Societatea fără numerar, visul dictatorilor de pretutindeni

Marile bănci centrale caută cu febrilitate, după atâţia ani de dobânzi nominale apropiate de zero şi efecte inexistente, noi soluţii. Din păcate, mulţimea acestora este aproape vidă.

Autorităţile internaţionale şi economiştii lor de casă nu renunţă, însă, aşa uşor la lupta pentru bunăstarea cetăţenilor. În cadrul conferinţei anuale "Jacques Polak" de la Fondul Monetar Internaţional, desfăşurată la Washington la începutul lunii noiembrie 2013, tema abordată a fost "Crizele: ieri şi astăzi", iar scopul "discutarea studiilor inovatoare despre crize".

Conferinţa ar fi trecut, probabil, neobservată în mass-media, dacă nu ar fi existat discursul lui Larry Summers, profesor la Harvard University, fost Secretar al Trezoreriei SUA, fost consilier al lui Barack Obama şi fost candidat pentru postul de preşedinte al Federal Reserve. Discursul său a fost caracterizat de la "uluitor" până la "genial".

Pornind de la lipsa totală de eficienţă a politicilor Federal Reserve, Summers a precizat că "problema este determinată de existenţa, în prezent, a unei valori negative pentru rata naturală a dobânzii" (n.a. nivelul dobânzii la care investiţiile şi economisirea determină angajarea totală a forţei de muncă), iar aceasta limitează efectele intervenţiei băncii centrale.

Pe lângă soluţia inflaţionistă, care ar determina deprecierea accelerată a monedei şi motivarea cetăţenilor de a-şi cheltui banii, soluţia "genială" a profesorului de la Harvard este alta: "trecerea la societatea fără numerar, unde banii sunt electronici, iar populaţia nu ar putea să economisească în afara sistemului bancar".

În acest fel se poate aplica dobânda negativă nu doar pentru depozitele băncilor comerciale de la banca centrală, ci şi pentru depozitele populaţiei din sistemul bancar.

Ce se va întâmpla cu datoria publică şi cine va mai cumpăra obligaţiunile guvernamentale, în condiţii de dobândă negativă, nu pare să-l preocupe pe Summers.

Dar ce ar însemna o societate în care banul nu mai există în formă fizică, chiar dacă această formă este o bucată de hârtie colorată?

Simplu, visul dictatorilor şi adepţilor totalitarismului de pretutindeni şi din toate timpurile. Astfel s-ar deschide larg poarta redistribuirii arbitrare a avuţiei, a taxării nelimitate, a exproprierii arbitrare (n.a. vezi "experimentul" Cipru), rezultatul fiind un stat totalitar fără precedent istoric.

Ignorând cu mare uşurinţă profunda imoralitate a propunerii sale, Summers a mai declarat că "trebuie să ne gândim cum să administrăm o economie în care dobânda nominală zero devine un inhibitor cronic şi sistemic al activităţilor economice", fără să explice, nici măcar în trecere, de ce ar avea nevoie de "administratori" o economie naţională. Nu ne-a demonstrat socialismul de ce sunt în stare aceştia? Dar aşa-zisul "capitalism" din ultimii ani?

Ideea dobânzilor negative pentru depozitele constituite de bănci la banca centrală a apărut şi în discursul autorităţilor europene. Peter Praet, economistul-şef al Băncii Centrale Europene a declarat, pentru Wall Street Journal, că se poate adopta măsura dobânzilor negative de către BCE, precum şi trecerea la achiziţionarea directă a activelor bancare.

Deşi a negat că BCE se află în situaţia epuizării instrumentelor de intervenţie, "dobânda negativă pentru depozitele bancare este una dintre ultimele săgeţi din tolba instrumentelor pentru stimularea creşterii economice", a recunoscut, totuşi, Praet. Oare cât va mai trece până când propunerea lui Summers va fi "dezbătută" serios şi în Europa?

Dovedind o ignoranţă uluitoare a naturii banilor şi a dobânzilor, Paul Krugman, laureatul premiului Nobel pentru economie din 2008, a fost printre primii care au venit cu laude la adresa discursului de la FMI al lui Summers.

Mai mult, Krugman a adus o serie de "clarificări", amintindu-ne că şi el a venit cu astfel de idei în urmă cu câţiva ani. În opinia lui Krugman, "regulile normale de politică economică nu se mai aplică în această situaţie", iar "prudenţa este o prostie".

Profesorul de la Princeton se pronunţă pentru lansarea unor programe de cheltuieli nediscriminate, atât la nivelul sectorului public cât şi la nivelul sectorului privat, indiferent de consecinţele acestora pe termen mediu şi lung, deoarece, conform declaraţiilor lui Larry Summers de la conferinţa FMI, "actuala stare de lucruri s-ar putea să nu fie temporară".

O altă descoperire "revoluţionară" a lui Summers este aceea că "s-ar putea să fim într-o economie care are nevoie de bule speculative pentru a se apropia de nivelul angajării totale a forţei de muncă", în absenţa lor "economia găsindu-se într-o stare în care rata naturală a dobânzii este negativă".

Concluzia lui Krugman? "La FMI Larry Summers nu a ţinut doar un discurs interesant, ci a prezentat un manifest radical". Fără comentarii!

Într-un interviu recent la Bloomberg, Summers a declarat că "aprobarea relaxării cantitative va fi copleşitoare din partea istoriei". Fostul candidat la conducerea Federal Reserve şi-a amintit, probabil, cuvintele lui Winston Churchill de la jumătatea secolului trecut: "istoria va fi binevoitoare cu mine, deoarece intenţionez să o scriu".

Dacă ţinem seama de lecţiile istoriei, ceea ce a declarat Summers pentru Bloomberg poate ajunge realitate doar dacă se înfiinţează un Minister al Adevărului, ca în romanul "1984" al lui George Orwell. Deja avem un "Big Brother" care ne veghează.

Dar se mai poate instaura un control al informaţiei, care să permită lăudarea necondiţionată a performanţelor relaxării cantitative? Şi de câţi "Winston Smith" va fi nevoie pentru "rectificarea" documentelor istorice, astfel încât tot ceea ce spune "Partidul" să fie adevărat?

Chiar dacă, din punct de vedere tehnic, numerarul poate fi eliminat din circulaţie, este greu de crezut că soluţia lui Summers va fi încercată prea curând. Cu toate acestea, indiferent câte argumente se aduc împotriva acesteia, nu există nicio garanţie că autorităţile, în căutarea lor disperată de a menţine controlul şi status-quo-ul, nu o vor încerca.

Nu trebuie să uităm, însă, că banul este, înainte de toate, o convenţie socială al cărei element fundamental este încrederea, iar forţarea consumului prin controlul absolut al banilor va distruge această fundaţie.

Abia atunci se va vedea, cu adevărat, cum visul totalitar al unei "brave lumi noi" s-a transformat doar într-un coşmar pentru majoritatea populaţiei, o nouă "bravă eră barbară", care va reînvia nostalgia după epoca de aur a sclavagismului antic.