Tensiuni punctuale, parteneriat solid; Cum arată relaţiile româno-americane în noua realitate geopolitică

Decizia recentă a Administraţiei Trump de a suspenda pe termen nelimitat programul Visa Waiver pentru România şi o serie de articole publicate de mass-media americană apropiată taberei republicane au iscat temeri în rândul unor lideri ai partidelor politice din ţara noastră că SUA ar fi pus în stand-by parteneriatul strategic încheiat cu ţara noastră. Au existat chiar postări din partea unor membri ai opoziţiei politice, din rândul suveraniştilor, în care se afirma că parteneriatul strategic dintre SUA şi România ar fi suspendat. Mai mult, după ce Donald Trump a decis, în urmă cu două zile, ca, începând cu 2 aprilie, importurile de autoturisme din Uniunea Europeană să fie taxate cu 25%, unii politicieni s-au întrebat cum se poate aplica o astfel de taxă ţării noastre, atât timp cât avem în vigoare un parteneriat strategic, care se referă şi la consolidarea cooperării economice şi comerciale.

Cu toate acestea, în ciuda criticilor venite constant la adresa autorităţilor centrale de la Bucureşti dinspre membrii cercului restrâns din jurul lui Donald Trump în contextul anulării alegerilor prezidenţiale de anul trecut şi a interzicerii unei noi candidaturi a lui Călin Georgescu, până acum singura decizie negativă de la Washington în ceea ce ne priveşte este amânarea programului Visa Waiver pentru România. Dar şi această decizie, la o simplă analiză, nu are nimic de a face cu politica autorităţilor de la Bucureşti, ci cu dorinţa preşedintelui Donald Trump de a limita cât mai mult fenomenul migraţiei ilegale în SUA.

În ceea ce priveşte parteneriatul strategic dintre România şi SUA, acesta continuă să fie activ, chiar dacă în prezent asistăm la o mică tensiune în relaţiile dintre Administraţia Trump şi autorităţile de la Bucureşti, a afirmat premierul Marcel Ciolacu, în cadrul unui interviu acordat pentru Antena 3.

Marcel Ciolacu a spus, pentru sursa citată: "Este o nouă abordare a Administraţiei Trump, mult mai dinamică, mult mai curajoasă, care doreşte consolidarea economiei americane. (...) E o desfăşurare de forţe diplomatice, dar nu convenţionale. Este o altfel de diplomaţie, mult mai ţintită, şi e normal că toţi am fost luaţi prin surprindere. Există contacte între România şi SUA, care nu sunt la vedere. Nu există o ruptură diplomatică, instituţională între cele două state.(...) Securitatea României se bazează pe parteneriatul strategic cu SUA şi pe apartenenţa la NATO. Nu trebuie să alegem între SUA şi UE. Toată osatura strategică a ţării e făcută cu SUA. Capabilităţile militare strategice de apărare ale României sunt făcute cu SUA. (...) Nu există riscul ca SUA să îşi retragă militarii din ţara noastră, mai ales că (...) avem cea mai lungă graniţă cu Ucraina şi aici este Marea Neagră care este determinantă în acest context. Mai mult, singurele state care au logistica necesară pe care pot să o pună la punct pentru a primi trupe din SUA sunt Polonia şi România. Lucrul acesta este evident şi pentru Administraţia Trump. E o tâmpenie să ataci acum SUA din considerente greu de conceput. Un parteneriat atât de bine stabilit şi de solid pe care îl avem cu SUA să fie pus sub semnul întrebării doar pentru că nu ne convine o anumită abordare din partea noii Administraţii? Sau pentru că nu ne convine că au oprit robinetul a sute de milioane de dolari care intrau în Europa ca să influenţeze politica internă a fiecărui stat membru? Eu sunt de acord cu decizia preşedintelui Trump".

