PROTESTE LA OLTCHIM  Cinci furnizori vor să lucreze cu Oltchim în sistem lohn

Cinci furnizori sunt interesaţi să lucreze în sistem lohn cu Oltchim, susţin surse din Ministerul Economiei. Primii care şi-au anunţat interesul, în urmă cu o lună, sunt PCC şi MFC Commodities. Administratorii judiciari ai combinatului sunt în discuţii avansate cu furnizorii care vor să lucreze în continuare cu compania vâlceană, mai spun sursele noastre, care -ne-au declarat că în curând vor fi derulate contractele.

Între timp, autorităţile noastre au finalizat transmiterea la Comisia Europeană a informaţiilor necesare pentru obţinerea avizului pentru acordarea ajutorului de salvare pentru Oltchim (circa 20 milioane de euro). Surse autorizate din Ministerul Economiei ne-au spus că autorităţile au explicat Comisiei care a fost comportamentul acţionarilor, furnizorilor şi băncilor faţă de Oltchim şi au arătat că nici furnizorii de stat şi nici traderii privaţi şi băncile nu au executat creanţele garantaten deşi combinatul avea dificultăţi.

În datele transmise la Comisia Europeană, reprezentanţii statului au mai explicat comportamentul prudent al tuturor creditorilor Oltchim: "Un raport de anul trecut al PricewaterhouseCoopers arăta că executarea silită a gajurilor asupra activelor combinatului ar fi adus marilor creditori o rată de recuperare de maxim 10-12% a acestor datorii cumulate de Oltchim. De aceea toţi creditorii privaţi şi de stat au avut o atitudine prudentă şi nu au trecut la executări silite în masă. Comisia are la dispoziţie şi date despre impactul pe care l-ar avea închiderea Oltchim, respectiv impactul social, impactul asupra economiei locale şi regionale, impactul în PIB şi în deficitul comercial a dispariţiei unei părţi importante a petrochimiei".

Autorităţile au mai transmis Comisiei că lichidarea Oltchim are costuri mai mari decât insolvenţa în vederea reorganizării şi privatizarea părţii viabile a combinatului vâlcean, mai afirmă sursele citate.

În prezent, documentaţia pentru obţinerea avizului pentru ajutorul de stat se află în faza de analiză. Comisia trebuie să constate că Oltchim nu a mai beneficiat, până acum de ajutor de stat.

Administratorii judiciari ai combinatului (Rominsolv şi BDO Business Restructuring) sunt în negocieri cu băncile creditoare pentru a obţine un nou împrumut de maxim 10 milioane de euro. Oltchim are nevoie de capital de lucru de circa 40-45 milioane de euro pentru a funcţiona la 60% din capacitate, nivel care, potrivit autorităţilor, i-ar asigura profitabilitatea.

• Salariaţii şi-au pierdut răbdarea cu sindicatele, autorităţile şi administratorii judiciari

Salariaţii Oltchim şi-au pierdut răbdarea şi au protestat, ieri, împotriva lipsei de decizie la nivelul administratorilor şi al statului şi au cerut plata salariilor restante.

Într-o petiţie transmisă, ieri, presei, salariaţii arată: "Lansăm următoarea petiţie din disperare având în vedere situaţia incertă în care ne aflăm în continuare şi pentru a trage un ultim semnal de alarmă legat de soarta capacităţilor de producţie ale Oltchim, care se deteriorează vizibil stând din lipsa unui plan coerent de redresare. Până în data de 25 martie 2013, noi am avut răbdare, am avut înţelegere, am avut încredere în strategia de redresare a societăţii propusă de administratorii judiciari şi conducerea societăţii, cu convingerea că se urmăreşte redresarea Oltchim şi repornirea la minim 60% din capacitate astfel încât să poată funcţiona cât de cât eficient.

Constatăm, de fapt, că domnii administratori în care am avut încredere cu toţii ba prezintă Oltchim ca < un sac peticit imposibil de cârpit >, ba pe colegii noştrii din Petrochimia Piteşti ca < un dar otrăvit >, apoi, brusc, probabil la sesizările noastre că astfel de declaraţii nu fac bine societăţii în relaţia cu furnizorii de materii prime şi creditorii, să prezinte Oltchim ca < o mină de aur >. Noi în calitate de salariaţi ce să mai înţelegem?".

Salariaţii mai susţin că Oltchim nu poate rezista şi suporta plăţile curente funcţionând la 5-10% din capacitate şi că pierderile curente lunare urcă vertiginos.

Ei arată, în petiţie, că Oltchim nu mai poate funcţiona aşa, fără o strategie clară, fără variante alternative la firmele furnizoare de materii prime: "Unul dintre furnizorii care ne-a sprijinit până în prezent se pare că îşi va reconsidera poziţia. Sindicatele, care în prezent sunt ca ciupercile după ploaie, sunt în derivă, lipesc afişe, anunţuri şi ne spun poveşti. Administratorii lipsesc cu desăvârşire în pregătirea unui dialog transparent şi ne arată pisica pregătind liste de disponibilizări. Din luna octombrie 2012 suntem sătui de promisiuni nerealizate şi numai postate în mass media să dea bine la campania electorală".

• Un plan de salvare

Salariaţii au mai scris, în petiţie, că există un plan de redresare a combinatului, dar care nu a fost aplicat. Planul aparţine fostului director general, Mihai Bălan. În declaraţii recente, ministrul Economiei, Varujan Vosgania, susţine că a primit vreo cinci planuri de redresare ale Oltchim, inclusiv de la Constantin Roibu, fostul director general despre care administratorii judiciari susţin că a adus combinatul în insolvenţă. Domnul ministru Vosganian susţine că studiază toate aceste planuri pentru a identifica o soluţie corectă pentru Oltchim.

Potrivit planului directorului Bălan, din noiembrie 2012 ar fi trebuit repornite instalaţiile care asigură procesarea clorului produs de electroliza cu membrane, în urma negocierii contractelor pentru aprovizonarea cu materiile prime de bază. De la jumătatea lunii noiembrie, ar fi trebuit să funcţioneze instalaţiile din secţiile electroliză cu catod de mercur, sodă fulgi, sodă bloc, oxo-alcooli, anhidridă ftalică.

Strategia realizată de fostul director al Oltchim presupunea atingerea unei capacităţi de producţie zilnice care să asigure o valoare a mărfii la vânzare de 1,3 milioane euro la un cost total de producţie de 1,1 milioane euro. În acest plan se propunea funcţionarea combinatului, timp de cinci luni, cu un profit minim de 0,9 milioane euro pe lună, cu rentabilizarea societăţii şi demararea programelor de retehnologizare la secţia polioli polieteri şi instalaţia de propenoxid, începând din luna a şasea de la repornire. Pentru trimestrul II al acestui an era estimată funcţionarea societăţii cu un profit de 1,9 milioane euro pe lună.