Renaşterea comunităţilor organice

Renaşterea comunităţilor organice face referire la revenirea la structurile tradiţionale ale comunităţilor umane, care sunt organizate natural, fără constrângeri artificiale impuse de sisteme economice, ideologice sau tehnologice moderne. Această idee implică refacerea unor relaţii sociale şi economice bazate pe valori tradiţionale, interdependenţă şi solidaritate.

• Elemente esenţiale ale comunităţilor organice:

1. Coerenţa socială şi naturală: Comunităţile organice sunt caracterizate de un sentiment natural de apartenenţă, unde oamenii împărtăşesc aceleaşi valori, tradiţii, credinţe şi moduri de viaţă.

2. Roluri clare şi sprijin reciproc: Membrii comunităţii contribuie la bunăstarea comună prin respectarea unor roluri bine definite: familia, vecinătatea, parohia, breslele sau cooperativele.

3. Legături puternice cu tradiţia: Valorile şi comportamentele se bazează pe norme tradiţionale transmise din generaţie în generaţie, în loc să fie impuse de standarde moderne alienante.

4. Relaţia cu mediul natural: Comunităţile organice tind să fie mai conectate cu natura şi cu resursele locale, ceea ce duce la un stil de viaţă sustenabil (agricultură ecologică, meşteşuguri, utilizarea resurselor locale).

5. Autonomia economică şi socială: Ele funcţionează ca unităţi relativ independente, bazându-se pe autosuficienţă, schimb reciproc şi o economie locală. Acest model contrastează cu economia globalizată, care tinde să uniformizeze comunităţile.

• De ce se vorbeşte despre "renaştere"?

Conceptul de "renaştere" presupune că aceste comunităţi organice au fost în mare parte dizolvate sau marginalizate de:

- industrializare,

- urbanizare accelerată,

- globalizare,

- modernizarea economică ce privilegiază structurile centralizate sau corporatiste.

Prin urmare, renaşterea comunităţilor organice reprezintă o întoarcere la aceste structuri naturale, văzute că un antidot la problemele contemporane: alienarea, dependenţa de instituţii centralizate şi pierderea identităţii culturale.

În contextul Programului lui Călin Georgescu şi al teoriei lui Alexandr Dughin:

- Călin Georgescu promovează aceste comunităţi prin valori naţionale şi locale, punând accent pe economia de proximitate şi pe rolul central al persoanei, familiei şi comunităţii locale.

- Alexandr Dughin, prin eurasianism, valorizează unităţile locale tradiţionale ca parte a unui sistem mai larg care să contracareze uniformitatea impusă de globalismul occidental.

Astfel, ambele converg în ideea că, pentru redobândirea suveranităţii economice, culturale şi spirituale, comunităţile organice sunt cheia.

Citeşte Călin Georgescu, un brânci rusesc; Dovada