Structura economiei, sursele de creştere şi orientarea investiţiilor: o analiză în plan regional

În ultimii ani, în mijlocul numeroaselor provocări la adresa politicilor economice generate de efectele directe şi indirecte ale crizelor suprapuse, una dintre principalele preocupări a fost legată de menţinerea creşterii economice, pentru a diminua impactul negativ asupra societăţii în ansamblu şi pentru a facilita adaptarea cât mai rapidă la noile condiţii. Pentru guverne şi factori de decizie, atât la nivel naţional, cât şi regional sau global, creşterea economică este o prioritate rezultată din necesitatea de a susţine ocuparea forţei de muncă, de a stabiliza pieţele şi de a menţine sau avansa nivelul de bunăstare al populaţiei.

O componentă importantă a programelor de susţinere a economiei o reprezintă stimularea investiţiilor. Acestea sunt necesare în perioadele de funcţionare normală a economiei pentru îmbunătăţirea productivităţii şi încorporarea continuă în procesele productive a progresului tehnologic. Având în vedere acutizarea vulnerabilităţilor pe termen lung cu care majoritatea economiile se confruntă în prezent (de exemplu criza climatică, evoluţia demografică), precum şi nou apărutele tensiuni geo-politice care afectează comerţul internaţional şi lanţurile tradiţionale de valoare adăugată, rolul investiţiilor devine crucial.

Pentru a investi cu eficienţă este însă necesară, printre altele, o imagine cât mai clară, atât a structurii actuale a economiei (contribuţiile la formarea PIB), cât şi a surselor de creştere.

I. Contribuţia la PIB

Factorii care contribuie la PIB, aşa cum ştim, pot fi abordaţi din multiple perspective, fiecare cu o relevanţă specifică. Figura 1 de mai jos prezintă ponderea principalelor categorii de utilizări (aşadar, pe partea de cerere), atât pentru România, cât şi pentru cele patru ţări din regiune cu care ne comparăm adesea şi cu care suntem într-o competiţie cordială pe pieţele internaţionale pentru atragerea de investiţii şi creşterea exporturilor. Cifrele sunt prezentate în miliarde euro preţuri curente, iar scala verticală are aceeaşi plajă de valori în cazul tuturor graficelor componente, pentru a oferi inclusiv o perspectivă a diferenţelor privind dimensiunea economiilor celor cinci ţări.

O primă observaţie care se poate formula este aceea că România ocupă o poziţie de mijloc în clasamentul regional din perspectiva contribuţiei investiţiilor (formării brute de capital) la formarea PIB. Astfel, în perioada 2019 - 2022, în România investiţiile au avut o pondere în PIB de circa 24% - 27%, superioară Poloniei şi Bulgariei, dar semnificativ mai redusă decât în Ungaria (28% - 34%) sau Cehia (28% - 32%).

Totodată, România şi Bulgaria au fost ţările din regiune în care exporturile nete au avut cea mai puţin favorabilă contribuţie la formarea PIB pe ansamblu perioadei de 12 ani cuprinse în graficele ce alcătuiesc Figura 1. În cazul României, exporturile nete au avut un aport negativ pe parcursul întregului interval menţionat, situaţie care s-a accentuat începând cu 2018 şi care s-a ameliorat abia în cursul anului trecut, potrivit datelor provizorii disponibile deocamdată doar pentru primele trei trimestre din 2023.

Pentru a completa imaginea de mai sus, este important de avut în vedere că, la nivelul Uniunii Europene (27 de state) şi al zonei Euro (20 de state), ponderea formării brute de capital în PIB s-a situat în intervalul de timp menţionat între 23% şi 25%, iar cea a exporturilor nete între 2% şi 4%.

