STRATFOR: DIALOG TELEFONIC ÎNTRE NULAND ŞI KARASIN Viitorul Ucrainei, stabilit între Washington şi Moscova

Apelurile telefonice între diplomaţi de nivel mai mic nu reprezintă, în mod normal, o ştire, însă conversaţia de luni dintre subsecretarul american de stat Victoria Nuland şi ministrul adjunct de externe rus Grigori Karasin cu privire la conflictul "încins" din Ucraina este o excepţie, notează analiştii Stratfor.

De la începutul crizei ucrainene, de acum 18 luni, s-au remarcat două formate de negociere, conform Stratfor: "Primul este reprezentat de discuţiile de la Minsk dintre reprezentanţii guvernului ucrainean, separatiştii pro-ruşi şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), care abordează conflictul la nivel tactic. Cel de-al doilea este reprezentat de discuţiile în format «Normandia» dintre reprezentanţii Ucrainei, Rusiei, Germaniei şi Franţei, care abordează conflictul la un nivel mai larg, politic. Ce se poate observa este că principalul absent de la ambele tipuri de discuţii este SUA, în ciuda faptului că este un jucător important la nivel politic, economic şi de securitate. Washingtonul a fost activ diplomatic în conflict, însă oficialii americani şi ruşi s-au întâlnit, în diverse momente, doar pe o bază ad-hoc.

Totuşi, această practică pare a se fi schimbat în cursul acestui weekend, când şeful administraţiei prezidenţiale ruse, Serghei Ivanov, a declarat, într-un interviu, că Rusia şi Statele Unite au ajuns la un acord de a crea un «format bilateral special» de discuţii între cele două ţări, discuţii care i-ar implica pe Nuland şi Karasin.

Explicând anunţul oficial, Ivanov a declarat că extinderea formatului «Normandia» pentru a include şi Statele Unite ar fi pur şi simplu prea «riscant», adăugând că cele două ţări vor coordona discuţiile privind Ucraina bilateral, «pentru moment». Astfel, apelul între Nuland şi Karasin a avut loc pentru a discuta punerea în aplicare a acordului de la Minsk şi a procesului de reformă din Ucraina, cu posibile discuţii ulterioare".

Conflictul din Ucraina este, la bază, un conflict între două imperative geopolitice, notează Stratfor: "Rusia vrea să îşi protejeze interiorul prin utilizarea teritoriilor înconjurătoare, pentru a stabili un «tampon»; Statele Unite vor să prevină ascensiunea puterilor regionale care i-ar putea pune în pericol hegemonia. Aceste imperative s-au intersectat în Ucraina, care, din toate statele din fosta periferie sovietică, are importanţa strategică cea mai mare pentru Rusia modernă. Dacă Ucraina susţine Moscova, atunci Rusia devine o putere regională în creştere. Dacă Ucraina susţine Occidentul, atunci Rusia devine vulnerabilă şi din afară şi din interior. Mişcarea Euromaidan din februarie 2014 a subminat poziţia Rusiei, ea răspunzând prin anexarea Crimeei şi sprijinirea insurgenţilor separatişti din estul Ucrainei, în încercarea de a neutraliza guvernul pro-occidental din Kiev".

Până în prezent, însă, planul Rusiei a eşuat, conform analiştilor. Ucraina s-a aliniat chiar mai strâns cu Occidentul, prin urmărirea unei integrări economice şi politice mai strânse cu Uniunea Europeană şi a uneia de cooperare militară şi de securitate mai puternice cu NATO, adaugă Stratfor: "Rusia este îngrijorată, în special, de forţa NATO, care a reprezentat întotdeauna o influenţă militară ameninţătoare pentru graniţele ruse.

Această suspiciune a influenţei SUA la frontiera rusă face ca decizia începerii discuţiilor bilaterale să fie un pas semnificativ. În unele privinţe, cele două ţări exercită mai multă putere pentru a modela rezultatul politic şi militar din Ucraina chiar decât ucrainenii şi separatiştii înşişi. Însă derularea unor astfel de discuţii nu înseamnă neapărat că o rezoluţie sau o diminuare a conflictului este iminentă. Problemele încă există între cele două părţi, în special privind ce fel de autonomie ar trebui ca guvernul Ucrainei să le ofere regiunilor rebele.

Toate marile părţi implicate în conflictul ucrainea susţin un anumit fel de descentralizare sau acordarea de puteri sporite guvernelor regionale. Dezacordul este însă asupra calendarului şi amplorii procesului. Rusia vede descentralizarea ca pe o modalitate de a menţine o zonă tampon în extrema estică a Ucrainei ce se află sub control direct, în timp ce Ucraina o vede ca pe un compromis, dar păstrând încă în mod eficient control asupra întregii ţări. Ucraina vrea ca separatiştii să implementeze acordul de la Minsk şi să depună armele înainte ca oficialii să modifice constituţia pentru a le permite teritoriilor estice mai multă autonomie regională. Separatiştii vor, însă, schimbările constituţionale întâi, şi doresc un rol în determinarea acestor schimbări. Numai atunci, spun ei, pot implementa pe deplin încetarea focului".

În general, Statele Unite sprijină poziţia Ucrainei, iar Rusia susţine separatişti, potrivit Stratfor. Cu toate acestea, în timpul unei vizite recente în Ucraina şi înaintea conversaţiei telefonice cu Karasin, Nuland a intervenit în dezbaterea amendamentului constituţional, analiştii subliniind că "Astfel, oficialul american a cerut Ucrainei să le dea regiunilor din est ale ţării un «statut special» în condiţiile legii. Oficialii nu au inclus termenul în draftul amendamentului constituţional, dar presiunea Statelor Unite de a se oferi mai mult în această problemă sensibilă ar putea fi văzută ca un semn de către Rusia.

Acţiunile lui Nuland ar putea fi, de asemenea, însă, un efort mai nuanţat de a ajuta Ucraina: cu cât reformele constituţionale ale Ucrainei sunt mai substanţiale şi incontestabile, cu atât mai puţin pot Moscova şi separatiştii să critice schimbările şi să justifice propriile încălcări ale încetării focului. Washingtonul a reiterat cererile Kievului către separatişti de a respecta încetarea focului, ameninţând Rusia cu mai multe sancţiuni şi - conform unor rapoarte «scurse» - cu restricţii privind accesul Moscovei la credit, dacă separatiştii continuă să încalce acordul de la Minsk".

Reacţiile lui Putin au fost, de asemenea, diverse. Kremlinul a vorbit oarecum pozitiv despre procesul de reformă, dar Rusia încă influenţează câmpul de luptă ucrainean în timp ce solitică concesii politice mai mari pentru teritoriile separatiste, mai notează Stratfor. Rusia solicită, totodată, concesii SUA privind Ucraina, pentru a-şi furniza ajutorul în facilitarea acordului nuclear al Iranului. Moscova şi Washington încearcă astfel să ajungă la o împăcare, păstrând, în acelaşi timp, opţiunile de ameninţare deschise.

Analiştii mai spus că, având în vedere că urmează mai multe discuţii între Nuland şi Karasin, evoluţia conflictului din Ucraina şi a procesului de reformă politică va fi adevăratul test al eficienţei acestui dialog bilateral dintre Statele Unite şi Rusia.