Statele Unite şi Germania, în pragul unei recesiuni inflaţioniste?

Cea mai mare economie a lumii, Statele Unite, a înregistrat în 2021 o creştere de 5,7%, cea mai mare din 1984, pe fondul unei creşteri trimestriale anualizate de 6,9% în T4 2021.

Înainte de publicarea datelor oficiale de către Bureau of Economic Analysis (BEA), prognoza realizată de Federal Reserve Bank of Atlanta pe baza datelor cu o frecvenţă mai ridicată decât cea trimestrială arăta o creştere anualizată de 6,5% în T4 2021 (data prognozei a fost 26.01.2022).

După două zile a venit prima estimare pentru T1 2022, care arăta o creşte anualizată de 0,1% (vezi graficul 1).

Stocurile din sectorul privat au avut o influenţă majoră şi de această dată, dar negativă în comparaţie cu trimestrul precedent, iar cheltuielile de consum ale populaţiei, ajustate pentru inflaţie, nu au fost suficient de mari pentru o compensare semnificativă.

Pe de altă parte, toţi indicatorii inflaţiei arată cele mai mari creşteri din ultimele patru decade (vezi graficul 2).

Indicele preţurilor de consum (IPC) raportat de Bureau of Labor Statistics (BLS) arăta o creştere anuală de 7% în decembrie 2021, un indicator considerat mai relevant pentru misiunea sa de către Federal Reserve, indicele preţurilor cheltuielilor de consum ale populaţiei (PCE) a crescut cu o rată anuală de 5,8%, pe fondul unei creşteri de 4,9% a indicelui core PCE, care nu include alimentele şi energia. Toate aceste valori se află cu mult peste definiţia acceptată a stabilităţii preţurilor, respectiv o rată a inflaţiei de 2%.

În contextul deteriorării puternice a perspectivelor creşterii economice, banca centrală americană a trecut rapid la temperarea retoricii anti-inflaţioniste, în ciuda declaraţiilor preşedintelui Jerome Powell după recenta şedinţă de politică monetară, în care era prezentată posibilitatea majorării dobânzilor.

Înainte de publicarea prognozei de la Federal Reserve Bank of Atlanta, Zerohedge a preluat analize de la JP Morgan şi Bank of America în care apăreau estimări ale unei reduceri puternice a creşterii economice a Statelor Unite în 2022 chiar şi fără majorări semnificative ale dobânzii de politică monetară.

De partea cealaltă a Atlanticului, cea mai mare economie a Europei, Germania, a făcut deja primul pas către recesiunea tehnică, printr-o contracţie trimestrială peste aşteptări a Produsului Intern Brut în T4 2021, de 0,7% (vezi graficul 3).

Creşterea anuală s-a temperat până la 1,4%, de la 2,8% în T3 2021, pe fondul celei mai mari rate anuale a inflaţiei din ultimii 30 de ani, de 5,3% în decembrie 2021.

Andreas Rees, economist la UniCredit, estimează că şi în primul trimestru din 2022 se va înregistra o scădere a PIB-ului, adică economia Germaniei va intra în recesiune tehnică, după cum scrie cotidianul The Telegraph. Dincolo de restricţiile impuse de autorităţi pe fondul pandemiei, factorul principal al intrării în recesiune îl reprezintă dificultăţile majore de la nivelul lanţurilor de aprovizionare şi desfacere.

O povară deosebit de mare o reprezintă şi preţurile energiei, care vor avea un efect substanţial atât asupra producţiei cât şi a consumului.

Deoarece Germania va depinde tot mai mult de importurile de energie, pe fondul accelerării programului de tranziţie energetică, sunt deosebit de relevante informaţiile oferite de Biroul Federal de Statistică (Destatis) despre extraordinara povară a preţurilor energiei importate, care au crescut cu o rată anuală de 135% în decembrie 2021, pe fondul unei creşteri lunare de 3%.

Preţurile energiei electrice importate au crescut cu o rată anuală de 408,8%, pe fondul unei creşteri lunare de 22,6%, în timp ce preţul cărbunelui a crescut cu o rată anuală de 154,3%, iar preţul petrolului importat cu 63,5%. Preţul gazelor naturale a crescut cu o rată anuală de 267,5%.

Raportul de la Destatis mai arată că preţurile îngrăşămintelor chimice importate au crescut de aproape trei ori faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut (+179,9%).

Marco Valli, economist-şef pentru Europa la UniCredit, a declarat pentru Financial Times că performanţa Germaniei a fost mai slabă decât a Italiei sau Franţei deoarece economia se bazează mai mult pe producţia de autovehicule, maşini şi echipamente şi mai puţin pe producţia bunurilor de consum.

FT mai scrie că deficitele tot mai mari de personal calificat reprezintă un obstacol suplimentar pentru creşterea economică din Germania, în condiţiile creşterii incertitudinii cu privire la încetinirea economică a Chinei, a doua piaţă de export a ţării după Statele Unite.

Şi The Telegraph subliniază că dependenţa majoră de exporturi face economia Germaniei deosebit de vulnerabilă în faţa blocajelor de pe lanţurile globale de aprovizionare şi desfacere. Cotidianul britanic mai scrie că sectorul auto, care reprezintă 10% din PIB, se află într-o stare critică, pe fondul scăderii la jumătate a vânzărilor, iar Germania riscă să se transforme într-o frână pentru economia Europei.