Coroborând datele menţionate, observăm că totuşi România se plasează uşor deasupra mediei europene din perspectiva contribuţiei investiţiilor la formarea PIB, deşi nu ne numărăm printre ţările în care aceasta are niveluri ridicate (aşa cum este cazul, în regiunea noastră, al Ungariei şi Cehiei). Pe partea cererii agregate, din datele de mai sus, mult mai vizibilă este problema structurală (bine-cunoscută şi de multă vreme discutată) pe care o avem pe partea de exporturi nete. Diferenţa dintre o contribuţie pozitivă de 2% - 4% a acestora la PIB, în medie la nivel european şi una negativă de circa -4% până la -7% aşa cum s-a consemnat în cazul României din 2019 până în 2022, este în strânsă legătură cu ponderea semnificativ mai mare a consumului în cazul nostru (circa 79% - 80%) comparativ cu economia europeană în ansamblu (circa 73% - 74%).

Având în vedere rolul important, asemănările dar şi diferenţierile relevate în datele de mai sus privind contribuţia investiţiilor la formarea PIB, este interesat să observăm componenţa acestora pe sectoare, grupate conform Nomenclatorului activităţilor economice (NACE) utilizat la nivel european începând cu anul 1970. În Figura 2 de mai jos, ca şi în figura anterioară, valorile reprezintă miliarde euro în preţuri curente, ceea ce permite observarea nu doar a structurii, ci şi a dimensiunii nominale a categoriilor respective de investiţii. Analiza regională evidenţiază cel puţin patru deosebiri relevante între România şi ţările din vecinătate:

ca valoare nominală, investiţiile în industrie au fost mai reduse în cazul României faţă de Cehia, în fiecare dintre ultimii cinci ani, şi chiar şi faţă de Ungaria în anul 2022, deşi ambele economii menţionate au o dimensiune mai redusă (mai ales Ungaria, exprimat tot miliarde euro preţuri curente) şi totodată o pondere mai ridicată a investiţiilor în PIB;

România a compensat marginal prin investiţii ceva mai importante în agricultură şi parţial în IT&C unde a depăşit Ungaria, dar se situează semnificativ sub valoarea celor din Cehia;

valoarea nominală a investiţiile realizate în cadrul sectorului construcţiilor este semnificativ mai ridicată în România faţă de Cehia şi Ungaria, chiar şi ţinând seama de dimensiunile relative una faţă de cealaltă ale celor trei economii. Concomitent, valoarea nominală a investiţiilor realizate în sectorul tranzacţiilor imobiliare este comparabilă în România faţă de Cehia şi mai ridicată faţă de Ungaria;

pe ansamblul serviciilor grupate în categoriile comerţ, transport, depozitare, reparaţii auto-moto, hoteluri şi restaurante, România s-a plasat peste Ungaria, dar a fost depăşită semnificativ de Cehia în anii 2021 şi 2022, cei mai recenţi pentru care există date complete.

Corelând cele menţionate mai sus, se observă în România prin comparaţie cu Cehia şi Ungaria o valoare mai mică a investiţiilor în industrie, dar semnificativ mai mare în sectorul construcţiilor, respectiv, doar marginal mai mare în sectorul agricol. În ceea ce priveşte sectorul tranzacţiilor imobiliare şi cel IT&C depăşim Ungaria (o economie semnificativ mai mică decât a noastră), dar suntem la acelaşi nivel sau chiar suntem depăşiţi de Cehia (o economie cu o dimensiune doar marginal mai redusă, dar unde, pe ansamblu, investiţiile au o pondere mai mare). Grupat pentru categoriile de servicii de comerţ, transport, depozitare, reparaţii auto-moto, hoteluri şi restaurante suntem şi aici depăşiţi de Cehia în ultimii doi ani.

Din perspectiva contribuţiei nefavorabile a exporturilor nete la formarea PIB la care am făcut referire în comentariile pe marginea figurii anterioare, este de observat că investiţiile în unele sectoarele importante de activitate care contribuie la oferta de bunuri şi servicii ce pot fi comercializate la nivel internaţional şi care, implicit, pot substitui importurile ("tradables"), sunt mai mici în România decât în Cehia (şi în unele cazuri chiar şi decât Ungaria). Chiar dacă investiţiile în sectorul construcţiilor au rolul lor şi contribuie (în cazul construcţiilor de infrastructură) la dezvoltarea economiei şi la recuperarea unor decalaje existente, România trebuie totuşi să nu rămână în urma regiunii din perspectiva investiţiilor în sectoarele productive.

