Simplă depăşire de competenţe sau abuz în serviciu la CCR?

Cinci judecători ai Curţii Constituţionale a României (CCR) s-au declarat sâmbătă, 5 octombrie 2024, nemulţumiţi doar de rolul de supraveghetori cu privire la respectarea actului fundamental al statului şi au decis să se transforme într-un mini-Parlament sau mai bine zis într-o mică Mare Adunare Naţională şi să legifereze noi criterii de eligibilitate a candidaţilor la alegerile prezidenţiale.

Pentru cei cinci magistraţi, criteriile clare de eligibilitate privind admisibilitatea depunerii unei candidaturi pentru funcţia de preşedinte stabilite de Legea nr.370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României nu sunt suficiente, şi au decis, cu puterea conferită de CCR, că e nevoie ca orice candidat pentru funcţia supremă în stat să respecte Constituţia în vigoare.

Potrivit motivării hotărârii prin care CCR a invalidat candidatura Dianei Iovanovici-Şoşoacă la alegerile prezidenţiale, dreptul de a fi ales nu este absolut şi că, pentru candidatul la funcţia supremă în stat, acesta implică în mod necesar respectarea "fără echivoc" a Constituţiei şi a democraţiei. CCR a arătat că persoana care candidează pentru Preşedinţia României trebuie să demonstreze un comportament responsabil, orientat spre susţinerea şi apărarea valorilor constituţionale.

Conform Hotărârii 2/5 octombrie 2024, CCR precizează: "Orice candidatură care, prin programul politic promovat şi declaraţiile de poziţie realizate, contestă ordinea constituţională, opţiunile fundamentale ale poporului român şi cerinţele democraţiei poate şi trebuie examinată de Curtea Constituţională sub aspectul verificării constituţionalităţii sale, la sesizarea subiectelor de drept prevăzute de lege. (...) În privinţa candidatului la funcţia supremă în stat, dreptul de a fi ales implică, în mod necesar, condiţia de a respecta, în mod neechivoc, Constituţia şi de a avea o conduită de natură constituţională responsabilă, aptă să susţină funcţia Preşedintelui României de a veghea la respectarea Constituţiei. (...) Conduita de apărare a democraţiei este, de asemenea, o condiţie pentru a putea candida la funcţia de Preşedinte al României. Astfel cum Curtea a arătat mai sus, ca obligaţie generală, aceasta se impune pentru oricare dintre cetăţenii României, însă, pentru candidaţii la funcţia de Preşedinte, având în vedere rolul constituţional al Preşedintelui României şi conţinutul jurământului de credinţă reglementat de Constituţie, reprezintă o condiţie esenţială de eligibilitate intrinsecă şi de fond în privinţa candidatului pentru funcţia de Preşedinte al României".

Numai că Legea 370/2004 stabileşte următoarele criterii şi condiţii de eligibilitate:

ART. 4 (1) La alegerile pentru Preşedintele României se pot prezenta candidaţi propuşi de partide politice sau alianţe politice, constituite potrivit Legii partidelor politice nr. 14/2003, cu completările ulterioare, precum şi candidaţi independenţi. Partidele şi alianţele politice pot propune numai câte un singur candidat. Partidele membre ale unei alianţe politice care propune un candidat nu pot propune şi candidaţi în mod separat. (2) Candidaturile propuse de partidele şi de alianţele politice, precum şi candidaturile independente pot fi depuse numai dacă sunt susţinute de cel puţin 200.000 de alegători. Un alegător poate susţine mai mulţi candidaţi.

ART. 27 (1) Propunerile de candidaţi pentru alegerea Preşedintelui României se depun la Biroul Electoral Central, cel mai târziu cu 50 de zile înainte de data alegerilor. (2) Propunerile se fac în scris şi vor fi primite numai dacă: a) sunt semnate de conducerea partidului sau a alianţei politice ori de conducerile acestora, care au propus candidatul sau, după caz, de candidatul independent; b) cuprind prenumele şi numele, locul şi data naşterii, starea civilă, domiciliul, studiile, ocupaţia şi profesia candidatului şi precizarea că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a candida; c) sunt însoţite de declaraţia de acceptare a candidaturii, scrisă, semnată şi datată de candidat, de declaraţia de avere, declaraţia de interese, de o declaraţie pe propria răspundere a candidatului în sensul că a avut sau nu calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, precum şi de lista susţinătorilor, al căror număr nu poate fi mai mic de 200.000 de alegători.

ART. 28 Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 37 din Constituţia României, republicată, pentru a fi alese sau care au fost alese anterior, de două ori, ca Preşedinte al României.

Iar Constituţia României stabileşte:

ART.37 Dreptul de a fi ales

- Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).

- Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.

Atât şi nimic mai mult. Condiţia esenţială de eligibilitate intrinsecă şi de fond a respectării, în mod neechivoc, a Constituţiei, a apărării democraţiei şi menţinerii unei conduite de natură constituţională responsabilă, aptă să susţină funcţia Preşedintelui României de a veghea la respectarea Constituţiei, cerută acum de cei cinci judecători ai CCR nu apare nici în legea 370/2004 şi nici în actul fundamental al ţării. În aceste condiţii, reiterăm întrebarea din ultimele zile: care este baza legală a respingerii candidaturii la prezidenţiale a Dianei Iovanovici-Şoşoacă, atât timp cât legislaţia în vigoare nu prevede condiţia esenţială de eligibilitate intrinsecă şi de fond invocată de CCR?

Iar legat de această întrebare mai apar două: Decizia CCR este eronată? Judecătorii care au luat decizia respectivă şi-au depăşit competenţele sau sunt cointeresaţi politic?