• Iulian Chifu - "În momentul actual nu există nicio modificare în parteneriatul strategic; investiţiile americane sunt în creştere şi la Deveselu, şi la baza Mihail Kogălniceanu"

În acelaşi ton s-a exprimat şi expertul politic Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial şi preşedinte al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning, care ne-a transmis că în acest moment parteneriatul strategic dintre SUA şi România nu are nicio modificare, nici formală, nici din punct de vedere juridic, nici de facto.

Iulian Chifu ne-a declarat: "Parteneriatul se referă la lucruri extrem de concrete - cooperare militară, schimb de intelligence, proiecte energetice, proiecte energetice nucleare - care sunt pe masă şi se desfăşoară normal. În ceea ce priveşte relaţia bilaterală între România şi SUA ea funcţionează până la nivelurile deputy secretary, adică la nivelurile tehnice, birocratice, şi la nivel de ambasade şi consulate. Problema rupturii ţine mai mult de SUA: e vorba despre distanţa între dimensiunea birocratică, tehnică, a diferitelor instituţii - care sunt în momentul de faţă în Statele Unite în curs de restructurare, de reaşezare - şi dimensiunea politică, respectiv cercul îngust din jurul lui Donald Trump. E vorba de consilierul pe securitate naţională, de Secretarul de Stat Rubio, de Secretarul Pentagonului - Hegseth, de vicepreşedintele Vance, de adjuncţii lor. Vorbim despre această zonă care nu intră ca atare în parteneriatul strategic cu SUA şi unde România, la nivelul conducerii, încearcă să pătrundă, mai ales că acolo, la începutul mandatului s-au emis puncte de vedere, prin intermediul vicepreşedintelui Vance şi Elon Musk - coordonatorul Departamentului de Eficienţă Guvernamentală (DOGE), care criticau democraţia din Europa şi diferenţele de abordare dintre SUA şi Europa, dar cu specific la adresa României. Pe această dimensiune există într-adevăr deficienţe de a ajunge la acel nivel în condiţiile în care există grupuri din spaţiul de opoziţie, aşa-numiţii suveranişti, care au acces la bloguri, la reviste conservatoare din spaţiul apropiat lui Donald Trump. În momentul actual nu există nicio modificare în parteneriatul strategic; investiţiile americane sunt în creştere şi la Deveselu, şi la baza Mihail Kogălniceanu, asumate de către Pentagon sub actualul leadership".

Fostul consilier prezidenţial ne-a precizat că, în ciuda aparentei răceli în relaţiile diplomatice, liderii politici din ţara noastră au contacte la nivelul administraţiei republicane, care sunt încă dinaintea alegerilor prezidenţiale din SUA. Domnul Chifu a reamintit faptul că, de fiecare dată reprezentanţii români se întâlneau în SUA pe dimensiune politică, în Congres, în formate bipartizane, cu cei din zona puterii democrate, dar şi cu republicanii aflaţi atunci în opoziţie.

Iulian Chifu a arătat: "Niciodată nu s-a pus problema evitării sau absenţei unor asemenea contacte. Dar a exista nişte contacte sau nişte canale e una, a avea o discuţie telefonică oficială sau o vizită este altceva. Personal eu nu înţeleg această dorinţă şi această fugă a politicienilor de la noi de a se valida foarte repede la acest nivel. Nu înţeleg de ce. Consider că e nevoie de o atitudine ponderată şi de timp pentru a construi relaţia pe dimensiunea politică. Orice negociere şi orice vizită la nivel înalt de principiu se aranjează pe partea de intermediare, se transmit momentele anterioare. În momentul de faţă avem o administraţie americană care de-abia se aşează. Cred că nu este neapărat o ţintă sau un obiectiv în sine de a ajunge acolo. Avem şi noi de terminat alegerile. După validarea unui preşedinte ales prin vot universal, elementele de legitimitate vor fi mult mai puternice, vor putea fi dezvoltate şi alte elemente şi vom ajunge într-un spaţiu şi într-un context în care vom putea discuta pe dimensiunea politică. Ideea nu este că mergem să ne validăm sau să facem poze. Chiar şi ideea de explicaţie, odată ce s-a transmis pe toate canalele că informaţia privind ingerinţa în alegerile prezidenţiale din ţara noastră a venit chiar de la Washington, de la Departamentul de Stat şi de la instituţiile de intelligence, ne arată că nu avem a face demersuri suplimentare şi nu cred că merită să facem obsesia din ideea de a face fotografii. Administraţia Trump este una pragmatică, iar când avem de discutat chestiuni pragmatice, relevante, de nivel de Preşedinţie, de investiţii, în materie de relaţii foarte solide, probabil că o să avem ocazia să discutăm acest lucru".