Ca economişti, suntem cu toţii conştienţi de rolul de antrenare pe care îl au inclusiv construcţiile de locuinţe şi clădiri comerciale, precum şi tranzacţiile imobiliare, asupra economiei şi producţiei în ansamblu. Cred însă că prin mixul de politici nu trebuie lăsat ca acestea să aibă un efect indirect de diminuare ("crowding out") a investiţiilor în dezvoltarea şi creşterea competitivităţii ofertei de bunuri mobile şi servicii tranzacţionabile internaţional. Avem în România o problemă structurală pe partea de ofertă care conduce la un dezechilibru extern, iar aceasta nu poate fi ameliorată dacă investiţiile productive nu sunt stimulate prin balansul politicilor economice să se plaseze în primul plan.

Consider că ideea de mai sus este susţinută de o serie de observaţii ce pot fi formulate în urma analizei Figurii 3 de mai jos care prezintă pentru anul 2022 contribuţia (exprimată procentual) la valoarea adăugată brută (cea mai importantă componentă a PIB pe partea de ofertă) a aceloraşi sectoare de activitate.

O primă remarcă este că, în anul 2022, ponderile contribuţiilor la valoarea adăugată brută (VAB) pe sectoare nu diferă foarte mult în cadrul ţărilor din regiune şi nici prin comparaţie cu mediile europene. Există variaţii, dar ele sunt în limita a 2 - 5 puncte procentuale;

În cazul sectorului construcţiilor şi cel de IT&C, contribuţia la VAB este mai ridicată în România, atât comparativ cu regiunea, cât şi la nivel european. Diferenţele sunt însă de circa 1 - 2 puncte procentuale. Aşadar, investiţiile în acest sector, mai mari comparativ cu regiunea, nu par a produce deocamdată o diferenţiere favorabilă semnificativă pentru România, din perspectiva contribuţiei la VAB.

Nici în cazul sectorului tranzacţiilor imobiliare, investiţiile mai mari efectuate în România nu par a aduce deocamdată o diferenţiere favorabilă în raport cu regiunea, ponderea acestui sector la VAB fiind mai redusă faţă de Cehia, Bulgaria şi Ungaria, precum şi în raport cu media europeană.

Contribuţia industriei la VAB este mai mare faţă de media EU şi a zonei Euro, atât în România, cât şi în Bulgaria, Cehia şi Polonia, ţări care ne şi surclasează din această perspectivă. În Ungaria, situaţia este foarte apropiată de a noastră.

Pe de o parte, această observaţie contrazice, o dată în plus, unele opinii mai puţin informate potrivit cărora industria românească ar fi într-o poziţie mult mai nefavorabilă comparativ cu ceea ce se întâmplă în Europa. Vedem că, de fapt, în România industria are o contribuţie la economie mai mare decât media la nivel european.

Pe de altă parte, conexând cu ideile formulate mai sus pe marginea Figurilor 2 şi 3, nu este surprinzător că, din păcate, investiţiile mai reduse în industrie din România în comparaţie cu vecinii noştri corespund unei contribuţii ceva mai diminuate la VAB, în termeni relativi.

România se plasează mai bine faţă de media europeană şi faţă de cei mai mulţi dintre vecini (cu excepţia Poloniei) în ceea ce priveşte contribuţia agregată la VAB a unor grupe mari de servicii precum comerţ, transport, depozitare, reparaţii auto-moto, hoteluri şi restaurante.

Nu în cele din urmă, contribuţia activităţilor din domeniul agriculturii, silviculturii şi pescuitului este printre cele mai ridicate din regiune şi semnificativ peste media europeană.

II. Contribuţia la creşterea economică

După ce am dedicat prima parte a acestei scurte analize studierii structurii economiei, atât din perspectiva cererii, cât şi a ofertei, încercând o corespondenţă cu ponderea investiţiilor şi alocarea acestora pe tipuri de activităţi, vom adăuga la această imagine, în cele ce urmează, o serie de observaţii privind contribuţiile la creşterea economiei.

