România are la dispoziţie în următorii ani fonduri europene fără precedent, de miliarde de euro, pentru tranziţia către un sector energetic cu emisii scăzute. Dacă tranziţia nu va fi uşor de înţeles şi accesat de cetăţenii simpli şi de micile afaceri, coloana vertebrală a economiei, întregul demers al decarbonizării se va întoarce ca un bumerang în faţa elitelor pro-europene. Cine se joacă cu aceşti bani, fără a avea în centrul preocupărilor milioanele de români aflaţi în sărăcie energetică, se joacă cu focul.
În România anului 2023, aproape jumătate din populaţia ţării utilizează încă lemnul pentru încălzire. În locuinţele din mediul rural, procentul este de 80%, de regulă în sobe vechi şi ineficiente energetic, cu un randament de 15%, ceea ce înseamnă că 85% din energia calorică a lemnului se pierde. Totodată, în România de astăzi, rata de reabilitare termoenergetică a clădirilor este foarte redusă, deşi 8 din 10 clădiri au nevoie de renovare energetică, fiind vechi şi ineficiente energetic. Alte câteva zeci de mii de gospodării din România sunt într-o situaţie inimaginabilă: nu au acces nici măcar la electricitate, o nevoie minimală fără de care nu ne putem imagina astăzi viaţa.
România trebuie să folosească miliardele de euro destinate tranziţiei verzi pentru a rezolva cauzele profunde ale sărăciei energetice. Aceste fonduri trebuie utilizate pentru a aduce lumină în casele fără electricitate, pentru refacerea sistemelor de încălzire şi pentru reabilitarea clădirilor ineficiente, în special în mediul rural, unde înregistrăm cea mai ridicată rată a sărăciei energetice.
Energia este o nevoie de bază. Cei mai săraci consumatori preferă să pună mai puţină mâncare pe masă, dar să nu rămână în întuneric sau în frig. Sunt statistici care arată acest lucru. Din cauza valurilor de caniculă tot mai frecvente, energia devine o necesitate şi pentru răcirea locuinţelor. Aşa cum Observatorul Român al Sărăciei Energetice (ORSE) a atras atenţia, sărăcia energetică de vară este un fenomen în creştere, ce afectează în special vârstnicii, copiii şi în general persoanele cu venituri mici care trăiesc în locuinţe slab izolate.
Toţi aceşti factori complecşi ce conduc la vulnerabilitate sau sărăcie energetică trebuie analizaţi cu responsabilitate de către instituţiile statului, pentru ca în situaţie de criză soluţiile să nu mai fie de tipul subvenţiilor pentru toată lumea, un tratament mult prea scump. Sistemul de plafonare - compensare a preţurilor la energie a costat până în luna august 18,7 miliarde de lei. Aceasta în condiţiile în care, la nivel macro, avem un deficit bugetar de 38,6 miliarde de lei în primele şapte luni ale anului. Pentru acoperirea deficitului bugetar ne aşteaptă acum noi majorări de taxe care se vor răsfrânge asupra cetăţenilor, printre care sunt beneficiarii plafonării-compensării - un lanţ vicios. Aşadar, nu mai putem să acoperim în permanenţă nişte facturi mari, fără să ne uităm la starea locuinţelor şi la nevoile reale ale consumatorilor, fără să vedem ce ar putea face locuinţa respectivă să îşi diminueze costurile cu energia, inclusiv să acceseze surse de energie nepoluante, cum sunt panourile fotovoltaice sau pompele de căldură.
Revizuirea schemei de plafonare şi compensare a preţurilor la energie este imperios necesară. Ne-ar oferi ocazia de a defini consumatorul vulnerabil aşa cum trebuie, într-o manieră complexă, nu doar în funcţie de nişte praguri de venit stabilite arbitrar, ca acum. Faptul că nu avem o definiţie corectă ne-a condus la situaţia din prezent în care toţi consumatorii, indiferent de venituri, sunt protejaţi. Vulnerabilitatea energetică ţine de venituri, dar şi de starea locuinţei şi costurile cu energia, de vârstă şi de starea de sănătate. În plus, sărăcia energetică trebuie evaluată într-o manieră dinamică, fiindcă poate fi o stare temporară. Să luăm cazul unei persoane în vârstă din Bucureşti în timpul verii, când RADET nu a dat apă caldă şi afară erau 40 de grade. Această persoană a trebuit să îşi încălzească apa la un boiler electric şi să folosească aparatul de aer condiţionat pentru a-şi asigura o temperatură confortabilă în locuinţă, astfel încât să îşi protejeze sănătatea. Ea nu este în vulnerabilitate energetică, dacă aplicăm definiţia din lege, însă poate intra temporar într-o astfel de situaţie, din cauza unor astfel de circumstanţe. Şi în mod normal, dacă aplicăm definiţiile europene, ar trebui să fie sprijinită.
Aşadar, avem urgent nevoie de o strategie naţională pentru combaterea sărăciei energetice, obligaţie prevăzută încă din 2012 în Legea Energiei. Suntem în 2023, 11 ani mai târziu, şi strategia nu există. Acest plan naţional trebuie să conţină măsuri care să rezolve cauzele sărăciei energetice. Printre soluţii putem apela la credite cu dobândă preferenţială ca românii să îşi poată reabilita termic locuinţele, să îşi înlocuiască sobele actuale vechi cu unele eficiente energetic, să îşi instaleze panouri solare, fotovoltaice şi pompe de căldură. În condiţiile în care doar 3% din locuinţele din mediul rural au fost renovate până acum, e absolut necesar să avem un program de reabilitare termoenergetică care să se adreseze locuinţelor individuale, mai ales celor din mediul rural. Acestea sunt măsuri sistemice, structurale şi care pot face diferenţa nu doar pe termen scurt, ci şi pe termen mediu şi lung în sprijinul consumatorilor vulnerabili.
Nu în ultimul rând, trebuie să educăm consumatorul despre cum să îşi monitorizeze consumurile, cum să consume mai eficient energia şi ce soluţii de finanţare are la dispoziţie. Prin ORSE, am început să colaborăm cu primării din România pentru crearea de ghişee unice, unde consumatorii, în special cei vulnerabili, pot prezenta facturi, date despre venituri, starea locuinţei şi pot primi sfaturi din partea funcţionarilor publici despre cum să acceseze anumite programe de finanţare. Aşadar, există o mulţime de soluţii.
Criza nu s-a terminat. În faţă ne aşteaptă noi ierni, iar la mijloc este viaţa oamenilor din jurul nostru, poate a bunicilor, părinţilor, vecinilor sau prietenilor noştri.