Domnia sa a mai menţionat că strategia privind interesele americane în Marea Neagră aprobată anul trecut de Congresul american nu s-a modificat şi a precizat că există şi o altă strategie integrată la Departamentul de Stat care nici ea nu a fost modificată, dar că "în momentul de faţă priorităţile administraţiei americane vizează cu totul alte direcţii şi nu avem o revalidare, o asumare de către actuala administraţie a temelor din strategia făcută pe timpul lui Biden".

"Nu avem, practic, o preluare a strategiei de către actuala administraţie, dar trebuie să înţelegem acest lucru, deoarece ne aflăm abia la două luni de când Donald Trump a preluat noul mandat de preşedinte al SUA", a mai spus Iulian Chifu.

• Ce prevede Parteneriatul Strategic SUA-România

Parteneriatul Strategic dintre România şi Statele Unite ale Americii a fost lansat oficial la 11 iulie 1997, în timpul vizitei preşedintelui american Bill Clinton la Bucureşti. A marcat începutul unei cooperări extinse în domenii precum securitatea, economia şi valorile democratice. conform Conform informaţiilor de pe site-ul MAE, parteneriatul a fost reconfirmat şi aprofundat de-a lungul anilor, dar un moment-cheie a fost în 2011, când s-a semnat Declaraţia Comună privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI. Acest document a dus relaţia la un nou nivel, stabilind un cadru mai clar pentru cooperare în următoarele domenii strategice:

- Securitate şi apărare - cooperare militară extinsă, inclusiv prin prezenţa trupelor americane în România şi găzduirea unor facilităţi NATO şi americane (de exemplu, baza de la Deveselu, parte a scutului antirachetă);

- Energie - colaborare în domeniul securităţii energetice şi al diversificării surselor de energie;

- Democraţie şi stat de drept - sprijin reciproc pentru consolidarea valorilor democratice şi a instituţiilor independente;

- Economie - promovarea investiţiilor americane în România şi a schimburilor comerciale.

Potrivit Ministerului Afacerilor Externe, prin cadrul oferit de parteneriatul strategic bilateral, România şi Statele Unite ale Americii cooperează pe o gamă largă de teme, inclusiv:

- consolidarea securităţii, dezvoltării şi prosperităţii, într-o manieră adaptată provocărilor şi responsabilităţilor globale; sprijinirea ordinii internaţionale bazate pe reguli;

- modernizarea forţelor armate şi îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul NATO, inclusiv privind postura de apărare şi descurajare pe flancul estic al Alianţei - inclusiv în Marea Neagră, zonă de importanţă strategică pentru securitatea transatlantică;

- creşterea nivelului de interoperabilitate între forţele armate române şi cele americane, inclusiv prin organizarea periodică de exerciţii comune;

- cooperare în domeniul justiţie şi afacerilor interne;

- consolidarea securităţii energetice în plan naţional, european şi euro-atlantic, inclusiv prin diversificarea metodelor de aprovizionare şi generare a energiei - un rol important în acest cadru revenind cooperării în domeniul nuclear-civil;

- maximizarea beneficiilor şi diminuarea riscurilor asociate dezvoltării, operaţionalizării şi exploatării tehnologiilor de informaţii şi telecomunicaţii;

- consolidarea cooperării economice şi comerciale; cooperare în vederea creşterii şi consolidării investiţiilor de ambele părţi;

- promovarea bunei guvernări ca bază a securităţii şi prosperităţii comune; consolidarea cooperării în domeniul aplicării legii şi al luptei împotriva corupţiei, al promovării statului de drept şi a unei justiţii independente.

