RAMAYANA SAU Schiţa unei strategii pentru resuscitarea pieţei noastre de capital (II)

• (I) Incompetenţa şi corupţia consultanţei americane oferite de USAID

Consultanţa americană USAID, din anii 1995-1997, a făcut trei greşeli majore, stigmatizând naşterea pieţei şi evoluţiile ei până astăzi (zecile de articole publicate de BURSA în subiect, la acea vreme, se găsesc în colecţia de Arhivă a ziarului tipărit, care nu este disponibilă pe site-ul internet).

Din pricina vechimii acestor erori, voi exila această secţiune în Anexa 1 - "Erorile consultanţei americane USAID", menţinând aici doar titlurile paragrafelor:

- i. Consultanţa USAID a sfătuit autoritatea pieţei să schimbe cu bruscheţe metoda de calcul a activului net la fondurile mutuale, ceea ce a condus la dezastrul din martie 1996;

-ii. Consultanţa USAID nu a înţeles să valorifice piaţa naturală a certificatelor de proprietate;

- iii. Consultanţa USAID a sfătuit autoritatea pieţei şi Guvernul să listeze cu forţă pe piaţa Rasdaq, fără respectarea Legii 31/1990.

Consecinţele acestor erori de la momentul incipient al pieţei sunt prezente în spatele a ceea ce astăzi credem că ar fi cauzele agoniei pieţei noastre de capital.

• (II) Incompetenţa şi corupţia autorităţii de supraveghere (ASF/CNVM)

CNVM (Comisia Naţională a Valortilor Mobiliare - autoritatea de supraveghere care a precedat ASF) ne-a şters de pe harta financiară a lumii, fiind cea care a aplicat recomandările iresponsabile ale USAID.

- Distrugerea industriei fondurilor mutuale din 1996 a făcut România să nu mai conteze în competiţia regională pentru atragerea investitorilor de portofoliu străini, deoarece a pierdut adîncimea lichidităţii autohtone a pieţei de capital.

În regiune, investitorii străini s-au reorientat către Bursa de la Budapesta.

- Dezastrul FNI din anul 2000 (produs în complicitate cu CNVM, care a tolerat cu bună ştiinţă încălcarea legii de către administratorul fondului - complicitate pedepsită cu închisoare pentru trei comisari, dar fără recuperarea şpăgilor încasate) a consacrat sterilitatea pieţei de capital româneşti, care numărase 16 milioane de acţionari şi un singur investitor puternic străin - fondul de investiţii NCH, garantat în proporţie de 75% de statul american.

- Validarea Fondului Proprietatea ca fond închis de investiţii, în 2005, pe când nu era cunoscut nimănui capitalul său social, dependent de numărul şi valoarea despăgubirilor ce urmau să fie cerute (ca să nu mai vorbim şi de despăgubirea cu violenţă a celor prejudiciaţi de violenţa comunistă).

- Incapacitatea profesională a CNVM/ASF a devenit evidentă în cazul furturilor de acţiuni, dar şi în cazul tranzacţionării pe bază de informaţii privilegiate:

- Furturile de acţiuni prin sistemul pieţei din portofolii personale sau ale fondurilor de investiţii au fost semnalate (în exclusivitate) de BURSA, în februarie 1999 - primele au fost acţiunile Bucur-Obor, au urmat în vară acţiuni Dacia, SIF Muntenia, IPCM-Bucureşti, Trocadero şi Asirom.

Iniţial, autoritatea pieţei a respins informaţiile din BURSA, afirmând batjocoritor că ar fi false, că furtul este imposibil şi că noi am fi incompetenţi, iar USAID a dat un rarisim comunicat cu aceleaşi idei generoase (pe plan mondial, de obicei, USAID nu comunică, dar aici i-am scos din ţâţâni şi i-am făcut şi de râs - asta este trecută în Cartea de aur a ziarului BURSA).

Pe fondul obtuzităţii infatuate a autorităţilor, hoţii s-au încumetat la un furt de mai mari proporţii - 600.000 de acţiuni ASIROM (evaluate la 9 miliarde de lei) şi acţiuni la alte şapte societăţi (evaluate la 7,5 miliarde de lei), toate furate din portofoliul SIF-Oltenia.