Studiul structurii creşterii economice şi a factorilor care contribuie la aceasta este relevant pentru că unele domenii şi categorii de activităţi pot avea ponderi importante la formarea PIB, dar o contribuţie mult mai redusă la creşterea anuală a acestui indicator.

Aşa cum menţionam în chiar motivaţia analizei de faţă, menţinerea creşterii economice este o preocupare importantă pentru guverne şi factori de decizie, mai ales în contextul actual la nivel regional şi global, iar investiţiile au un rol important.

Pentru România, Figura 4 de mai jos arată că, în fiecare an din perioada 2014-2022, exporturile nete au acţionat în sens negativ asupra creşterii economice. Cel mai important motor de creştere a fost consumul privat, secondat cel mai adesea de investiţii şi de consumul guvernamental.

La o privire pe termen mediu spre lung, pentru întreaga perioadă cuprinsă în grafic, se observă un nivel mare de volatilitate, atât al structurii pe ansamblu a creşterii, cât şi pentru fiecare componentă în parte. O parte importantă este justificată de efectele crizelor care s-au succedat şi de ciclicitatea firească a mecanismelor economiei de piaţă. Totuşi volatilitatea ar putea fi redusă printr-un mix mai consecvent de politici economice şi structurale care să ţintească în permanenţă obiective pe termen lung, stabilite în consens dincolo de ciclul politic normal în orice democraţie şi orientate spre diminuarea vulnerabilităţilor persistente cunoscute.

Pentru că investiţiile sunt recunoscute ca benefice de toţi economiştii, indiferent de ideologie, contribuţia lor la PIB şi la creşterea anuală trebuie sprijinită în continuare de mixul de politici. Datele provizorii pentru primele trei trimestre ale anului 2023 arată o încetinire semnificativă a principalului motor al economiei noastre, consumul. Creşterea veniturilor nominale şi scăderea inflaţiei conduc la o dinamică favorabilă a venitului real disponibil, care în opinia mea va susţine revenirea, într-o anumită măsură, a consumului pe parcursul anului 2024. Contribuţia sporită a investiţiilor a contracarat efectul negativ al reducerii consumului asupra creşterii anuale a PIB în anul 2023. În absenţa finanţării prin programe europene, dar şi al sprijinului acordat prin programe naţionale, acest lucru nu s-ar fi întâmplat. Avem aşadar o dovadă foarte concludentă a beneficiilor integrării europene şi a alinierii programelor naţionale la strategiile pe termen mediu şi lung ale Uniunii. Trebuie însă să continuăm să construim pe baza acestui rezultat, pentru că, pe termen lung, economia noastră are nevoie de o structură mai echilibrată şi, pe cât posibil, ceva mai puţin volatilă a creşterii economice.

O comparaţie la nivel regional (Figura 5) arată că, în anul 2022, pentru majoritatea vecinilor noştri şi la nivelul UE în ansamblu, investiţiile au contribuit semnificativ la creştere. La noi şi la vecinii bulgari, această contribuţie a fost cu atât mai importantă cu cât, aşa cum observam anterior, exporturile au acţionat în sens negativ, ceea ce nu s-a întâmplat pentru ceilalţi.

În contextul în care multe dintre crize acţionează simultan asupra majorităţii economiilor din Uniune, contribuţia favorabilă la creşterea economică din primele trei trimestre ale anului 2023 pe care au avut-o exporturile nete este posibil să nu poată fi susţinută la acelaşi nivel în următoarele trimestre. În plus, trecem printr-o perioadă dificilă pentru comerţul internaţional din multiple motive: creşterea accentelor protecţioniste în multe ţări, intensificarea tensiunilor geopolitice, tendinţele de înlocuire parţială a arhitecturii cooperării economice internaţionale cu una bazată pe blocuri economice şi regionalizare.

