Problemele presei din provincie - Cazul Vrancea

La 1 aprilie 2002, în Vrancea piaţa media locală era zguduită de scandalul "Monitorul", o primă manifestare a unui fenomen care avea să cuprindă treptat o mare parte a presei de provincie. A fost un prim indiciu clar al imixtiunii brutale a politicului în industria locală de media, "Ziarul de Vrancea", devenind, în scurt timp, cazul cel mai cunoscut de hărţuire de către puterea locală a unei publicaţii independente din punct de vedere editorial.

Exemplul "Ziarului de Vrancea" este cel mai bun punct de plecare pentru o analiză a condiţiei ziaristului de provincie, dacă excludem aici un alt caz foarte cunoscut (pe care îl vom dezvolta mai tîrziu), cel al corespondentului local al Evenimentului Zilei, Silvia Vrînceanu Nichita.

De la protestul jurnaliştilor de la Ziarul de Vrancea, care s-au legat cu lanţuri de chioşcurile de difuzare a presei, desfiinţate prin decizia Primăriei, lucrurile nu au mai fost şi nu s-au mai văzut la fel în presa locală. Pînă atunci, "influenţarea" ziariştilor de către politicieni se rezuma la incidente, izolate, de cumpărare la bucată a "favorurilor" sau la procesele de calomnie, destul de reduse ca număr. După acest episod, relaţia politică - mass media, sau mai bine spus relaţia administraţie politizată - mass media s-a acutizat în aşa măsură încît a condus la o polarizare fără precedent. În Vrancea, presa locală se clasifica, fără îndoială, în presă anti-PSD şi anti-Oprişan şi presă pro-PSD, pro-Oprişan.

Pornind de la această realitate evidentă, problemele (nu singurele, dar cred cele mai importante) cu care se confruntă presa locală în Vrancea vor fi mai uşor de analizat.

• 1. "Politizarea" pieţei locale de publicitate

Intervenţia brutală a administraţiei în piaţa locală de publicitate este fenomenul cel mai nociv pentru libertatea presei în Vrancea. Marea majoritate a firmelor private încheie contracte de publicitate numai cu mass-media favorabilă partidului de guvernămînt. Această situaţie nu îşi are explicaţia nici în tarifele mai avantajoase şi nici în tiraj. La apariţia Ziarului de Vrancea, toate companiile care aveau încheiate contracte de publicitate cu societatea care editase pînă atunci "Monitorul de Vrancea" şi le-au reziliat. Asupra lor administraţia locală făcuse presiuni, sugerîndu-le, totodată, să îndrepte finanţarea către noul "Monitorul". Ca jurnalist, în acea perioadă la Ziarul de Vrancea, am cunoştinţă de cazuri cînd anumite firme au renunţat la reclamele din ziar după ce au primit "vizita" organelor de control fiscale.

Tăierea acestei surse de finanţare vitale pentru supravieţuirea unui ziar a permis şi o inedită formă de "adaptare" la această situaţie de criză. Este vorba de contractul de publicitate, să-i spunem aşa, "la secret", care consta în ataşarea unei clauze speciale, şi anume apariţia reclamei numai la solicitarea clientului, solicitare care, de regulă, nu vine niciodată. În acest mod, cei care doresc să ajute o publicaţie aflată în criză o pot face oferindu-şi o relativă protecţie în faţa unor eventuale represalii din partea administraţiei locale.

Un alt aspect al acestui fenomen este cel al publicităţii din partea instituţiilor bugetare. Reclamele pe bani publici se regăsesc exclusiv, şi în cantităţi exagerate, în presa favorabilă puterii politice locale. S-a ajuns, de exemplu, la situaţii aberante de genul "campaniilor" de publicitate, întinse pe mai multe luni, ale regiilor locale care deţin poziţii de monopol în domeniul lor de activitate. În acest mod, presa care face imagine pozitivă partidului de guvernămînt este subvenţionată masiv prin intermediul unor instituţii precum Consiliul Judeţean, consiliile locale, regiile de utilităţi, regia de drumuri şi poduri.

