebuie să te deplasezi apoi la bancă, nu îţi sunt viraţi pur şi siplu în contul de card sau nu vine nimeni să îi aducă la domiciliul solicitantului (vezi modelul lansat de Provident). Una peste alta, n-are sens să blamăm prea tare IFN-urile pentru modul în care îşi constuiesc oferta (să nu uităm de relaţia de proporţionalitate între riscurile mai mari de nerambursare şi costurile împrumuturilor) câtă vreme băncile lasă descoperit cu bună ştiinţă un segment al cererii pe care IFN-urile sunt singurele ce îl deservesc, alternativa fiind creditorii "pe persoană fizică" şi cu mijloace deloc ortodoxe de recuperare a restanţelor (cămătarii). Cel puţin până când băncile nu vor încerca să ofere produse de creditare rapidă şi pentru populaţia cu venituri şi grad de educaţie reduse, ca să putem pune faţă în faţă costurile practicate.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