Nici CNVM, nici USAID nu şi-au cerut scuze faţă de BURSA, deoarece nesimţirea este un permanent corolar al prostiei de mare clasă.

În 2012, Cristian Sima a organizat o schemă piramidală şi a rămas nepedepsit.

În 2014, SSIF Harinvest a repetat lecţia învăţată de la Cristian Sima; investitorii încă îşi caută repararea prejudiciilor din furturile de acţiuni săvârşite cu şapte ani în urmă.

- Tranzacţiile pe bază de informaţii privilegiate cu acţiuni Rompetrol, din aprilie 2004, nu au fost decelate de supraveghetorul pieţei, cazul a fost deschis de articolele din BURSA (la originea dezvăluirii s-a aflat, totuşi, un fost comisar CNVM, Daniel Ionescu) şi a condus la condamnarea a trei comisari ai CNVM; sunt convins că tranzacţionarea pe baza informaţiilor privilegiate este o practică curentă, doar că BURSA nu a mai dispus de probe în alte cazuri; în iulie, articolul "ASF a legalizat tranzacţiile bazate pe «informaţii privilegiate»" a semnalat suspiciunea de folosire a informaţiilor privilegiate în tranzacţiile din preajma ofertei publice de la SIF Muntenia, dar a rămas fără ecou la ASF, care pentru mulţi contează drept parte a Cooperativei în care figurează şi SAI Muntenia - în această ocazie nu a mai prevalat incompetenţa.

• (III) Complicităţi între supraveghetor şi supravegheat - Cooperativă

Începând din februarie 2013, noii administratori ai SIF Banat Crişana au elaborat o schemă de acaparare a gestionării altor SIF-uri, ca prim pas anunţându-şi intenţia să preia Muntenia Invest administratorul SIF Muntenia, o tranzacţie care a primit aprobarea ASF după patru luni (şi a fost finalizată după alţi doi ani, în aprilie 2015).

Dar, ca să evite că societatea de administrare SAI Muntenia să fi fost cumpărată zadarnic (căci actionarii se puteau mobiliza să o demită din administrare), SIF Banat Crişana a avut nevoie să controleze deciziile din AGA SIF Muntenia şi, deci, să achiziţioneze pachetul de control, ceea ce nu era permis de normele în vigoare de la acea dată.

Achiziţiile au rămas ascunse (o practică ilegală pe care premierul Adrian Năstase o semnalase încă de prin 2002).

Impedimentul normativ a fost îndepărtat de ASF, în februarie 2014, când a permis SIF-urilor să deţină acţiuni ale celorlalte SIF-uri (*).

Pentru legalizarea controlului absolut al SIF Banat Crişana asupra SIF Muntenia, mai rămăsese de îndepărtat pragul de maximum 5% permis deţinerilor la SIF-uri, fapt pe care Parlamentul l-a aprobat în noiembrie 2019 , intrând în vigoare în iulie 2020 (**).

Pachetul de control la SIF Muntenia a fost cumpărat prin fonduri de investiţii finanţate cu banii SIF Banat Crişana şi SIF Muntenia, folosite în acelaşi scop şi după aceeaşi procedură, să controleze AGA şi la SIF Banat Crişana.

Au fost încălcate mai multe legi, fapte acoperite copărtaş de ASF, dintre care cea mai vizibilă a fost concertarea acestor vehicule (evidentă, dar complice nedeclarată de ASF) prin care administratorul SIF Banat Crişana şi-a asigurat eternizarea echipei sale de administrare la SIF Banat Crişana şi eternizarea SAI Muntenia (aflată în proprietatea sa) la administrarea SIF Muntenia.

Aceste operaţiuni s-au făcut pe banii investitorilor celor două SIF-uri - Banat Crişana şi Muntenia -, în interesul personal al administratorului.

În mod ironic, permisiunea acţionariatului încrucişat şi ridicarea pragului de deţinere fuseseră justificate de ASF ca fiind mijloace care să împiedice eternizarea la administrare.