Alături de revenirea consumului, este important ca investiţiile să continue să contribuie la creşterea economiei. Ideal, aceasta ar trebui să fie asociată unei ajustări structurale a ofertei interne, astfel încât să nu fie însoţită de o redinamizare a importurilor şi de reinflamarea dezechilibrelor comerciale şi de cont curent. Dintr-o perspectivă realistă, performanţa şi contribuţia pozitivă a investiţiilor din primele trei trimestre ale anului 2023 nu poate fi menţinută în continuare la acelaşi nivel doar din inerţie. Unele semnale apărute în spaţiul public indică o posibilă încetinire a acestora în 2024. De aceea este necesar un efort consecvent, coordonat şi aliniat strategiilor naţionale şi europene pe termen lung, pentru a preveni situaţia în care investiţiile, dacă nu ar fi susţinute în continuare de politici adecvate, ar decelera semnificativ.

Din perspectiva contribuţiei categoriilor de resurse la creşterea PIB (Figura 6), economia României s-a bazat în ultimii ani preponderent pe servicii şi mai puţin pe industrie, situaţie ce este corelată cu imaginea de ansamblu la nivel european şi pe care o regăsim şi la o parte dintre ţările din regiunea noastră (Figura 7).

Crizele suprapuse, numeroasele blocaje la nivel internaţional şi volatilitatea pieţelor de materii prime au făcut ca participarea industriei la creşterea economică să fie în cazul României predominant negativă în perioada 2019 - 2022 şi inclusiv în primele trei trimestre ale anului 2023.

Ca şi în cazul contribuţiilor pe partea cererii, România are nevoie şi pe partea ofertei de o structură mai echilibrată şi mai stabilă a contribuţiilor la creştere. Politicile structurale trebuie să urmărească redinamizarea industriei şi a agriculturii, fără să neglijeze motorul reprezentat de servicii, care până acum s-a dovedit robust. Avem aşadar nevoie să sprijinim dinamica componentelor care tradiţional au reprezentat pentru noi motoare de creştere, dar, în acelaşi timp, să ne asigurăm că şi motoarele adiţionale funcţionează şi pot prelua rolul de locomotivă, în funcţie de ciclicitatea condiţiilor interne şi externe.

III. Concluzii

Scurta analiză de mai sus încearcă să evidenţieze trei aspecte pe care le consider importante pentru deciziile de politică economică din perioada curentă.

Primul este că, observând structura contribuţiilor la formarea PIB şi la creşterea anuală a acestui indicator, trebuie să găsim căi de a susţine toate motoarele economiei, întrucât avem nevoie de o structură mai echilibrată a contribuţiei acestora, astfel încât să reducem volatilitatea observată în ultimii ani. Evoluţia ciclică este o normalitate a economiilor de piaţă, iar perturbări introduse de şocuri externe probabil că vom tot avea în anii următori. Ameliorând însă echilibrul contribuţiilor sectoarelor atât pe partea cererii, cât şi a ofertei acţionăm pentru reducerea amplitudinilor ciclurilor şi pentru mai multă rezistenţă la şocuri exogene.

Al doilea aspect este că, încetinirea consumului în primele trei trimestre ale anului 2023 a fost contracarată parţial de aportul favorabil al exporturilor nete (pentru prima dată în ultimii aproximativ 10 ani) şi într-o măsură importantă de investiţii. Deşi benefic şi îmbucurător, aportul exporturilor nete este însă posibil să nu poată fi menţinut în perioada următoare, pentru că există transformări importante la nivel global care deocamdată acţionează cu multă forţă în sens nefavorabil schimburilor internaţionale (tensiuni geopolitice, reamplificarea protecţionismului, încetinire economică în Europa şi în China etc). Aşadar trebuie să putem conta în continuare pe revenirea consumului. În acelaşi timp, investiţiile sunt necesare pentru adaptarea economiei la noile condiţii şi pentru implementarea avansului tehnologic foarte accelerat din ultimii ani. Mai mult, ele sunt susţinute de importante programe de finanţare la nivel european. Aşadar avem motivaţii foarte puternice pentru a realiza toate eforturile necesare astfel încât, după performanţa foarte bună a investiţiilor din primele trei trimestre ale anului trecut, acestea să nu încetinească semnificativ în anul 2024.

