RAPORT ECDC: Suprapopularea, lipsa dezinfectanţilor şi a personalului calificat, principalele probleme ale spitalelor din România

Finanţările acordate pentru controlarea infecţiilor nosocomiale şi personalul calificat sunt cele mai mari provocări pentru România, mai ales în cazul spitalelor vechi, unde infrastructura face dificil ca pacienţii să poată fi izolaţi şi să fie asigurată o dezinfecţie adecvată. Suprapopularea unităţilor medicale este, de asemenea, o problemă importantă cu care ţara noastră se confruntă, potrivit raportului Centrului European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor.

În 27 mai 2016, ministrul Sănătăţii de la acea vreme, Vlad Voiculescu, a trimis o scrisoare directorului Centrului European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (European Centre for Disease Prevention and Control, ECDC), cerând susţinerea în controlul infecţiilor intraspitaliceşti din România, potrivit News.ro.

În urma acestei solicitări, o echipă a ECDC, formată din experţi în sănătate publică, în controlul infecţiilor şi epidemiologie, a făcut o vizită în România, unde a avut întâlniri la Ministerul Sănătăţii şi a vizitat câteva spitale, dar şi instituţii naţionale, pentru a propune soluţii autorităţilor române.

În raportul întocmit în perioada 4 - 7 iulie 2016, în urma vizitei în spitalele din România, experţii Centrului European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor arată că structura spitalelor este destul de "învechită" şi nu există unităţi de izolare a pacienţilor în spitalele generaliste.

La momentul vizitei, în România erau 360 de spitale publice şi 100 de unităţi private, aproximativ 40 dintre acestea fiind subordonate Ministerului Sănătăţii, restul fiind în administrarea autorităţilor locale, iar echipa de experţi europeni a vizitat trei spitale: unul din Piteşti şi două din Capitală.

La Spitalul Pediatric din Piteşti, construit în anii `70 şi aflat în administrarea autorităţilor locale, echipa ECDC a constatat lipsa unui epidemiolog şi a dezinfectanţilor disponibili pacienţilor. De asemenea, dezinfectanţii nu erau nici la îndemâna personalului medical. În plus, experţii au mai descoperit bacterii rezistente la antibiotice.

"Singurul dezinfectant găsit se afla în dulapul din cabinetul asistentelor, din teama personalului ca acesta să nu fie furat", se mai arată în raport. Unitatea din Piteşti are de 350 de paturi şi deserveşte între 12.000 şi 15.000 de pacienţi anual.

La Spitalul Elias din Bucureşti, unde sunt înregistraţi anual peste 35.000 de pacienţi, există un expert epidemiolog şi o echipă de asistente implicate în controlul infecţiilor intraspitaliceşti. Infrastructura depăşită a spitalului face însă ca dezinfectarea şi curăţenia să fie dificil de realizat, la fel şi izolarea pacienţilor şi închiderea unităţii de Terapie intensivă.

În timpul vizitei, echipa de experţi a ECDC a remarcat faptul că dezinfectanţii erau disponibili pe coridoare, însă a fost de părere că personalul ar trebui să fie instruit privind igiena mâinilor.

La Spitalul Universitar de Urgenţă, experţii ECDC au descoperit că cea mai mare problemă o reprezintă gradul de ocupare, de aproximativ 120%. Spitalul Universitar are 1.100 de paturi, iar aici sunt internaţi anual 62.000 de oameni.

Echipa unităţii medicale care se ocupă de controlul infecţiilor intraspitaliceşti este formată dintr-un expert epidemiolog, un specialist în boli infecţioase, un microbiolog, cinci asistente experte în igienă, două asistente de laborator şi cinci membri din personalul spitalului. Potrivit raportului, personalul a fost de părere că izolarea funcţionează la secţia Terapie intensivă, însă nu şi în altele. În timpul vizitei experţilor europeni, s-a dovedit că dezinfectanţii nu erau la îndemână decât în cabinetul asistentelor.

În aceeaşi perioadă, spitalul trecea prin lucrări de renovare, iar spaţiile erau afectate în mod evident. "Nu era posibilă izolarea pacienţilor în acest spital, cu excepţia celor infectaţi cu bacteria Clostridium difficile", se mai arată în raport.

Între recomandările făcute de experţii europeni în raport se numără: amplasarea dezinfectanţilor în camere, pentru a putea fi uşor folosiţi de medici, pacienţi şi vizitatori, conştientizarea problemei infecţiilor intraspitaliceşti, actualizarea sistemului şi a metodelor de control.

Echipa ECDC a vizitat şi Institutul Cantacuzino din Bucureşti, despre care a spus că era, la acel moment, "incapabil" să îşi îndeplinească rolurile specifice sistemului public de sănătate, dacă nu semnează un contract cu Institutul Naţional de Sănătate Publică. Ca o concluzie, raportul arată că laboratoarele spitalelor trebuie să se concentreze nu doar pe diagnosticarea pacienţilor, ci şi pe rolul-cheie pe care îl au în oferirea de informaţii privind controlul infecţiilor.

În raport se mai arată: "Presa din România a vorbit mult despre infecţiile intraspitaliceşti, iar asta pentru că multe dintre victimele incendiului dintr-un club bucureştean (2015) s-au confruntat cu acestea în timpul tratamentului. O mare parte din articolele apărute în presă se concentrează pe partea negativă a acestor infecţii, în timp ce există prea puţine informaţii privind igiena şi faptul că aceste infecţii există în orice unitate sanitară".

Conform experţilor europeni, nivelul pacienţilor care au contractat infecţii intraspitaliceşti (nosocomiale) în spitalele din România s-a menţinut, în ultimii 20 de ani, sub 1%, şi nu mai sus de 0,25%, în ultimii 10 ani. Studiile efectuate în 10 spitale româneşti, în 2012, arată că nivelul acestor infecţii era de zece ori mai mare (de cel puţin 2,8%).