Urmarea a fost contrară.

Cele două SIF-uri au încetat să distribuie dividende timp de cinci ani de zile, acumulându-le, posibil, pentru momentul când deţinerea personală de acţiuni a celor din administrare va fi devenit precumpănitoare.

Ceea ce fusese ilegal a devenit legal, prin iniţiativa întreprinzătoare pornită de administratorii SIF Banat Crişana, care şi-a urmărit planul trecând prin achiziţii din piaţă, prin ASF, prin Adunările generale ale acţionarilor şi prin Parlament, culegând de peste tot pe membrii Cooperativei care au contribuit la reuşită.

Prin aceleaşi mijloace şi cu favorizarea complice a ASF, SIF Banat Crişana şi SIF Muntenia şi-au extins controlul şi asupra SIF Oltenia, printr-o operaţiune de preluare ostilă.

Cooperativa s-a extins, deţine pachetul de control la Bursa de Valori Bucureşti, stăpâneşte Asociaţia Administratorilor de Fonduri (AAF), îşi exercită infuenţa asupra unor case de brokeraj care îi sunt partenere, în AGA concertează nedeclarat fondurile de investiţii pe care le-a finanţat să cumpere acţiuni proprii, are acoperirea neîncetată a organului de supraveghere şi, probabil, susţinere în unele instanţe de judecată şi în Parlament.

În opinia mea, Cooperativa este o plagă a cărei ameninţare a depăşit limita pieţei de capital, ci joacă un rol în distorsionarea politicii, a justiţiei şi a mass-media.

Este, de fapt, o ameninţare naţională.

Această ameninţare este cea a cărei dezvoltare este urmărită strategic de către ASF, iar nu ceea ce înţelegem în mod normal prin piaţa de capital.

Va urma

--------------------------------

(*) SIF-URILE AU PRIMIT PERMISIUNEA SĂ CUMPERE ACŢIUNI SIF/Investitorii străini se tem că vor fi marginalizaţi / EMILIA OLESCU, ALINA TOMA/ BURSA/ 6 februarie 2014

(**) Ultima zi - mâine dispare pragul de deţinere la SIF-uri /Andrei Iacomi, Mihai Gongoroi/BURSA/23 iulie 2020

--------------------------------

Anexa 1

ERORILE CONSULTANŢEI AMERICANE USAID

• Ana Pauker şi cu Dej au băgat spaima-n burgheji

- i. Consultanţa USAID a sfătuit autoritatea pieţei să schimbe cu bruscheţe metoda de calcul a activului net la fondurile mutuale, ceea ce a condus la dezastrul din martie 1996, cu replici mai mici până în august; în realitate, prăbuşirea valorii la fondurile mutuale de atunci a prilejuit ascunderea fraudelor de la unele dintre ele; a fost o lovitură mortală dată nu doar industriei româneşti a fondurilor de investiţii, ci şi pieţei secundare în general şi Bursei de Valori, în special (a eliminat de timpuriu capitalurile autohtone disponibile la investiţii pe piaţa de capital);

- ii. Consultanţa USAID nu a înţeles să valorifice piaţa naturală a certificatelor de proprietate constituită în condiţii de concurenţialitate (putea fi cultivată şi îndreptată spre structurare organizată şi reglementată), ci, împreună cu CNVM, a falsificat legislaţia românească (s-au dedat, deci, la o infracţiune), ca să poată susţine că piaţa naturală s-ar situa în afara legii; este o greşeală subtilă, (pe marginea ei am purtat controverse teoretice inclusiv cu Laureatul Premiului Nobel Joseph Stiglitz), a îndepărtat speculatori de diferite niveluri de educaţie, entuziaşti ai pieţei de capital, care reuşiseră să structureze o piaţă de la sine;

