SRI, căderea în purgatoriu si ieşirea

Ceea ce s-a întâmplat şi încă se întâmplă în interiorul Serviciului Român de Informaţii dar şi în ceea ce-i priveşte pe unii rezervişti este extrem de periculos şi începe să bubuie în plan intern şi extern. O importantă instituţie a statului menită să-i protejeze siguranţa, dar şi un partener indispensabil al aliaţilor noştri euroatlantici ar putea intra anul următor în disoluţie.

Ceea ce ar fi extrem de periculos. Preferabil este, oricât de dureros ar fi, ca SRI să treacă prin purgatoriu şi să se cureţe de rele.

Răul vine în primul şi-n primul rând din interior. Şi a fost generat din momentul în care arhitectura instituţiei s-a modificat radical. Atunci când, sub conducerea politică a lui Traian Băsescu, Serviciului Român de Informaţii i-au fost stabilite noi priorităţi printr-o strategie naţională pe care autorii ei s-au temut să o treacă prin Parlament. Atunci, presa, dacă vă puteţi imagina acest lucru, a fost definită drept pericol la siguranţa naţională a statului. Şi tot pericolele potenţiale au fost taxate şi grupurile legitime de interese din sfera economică şi politică. Ceea ce mai lipsea a făcut Monica Macovei, un alt jucător marca Soroş&Băsescu, atunci când a pregătit terenul pentru ca justiţia să facă parte din grupul tactic al SRI, grup de care a avut grijă şeful direcţiei juridice a instituţiei, generalul Dumitru Dumbravă. Iar moţul pe coliva statului de drept a fost pus prin includerea procurorilor alături de judecători în ceea ce înseamnă justiţie. Ca să mă exprim în nişte termeni de acum consacraţi, puterea judecătorească a fost astfel paradită.

Dar să ne întoarcem la SRI. În cei zece ani de domnie ai lui Traian Băsescu, a fost construit trinomul, devenit apoi binom, au fost încheiate cu acceptul CSAT faimoasele protocoale şi simultan, cu procesul în care serviciile noastre secrete în frunte cu SRI şi-au consolidat parteneriatele euro-atlantice şi în primul rând parteneriatul strategic cu Statele Unite, clasa economică şi clasa politică au fost supuse unei presiuni fără precedent şi membrii marcanţi ai celor două clase au fost puşi la zid. În felul acesta, clasa politică a fost dresată, cuminţită până când a devenit practic inertă, iar clasa de afaceri a fost fie decimată, fie pusă la dispoziţia capitalului străin, fie preluată cu japca de grupurile de interese criminale din interiorul serviciilor secrete şi în primul rând din interiorul SRI.

Paradoxul este că instituţia, pe măsură ce aparent a devenit din ce în ce mai puternică, a fost lovită din interior de un cancer, care a măcinat-o într-o asemenea măsură încât în mare parte SRI a fost deturnat de la scopurile sale prevăzute în legile statului şi s-a transformat într-un fel de SRL. Artizanul acestei operaţii a fost generalul Florian Coldea, secondat de generalul Dumbravă şi de alţi şefi din SRI, iar partenerul de nădejde a devenit Laura Codruţa Kovesi. Şi ce a urmat? După venirea la Cotroceni a lui Klaus Iohannis, la conducerea politică a SRI a fost instalat Eduard Hellvig, un intelectual care astăzi produce eseuri şi pamflete în loc să radiografieze fără milă cancerul din interiorul instituţiei pe care a condus-o şi pe care nu a vrut sau nu a putut să-l trateze corespunzător. O vreme la conducerea operativă a continuat să rămână Florian Coldea, apoi acesta a intrat în rezervă, dar şi-a lăsat ca un cui al lui Pepelea soţia înfiptă în structura de conducere a SRI. Gruparea Coldea, construită de această dată în afara instituţiei dar cu terminaţii solide în SRI, s-a dezlănţuit literalmente, şantajând şi mai mult decât până atunci clasa politică şi clasa oamenilor de afaceri. Cu singurul scop de a dobândi cât mai multă putere şi avere. Competenţi în materie de crimă organizată, autorii acestei grupări, mult mai extinse decât ne putem imagina în prezent, a lucrat cu avocaţi corupţi, parteneri ai noii Securităţi, Gen. Trăilă şi Valeriu Stoica, care culmea, mai sunt şi profesori la Facultatea de Drept. Despre schema infracţională a acestui grup de crimă organizată, am primit în mod oficial detalii prin comunicatul DNA şi enorm de multe informaţii furnizate de jurnalişti curajoşi printr-o adevărată cascadă de dezvăluiri, care luate împreună pun sub semnul întrebării existenţa viitoare a SRI.

După alegerile din Statele Unite, unde probabil Donald Trump va câştiga şi după alegerile din România, la capătul cărora nu este exclus să asistăm într-o anumită măsură la primenirea clasei politice, va urma inevitabil un cutremur în interiorul serviciilor noastre secrete ţi în primul rând în interiorul SRI. Şansa SRI şi, până la urmă, şansa noastră în calitate de aliat avansat în spaţiul euro-atlantic, este ca instituţia să nu intre în disoluţie, să nu ajungă într-o criză în care singura soluţie va fii desfiinţarea şi reînfiinţarea ei de la iarbă, ci o viguroasă reformă internă. Trecerea SRI prin purgatoriu. O asemenea operaţiune de purificare nu poate avea loc decât în măsura în care partea sănătoasă a instituţiei se dovedeşte mai viabilă decât partea lovită de cancer. Ofiţerii cu adevărat patrioţi ai acestei instituţii, cei cinstiţi şi bine intenţionaţi, pot genera această operaţiune de purificare, eventual fiind ajutaţi din exterior şi de rezerviştii care s-au dovedit a fi oameni morali. Iar lista acestora este impresionant de mare. Şi nu mă refer doar la ofiţerii SRI în rezervă Dedu şi Florea, care şi-au asumat riscuri uriaşe, avertizându-ne din timp asupra modului în care instituţia este deturnată de la misiunea ei reală.

În calitate de cetăţean al României, în calitate de jurnalist, în calitate de analist, de patriot, îi îndemn pe oamenii de bună credinţă din SRI să acţioneze cât încă nu este prea târziu. Intrarea şi ieşirea din purgatoriu a celui mai important serviciu secret al României ar putea deveni o operaţiune de mare succes, recunoscută ca atare în ţară şi în străinătate. În timp ce disoluţia, dacă lucrurile continuă aşa, ar putea însemna un dezastru.