Premierul se repetă: nu demisionează

Premierul Călin Popescu Tăriceanu a infirmat public, la Televiziune, că discuţiile pe care le-a purtat ieri cu preşedintele Traian Băsescu ar fi avut drept subiect demisia sa de la conducerea Guvernului.

Ieri dimineaţă, în cercurile politice, circulau zvonuri insistente despre faptul că Băsescu îl presează cu fermitate pe Tăriceanu să demisioneze. Zvonurile invocau o analiză ad-hoc asupra asediului la are este supus premierul Tăriceanu; greva profesorilor din învăţămînt, greva funcţionarilor publici declanşată ieri şi greva sindicatelor de la metrou, programată pentru luni; suspedarea acordului cu FMI.

Toate acestea se petrec pe fondul unui prelungit scandal în jurul "Rompetrol" şi al preşedintelui său Dinu Patriciu, suspectat de spălare de bani, chemat în repetate rînduri la Parchet. Zilele acestea, scandalul a atins noi cote, odată cu rezultatele cercetărilor asupra speculaţiilor din prima zi a listării acţiunilor "Rompetrol" la Bursa de Valori Bucureşti.

În scandal sînt atrase nume sonore din viaţa politică - fiica lui Dan Voiculescu, preşedintele Partidului Conservator aflat în arcul guvernamental, Verestoy Attila lider UDMR, partid aflat la putere "de permanenţă" şi chiar premierul Călin Popescu Tăriceanu, însuşi.

Primul ministru Tăriceanu a fost nevoit recent să explice de ce a telefonat procurorului general Ilie Botoş în ziua arestării lui Dinu Patriciu. Desigur, explicaţia pe care a dat-o, cum că "Rompetrol" este o societate importantă şi că de aceea s-ar fi interesat de soarta şefului ei, este prea "subţire". Faptul este sesizat de preşedintele PRM Corneliu Vadim Tudor, care a găsit oportunitatea ca, printr-un comunicat, să reia atacul asupra Guvernului Tăriceanu (vezi mai jos).

Întradevăr, nimeni nu poate uita tandemul politic Tăriceanu - Patriciu, constituit în primii ani de după revoluţie şi nimeni nu îşi poate închipui că ei doi nu ar avea o apropiere personală. De aceea, explicaţia dată de Tăriceanu poate fi calificată drept, cel puţin, nesinceră.

Şi în realitate, un astfel de telefon la procurorul general, avîndu-l ca subiect pe Patriciu, în ziua arestării lui, nu poate fi justificat cu nimic, chiar dacă convorbirea se va fi purtat în cel mai steril mediu, fără nici o aparentă ingerinţă în actul de justiţie. Căci oricum ai lua-o, este o ilustrare a preocupării premierului pentru cel arestat, influenţîndu-i, astfel, pe cei care îl cercetează.

• În aceeaşi zi, au fost date două telefoane suspecte, pe aceeaşi temă: C.P. Tăriceanu lui Ilie Botoş şi S.R. Stănescu lui Traian Băsescu

În ziua cînd a fost arestat Dinu Patriciu, 27 mai 2005, Mafia a intrat într-o panică teribilă. Dintre mişcările bezmetice ale "caracatiţei", două sînt extrem de grave şi, în mod normal, ar trebui să se lase cu urmări penale: premierul a dat un telefon şi preşedintele a primit un telefon. Mai precis, C.P. Tăriceanu l-a sunat pe procurorul general Ilie Botoş pentru intimidare, iar Traian Băsescu a fost sunat de S.R. Stănescu tot pentru intimidare, care a degenerat în ameninţare şi şantaj. Dacă la un individ fără scrupule, cum e directorul ziarului interlop "Ziua", nici nu ne aşteptam la altceva, el fiind atît de inconştient în lăcomia lui încît nu mai are nici măcar instinct de conservare - la Tăriceanu aveam alte pretenţii. E incalificabil faptul că premierul i-a telefonat procurorului general al ţării doar atunci cînd a fost arestat prietenul şi partenerul său de afaceri, de pe urma căruia a cîştigat mari sume de bani. De ce nu l-a sunat Tăriceanu pe Botoş - chipurile, să se informeze - şi atunci cînd au fost arestaţi, de pildă, primarul PNL al municipiului Săcele, Vasile Laţa, fostul primar PSD al Municipiului Bacău, Dumitru Sechelariu, liderul minerilor Miron Cozma ş.a.?

Iată de ce eu cred că cele două telefoane simultane au legătură între ele şi trebuie analizate tot simultan. Reamintesc cele trei propuneri pe care i le-am făcut lui Traian Băsescu, în Comunicatul de Presă din ziua de 9 august 2005, cînd a izbucnit scandalul:

1) Demiterea şi anchetarea lui Călin Popescu-Tăriceanu;

2) Arestarea, imediată, a perechii infracţionale Sorin Roşca-Stănescu - Dinu Patriciu;

3) Formarea unui Guvern de Uniune Naţională, pentru pregătirea şi organizarea alegerilor anticipate.

Încă nu-i prea tîrziu ca Băsescu să mă asculte şi să taie "nodul gordian". (Dr. Corneliu Vadim Tudor, Preşedintele Partidului România Mare)