- iii. Consultanţa USAID a sfătuit autoritatea pieţei şi Guvernul să listeze cu forţă pe piaţă Rasdaq, fără respectarea Legii 31/1990, cele şase mii de întreprinderi privatizate în 1996; am reacţionat la timpul respectiv, arătând (singur, împotriva tuturor) că lipsa adunărilor generale de consolidare a acţiunilor şi acţionarilor lipseşte acţiunile tranzacţionate de statut de legalitate, dar pe atunci România nu era membră UE; abia în 2014, la solicitările Comisiei Europene privind clarificarea statutului juridic al acţiunilor tranzacţionate pe piaţa Rasdaq, Parlamentul a decis desfiinţarea pieţei, încheind o istorie de 18 ani de nerespectare a legii de către autorităţi; această experienţă administrativă în listarea şi delistarea miilor de emitenţi, fără hotărârea acţionarilor, nu are cum să atragă adeziunea publicului, unii pot să creadă că piaţa de capital a fost inventată de Ana Pauker şi cu Dej (au băgat spaima-n burgheji) sau că este o chestie neserioasă (ceea ce şi este).

Apropo de "integritate", a circulat zvonul că din fondurile băneşti americane de circa 20 de milioane de dolari, care au însoţit asistenţa USAID, au fost deturnate câteva milioane destinate iniţial constituirii registratarilor pieţei Rasdaq, motiv pentru care proprietatea asupra Registrului Român al Acţionarilor (RRA) a fost oferită băncilor, asigurându-li-se un monopol de circa doi ani.

Zvonul a fost pus în circulaţie de răposatul Virgil Anastasiu, fost vicepreşedinte al BVB, cetăţean american care, în această calitate, a interpelat USAID, susţinând că o parte din banii deturnaţi ar fi fost dirijaţi către campania electorală a lui Ion Iliescu din 1996.

Dar faptul de corupţie cert în privinţa USAID vine din ameninţarea Congresului american să o desfiinţeze în acei ani 1996-1997, astfel că asistenţa pentru piaţa noastră de capital a fost concepută ca argument al eficienţei şi caracterului necesar al organizaţiei.

USAID avea nevoie neapărat de un succes în România, astfel că nu s-a mai împiedicat de legislaţie, ci a călcat-o în picioare, presând la listarea cu forţă a circa 6.000 de întreprinderi.

Astfel, USAID a raportat marele său succes Congresului şi nimeni nu a băgat de seamă că miile de întreprinderi nu au fost nici măcar informate că sunt listate la Rasdaq şi că li s-au confiscat Registrele neconsolidate ale acţionarilor şi ale acţiunilor (Registrele subscripţiilor din Procesul de Privatizare în Masă fuseseră centralizate la Institutul de Management şi Informatică şi au fost vărsate direct Registrului Român al Acţionarilor, fără să mai treacă pe la întreprinderi, pentru consolidare în AGA). Congresul american nu a aflat niciodată că USAID a creat o piaţă ilegală în România, astfel că i-a prelungit finanţarea agenţiei.

Pentru amatorii de scenarii, menţionez că, mai târziu, o figură din Banca Mondială care lucrase la USAID, mi-a spus că USAID este, de fapt, o agenţie de spionaj.

Aşa ne-am pricopsit cu piaţa Rasdaq, care nu a favorizat nicidecum finanţele şi economia şi nu a servit niciodată la altceva decât la preluări de întreprinderi de către investitori care urmăreau doar controlul asupra emitentului şi, odată dobândit, şi-au dorit delistarea.

Inabilitatea managementului a făcut ca administratorul Rasdaq să intre în datorii pe care nu le putea plăti; oficialii pieţei nu au găsit altă soluţie decât să fuzioneze acest zombi cu Bursa de Valori Bucureşti, ca să o infecteze - imoralitatea pieţei Rasdaq s-a transferat acestei instituţii care, până atunci, se comportase corect.

Ajutorul statului american acordat statului român - un mort frumos cu ochii vii - a avut parte de praznic abia după ce Uniunea Europeană ne-a presat în repetate rânduri să-l îngropăm.

Eu unul, înmormântarea Rasdaq o trec la marile victorii ale pieţei noastre de capital (şi ale ziarului BURSA, contra incompetenţei şi corupţiei).