• 2. Împiedicarea activităţii de distribuţie a presei independente

Încă din aprilie 2002, de la ridicarea chioşcurilor de difuzare a Ziarului de Vrancea, tendinţa de "subminare" de către puterea locală a activităţii de distribuţie a presei independente din judeţ s-a menţinut la cote ridicate. În acest moment, cea mai mare parte a activităţii de difuzare a ziarelor, cel puţin în Focşani, se face prin intermediul vînzătorilor volanţi. După ce o iniţiativă similară eşuase în 2002, în toamna anului trecut, Primăria Focşani s-a asociat cu "Trinec Serv", firma care editează "Monitorul de Vrancea", pentru înfiinţarea unei reţele de difuzare a presei. Această asociere, care favoriza o publicaţie, în mod evident, apropiată puterii locale, în detrimentul presei independente, a stîrnit protestul Convenţiei Organizaţiilor de Media. La prosperitatea acestei noi afaceri şi-a adus în mod curios sprijinul şi sucursala locală a difuzorului de presa "Rodipet", pe atunci societate de stat, care i-a cedat cîteva din cele mai bune amplasamente.

• 3. Discriminarea informaţională a publicaţiilor independente

Deşi nu atît de prezent ca în urmă cu doi ani, boicotul informaţional din partea instituţiilor publice se manifestă încă la adresa presei cu o atitudine critică faţă de autorităţi. Nu este vorba doar despre semnalarea unor evenimente publice sau conferinţe de presă, ci şi de furnizarea de informaţii de interes public, problemă reglementată de altfel de Legea 544. Nu de puţine ori, instituţii publice cum ar fi Consiliul Judeţean sau Prefectura Vrancea fie ignoră solicitările de informaţii sosite din partea presei "incomode", fie răspund extrem de lacunar. Aplicarea Legii 544 a căpătat uneori chiar forme anecdotice, informaţiile solicitate fiind direcţionate către ziarul concurent, ele ajungînd cu întîrziere la cei care le solicitaseră de fapt.

Acestor principale trei probleme cu care se confruntă, în opinia mea, presa independentă din Vrancea li se adaugă o alta, la fel de gravă. Cazul Silviei Vrînceanu a arătat foarte clar pînă unde poate merge în Vrancea un politician deranjat de ceea ce scrie un jurnalist. Şantajarea jurnaliştilor se adaugă astfel unor metode la fel de primitive, cum ar fi agresarea lor, hărţuirea prin procese la care sînt cerute ca daune sume de ordinul zecilor de miliarde. În ultimă instanţă, mituirea ca formă de convingere este, uneori, şi ea practicată.

Reflectarea campaniei electorale

Reflectarea campaniei electorale pentru alegerile locale din 2004 confirmă polarizarea mass-media din Vrancea. Două din cele trei cotidiene, Monitorul de Vrancea şi Milcovul, au publicat exclusiv reclame electorale pentru candidaţii Partidului Social Democrat. "Ziarul de Vrancea", al doilea cotidian local ca tiraj, şi săptămînalul ALERT au oferit la rîndul lor spaţiu publicitar exclusiv partidelor politice din opoziţie. Orice încercare de pătrundere în "spaţiul" taberei adverse a fost denunţat: - în primul caz, opoziţia politică a refuzat să-şi facă publicitate electorală în ziarele puterii, deşi cele două publicaţii în cauză au făcut oferte în acest sens. În cel de-al doilea caz, "Ziarul de Vrancea" a refuzat solicitarea PSD de a cumpăra spaţiu publicitar. Presate de reglementările legislative şi de sesizările la CNA, postul TV Diplomatic, precum şi postul de radio DADA au invitat la dezbateri şi reprezentanţi ai partidelor de opoziţie, lucru care nu s-a întîmplat în cazul postului TV Atlas.