SUPLIMENT BURSA ALTERNATIVE TRADING / ANDRE CAPPON, FONDATOR CBM GROUP: "Platformele bursiere tind să devină servicii de utilitate publică"

Platformele bursiere tind să devină, în general, servicii de utilitate publică, este de părere Andre Cappon, fondatorul grupului CBM din New York, care ne-a transmis câteva opinii despre structura pieţei americane de capital, pluritatea platformelor de tranzacţionare şi unele practici ale brokerilor din SUA.

Specialistul arată că sistemul american al pieţei de capital este foarte diferit de cele din alte ţări. În Statele Unite pieţele bursiere sunt fragmentate, spre deosebire de ţara noastră unde avem numai Bursa de Valori Bucureşti (BVB) cu Piaţa Reglementată şi Sistemul Multilateral de Tranzacţionare. Acesta din urmă este un sistem de tip "alternative trading system" (ATS), gândit pentru listarea companiilor la început de drum, start-up-uri ce doresc să-şi finanţeze proiectele, care în limbaj bursier se numesc companii de tip "growth", adică de creştere.

Andre Cappon ne-a spus: "Sistemul american este foarte diferit de sistemele din alte ţări, pentru că pieţele bursiere sunt fragmentate. Bineînţeles, avem Nasdaq şi New York Stock Exchange, iar pe urmă avem cel puţin 30-40 de burse sau «alternative trading systems». În Statele Unite, când dai un ordin de tranzacţionare, nu ştii unde va fi executat. Brokerul are responsabilitatea să-l execute în cei mai buni termeni, ceea ce înseamnă că trebuie să fie între bid-ask, care este considerat «national best bid offer price» sau NBBO. Este ceva teoretic, inventat de SEC (Securities and Exchange Comission - n.r.). Mai sunt şi pieţele OTC (over the counter markets - n.r.). Pe vremuri, acţiunile companiilor mici, fără lichiditate, se tranzacţionau astfel: un broker căuta un dealer, care făcea un preţ, iar tranzacţionarea se realiza într-un fel mai mult sau mai puţin artizanal. Nu erau «penny stocks», ci erau acţiuni cu volum mic, iar comisioanele şi spread-ul erau foarte importante. Ulterior, aceste pieţe s-au regrupat sub umbrela OTC markets".

În opinia fondatorului Grupului CBM, pluritatea platformelor de tranzacţionare din Statele Unite nu prezintă foarte multe avantaje. Andre Cappon a precizat: "Avantajele sunt mai ales pentru brokeri, care pot să facă mai mulţi bani. SEC-ul a introdus acest sistem în 2005 - 2006, există şi o reglementare numită National Markets System, prin care s-a încercat să se facă ordine, dar de fapt cred că s-a creat mai multă dezordine. Întotdeauna au fost mai multe burse în Statele Unite. A fost o bursă la New York, a fost Midwest Exchange, Pacific Exchange, au fost burse regionale care s-au consolidat între timp. Acum au apărut altele noi astfel încât avem 35 de pieţe".

Totuşi, specialistul subliniază că, în ultima vreme, concurenţa şi modificările apărute în pieţe au făcut ca brokerii să câştige mult mai puţin decât înainte.

"Există o asemenea concurenţă în acest domeniu încât este foarte greu să câştigi bani. Mulţi încearcă, dar nu reuşesc. Cred că brokerii se transformă în altfel de animale iar bursele tind să devină un fel de servicii de utilitate publică. Dacă ne uităm la ce face Nasdaq-ul, am putea spune că a ajuns deja acolo", a mai precizat Andre Cappon.

Pe de altă parte, conform fondatorului CBM Group, brokerii din SUA apelează uneori la anumite practici, nu tocmai corecte.

Andrei Cappon a spus: "În America există ceva care se numeşte «payment for order flow». Să presupunem că cineva vrea să cumpere acţiuni Mircosoft şi trimite un ordin brokerului în acest sens. În momentul acela brokerul arată ordinul unei burse, dar mai degrabă unui market-maker care-l plăteşte pentru asta. Cum acel «national bid offer spread» este suficient ca să facă bani, market-maker-ul plăteşte o sumă ca să primească ordinele respective şi ca să le execute. Oficial le execută corect, în limitele acelui NBBO, care câteodată este foarte larg. Pentru acţiunile lichide spaţiul este restrâns, poate un punct sau două de bază, dar pentru acţiunile mai puţin lichide spaţiul poate să fie foarte mare. Urmarea acestei practici a fost că a apărut foarte multă lichiditate, dar care este concentrată în acţiuni deja lichide. În schimb, pentru acţiunile cu volum redus este greu să obţii lichiditate şi să tranzacţionezi mai mult de cantităţile minime".

Pe de altă parte, unii brokeri din Statele Unite fac front-running, spune Andre Cappon, subliniid că, de fapt, este o practică ilegală.

"Când un client lansează un ordin de dimensiune mai mare, brokerul ştie că acel ordin va mişca preţul. De plidă, în cazul unui ordin de cumpărare a un milion de acţiuni Microsoft, brokerul poate cumpăra înainte, pe cont propriu, 100.000 de acţiuni, pe care să le vândă mai târziu clientului la un preţ mai mare. Asta se numeşte front-running şi, cu toată opoziţia SEC-ului, se întâmplă. E drept că a devenit foarte tehnologizat şi se face în microsecunde. De fapt, este o mare parte din trading-ul algoritmic", a explicat Andre Cappon.