Al treilea aspect este că investiţiile trebuie totuşi canalizate prin politici publice către acele domenii în care utilitatea lor pentru economia şi societatea noastră este cât mai ridicată, iar eficienţa lor economică este maximizată. Datele pe care le-am prezentat mai sus arată că, din păcate, până acum acest lucru nu s-a întâmplat de fiecare dată. Inclusiv comparaţiile în cadrul regiunii şi la nivel european arată că o parte importantă din investiţiile în economia României sunt orientate către sectoare care nu contribuie suficient de mult la valoarea adăugată şi la creştere sau care nu conduc la producţia de bunuri şi servicii tranzacţionabile, astfel încă să avem o ameliorare pe termen lung a balanţei comerciale şi a deficitului de cont curent. Construcţiile joacă un rol foarte important în economia oricărei ţări, iar pentru noi construcţiile de infrastructură sunt cruciale pentru că ne ajută să recuperăm decalajele mari pe care le avem, să reducem costurile de transport, poluarea, timpii de deplasare şi să creştem accesibilitatea produselor şi serviciilor noastre pentru partenerii externi. Poate însă că ar trebui să găsim un echilibru mai bun între investiţiile în construcţii imobiliare rezidenţiale şi în tranzacţii imobiliare pe de o parte, şi cele în industrie, pe de altă parte.

Este esenţial să recunoaştem rolul tuturor factorilor la valoarea adăugată şi la creşterea economiei. Ceea ce contează foarte mult este însă mixul optim, adaptat condiţiilor naturale, caracteristicilor economiei locale şi regionale, resurselor umane şi capacităţii de formare a forţei de muncă, accesului la tehnologie şi la bunuri tehnologice, tendinţelor majore pe termen lung la nivel internaţional etc. Un sistem atât de complex nu va fi niciodată simplu sau facil de optimizat. Putem însă să studiem atent, în permanenţă, cum acţionează vecinii şi partenerii noştri din regiune şi din Uniunea Europeană, precum şi orice alţi parteneri din experienţa şi rezultatele cărora ne putem inspira.

Investiţiile, în special, deţin o poziţie unică şi vitală în această dinamică. Ca o componentă a cererii, investiţiile stimulează activitatea economică prin furnizarea de capital pentru noi întreprinderi şi extinderea afacerilor existente. Acest lucru duce la crearea de locuri de muncă, la creşterea productivităţii şi, în consecinţă, la niveluri mai ridicate ale veniturilor, care alimentează şi mai mult cheltuielile consumatorilor. Pe partea ofertei, investiţiile sunt esenţiale pentru că extind capacitatea de producţie a unei economii, sporindu-i totodată eficienţa şi competitivitatea. Acest rol dublu al investiţiilor acţionează ca un catalizator pentru creşterea economică durabilă, demonstrând importanţa lor critică în formarea şi extinderea PIB-ului.

În plus, impactul investiţiilor se extinde dincolo de parametrii economici imediaţi. Investiţiile în educaţie şi asistenţă medicală, de exemplu, contribuie la dezvoltarea capitalului uman, care este esenţial pentru creşterea economică şi stabilitatea pe termen lung. Astfel de investiţii strategice asigură că forţa de muncă este calificată, sănătoasă şi capabilă să se adapteze la noile tehnologii şi la cerinţele pieţei globale.

Pe scurt, în timp ce toate componentele cererii şi ofertei au rolul lor în modelarea PIB-ului, investiţiile se remarcă prin capacitatea lor de a stimula atât activitatea economică imediată, cât şi creşterea durabilă pe termen lung. România se află acum într-o poziţie foarte favorabilă pentru a continua investiţiile, inclusiv prin prisma finanţărilor europene de care beneficiază. Este important să menţinem efortul, dar şi rămânem mereu atenţi la optimizarea orientării acestora către acele domenii a căror dezvoltare ne ajută cel mai mult pe termen lung (de exemplu infrastructură, industrie, agricultură şi servicii).