Produsele din lemn deţin potenţialul de a neutraliza carbonul până în 2050

Joi, 26 noiembrie 2020, de la ora 10:00, are loc cea de-a IV-a ediţie a Forumului Pădurilor, Industriei Lemnului şi Bioeconomiei, o dezbatere în cadrul căreia cele mai importante organizaţii din domeniu vor analiza provocările şi oportunităţile din perspectiva administrării sustenabile a pădurilor şi a dezvoltării industriilor bazate pe lemn, potrivit unui comunicat de presă.

Pentru cadrul dezbaterii, speakerii şi invitaţii vor porni de la declaraţia preşedintelui Comisiei Europene, care arată că "În conformitate cu obiectivele Pactului Verde European, de neutralitate climatică până în 2050, de economie circulară durabilă şi de eficienţă energetică, produsele din lemn deţin potenţialul unic de a transforma mediul construit din Uniunea Europeană într-un rezervor de carbon."

Studiile de impact ale Uniunii Europene prevăd un potenţial de dublare a fixării carbonului de către păduri până în 2050, concomitent cu obiective de creştere a valorii adăugate prin procesarea lemnului cu 50%.

Unde se găseşte România pe acest drum, trasat deja la nivel european? Este una dintre temele de dezbatere din programul Forumului Pădurilor, Industriei Lemnului şi Bioeconomiei.

Pădurile şi industriile bazate pe lemn reprezintă un sector strategic pentru neutralitatea carbonului până în 2050, pentru că răspund acestor două nevoi:

• să furnizeze economiei energie şi produse bazate pe bio-resurse regenerabile;

• să contribuie puternic la menţinerea rezervorului de carbon din sectorul terestru.

Pădurile şi industriile bazate pe lemnul din păduri gestionate durabil contribuie la atenuarea schimbărilor climatice prin patru pârghii:

1. Sechestrarea de carbon şi depozitarea acestuia în masa lemnoasă din păduri

Conform datelor Inventarului Forestier Naţional, între ultimele două cicluri ale IFN, practic în 5 ani de zile, stocul de masă lemnoasă pe picior în pădurile României a crescut cu 133 milioane mc. Această acumulare de masă lemnoasă confirmă raportarea României către Uniunea Europeană că acest domeniu fixează anual 23,5 milioane tone de CO2, aproximativ 30% din emisiile totale de CO2 ale României.

Oportunităţi: În România există suprafeţe mari de terenuri care nu au nici folosinţă agricolă, nici forestieră. Aceste suprafeţe ar putea fi puse în valoare prin împădurire.

De asemenea, trebuie făcute investiţii pentru susţinerea executării lucrărilor de îngrijire a pădurilor, în accesibilizarea fondului forestier şi tehnologie de exploatare prietenoasă cu mediul. Rezultatul direct al acestor investiţii ar fi creşterea stabilităţii arboretelor şi recolte mai mari de masă lemnoasă.

2. Stocarea carbonului în produsele din lemn şi

3. Amprenta de carbon redusă prin substituirea materialelor neregenerabile cu lemnul.

Acest potenţial se poate valorifica în primul rând prin susţinerea utilizării lemnului în construcţii. Studiile privind impactul de mediu pe toată durata de viaţă a produselor arată avantajul lemnului: este o resursă regenerabilă, cu amprentă ecologică mică în etapa de producţie, biodegradabil şi uşor, reciclabil la finalul ciclului de viaţă, în alte produse sau în energie. Impactul de mediu se poate reduce astfel cu până la 50%.

În plus, lemnul a început să fie folosit într-o gamă largă de produse bio-degradabile care înlocuiesc produse bazate pe combustibili fosili. Acestea includ fibre pentru industria textilă sau bio-plastic pentru industria ambalajelor, bio-etanol industrial şi alimentar, bio-produse pentru industria farmaceutică.

Oportunităţi: susţinerea utilizării lemnului în construcţii, politici de achiziţie verzi, bazate pe mecanisme de piaţă, aşa cum sunt certificatele de eficienţă energetică şi evaluarea impactului de mediu pe întreg ciclul de viaţă al construcţiilor/produselor.

4. Înlocuirea energiei pe bază de combustibili fosili determină reducerea de emisii.

În România, aproximativ 4 milioane de locuinţe utilizează ca resursă pentru încălzire lemnul de foc, cu un consum de energie evaluat la 42 TWh. Înlocuirea lemnului cu combustibili fosili din import ar încărca balanţa de plăţi externe a României cu 3 miliarde de Euro anual şi ar conduce la emisii suplimentare de carbon de minim 20 milioane tone CO2/an.

Oportunităţi: randamentului energetic al utilizării resursei de lemn poate fi dublat prin trecerea de la sobe clasice la termo-şemineuri. Investiţiile în acest sens sunt minime.

De asemenea, susţinerea investiţiilor în sisteme locale de cogenerare a energiei termice şi electrice ar maximiza eficienţa utilizării energetice a resursei de lemn. În prezent, 60% din energia regenerabilă produsă de România se bazează pe energia termică din biomasă lemnoasă utilizată pentru încălzire în sectorul rezidenţial din România.

Remarcabil este faptul că această contribuţie pe linie de combatere a schimbărilor climatice se realizează concomitent cu furnizarea de bio-produse bazate pe resursa regenerabilă de lemn: sectorul lemnului contribuie cu 3,5% în PIB-ul României, generează 150.000 locuri de muncă directe şi un aport valutar net de 3,5 miliarde de Euro anual în balanţa comercială a României.

Este nevoie de o strategie pentru domeniul pădurilor-industriilor bazate pe lemn, care să conducă la valorificarea potenţialului unic al acestui sector de a susţine o economie neutrală climatic, o economie circulară şi eficientă energetic, aşa cum subliniază Preşedintele Comisiei Europene.