• Proiecte energetice şi cooperare militară în baza parteneriatului strategic

Statele Unite ale Americii joacă un rol semnificativ în dezvoltarea sectorului energetic şi a industriei de apărare din România, consolidând parteneriatul strategic dintre cele două naţiuni.

Cooperarea energetică dintre România şi SUA s-a intensificat în ultimii ani, având ca obiectiv principal asigurarea securităţii energetice şi tranziţia către surse de energie curate. Un exemplu notabil este planificarea unei misiuni comerciale americane cu tema "Tranziţia energetică şi securitatea energetică în Europa de Sud-Est", ce oferă firmelor americane o platformă pentru a explora oportunităţile din sectorul energetic al regiunii şi pentru a contribui la tranziţia energetică.

De asemenea, în octombrie 2020, România a semnat un memorandum cu SUA pentru obţinerea unei finanţări de 7 miliarde dolari destinate proiectelor energetice, subliniind angajamentul ambelor ţări în dezvoltarea infrastructurii energetice româneşti. În sectorul nuclear, România colaborează cu companii americane pentru finalizarea şi operarea reactoarelor 3 şi 4 de la Centrala Nucleară Cernavodă. În noiembrie 2024, un consorţiu format din Fluor, AtkinsRealis, Ansaldo Nucleare şi Sargent & Lundy Energie a semnat un contract de inginerie, achiziţie şi construcţie în valoare de 3,2 miliarde euro pentru finalizarea acestor unităţi. În acelaşi context al energiei nucleare, amintim şi proiectul privind realizarea SMR de la Doiceşti, cu sprijinul companiei americane NuScale.

Parteneriatul strategic dintre România şi SUA se reflectă şi în domeniul apărării, prin multiple colaborări şi investiţii menite să modernizeze şi să întărească capacităţile militare ale României. Cea mai importantă investiţie militară americană în ţara noastră este aceea de la baza de la Deveselu, care găzduieşte sistemul de apărare antirachetă Aegis Ashore, parte integrantă a scutului NATO de apărare împotriva rachetelor balistice. Acest sistem utilizează interceptoare SM-3 Block IB şi este proiectat să detecteze, urmărească şi distrugă rachete balistice în timpul zborului. Baza ocupă aproximativ 900 de hectare, dintre care 170 de hectare sunt utilizate de forţele americane. Personalul bazei include circa 500 de militari români şi 250 de militari americani. Recent, Departamentul Apărării al Statelor Unite a anunţat intenţia de a investi în dezvoltarea unor legături speciale de telecomunicaţii între baza de la Deveselu şi alte baze militare americane din Europa, consolidând astfel capacităţile de comunicaţie şi coordonare.

În septembrie 2024, Departamentul de Stat al SUA a aprobat vânzarea către România a 32 de avioane F-35, împreună cu echipamentele aferente, într-un acord evaluat la 7,2 miliarde dolari. Compania Lockheed Martin este desemnată ca principal contractor pentru aceste aeronave. Tot în septembrie 2024, SUA şi România au semnat un acord de împrumut direct în valoare de 920 milioane dolari pentru susţinerea programului de modernizare a apărării României. Din această sumă, 700 milioane dolari sunt destinaţi direct Ministerului Apărării, iar 220 milioane dolari vor sprijini compania de stat ROMARM, care controlează 15 fabrici producătoare de arme şi muniţii. În plus, în perioada 3-7 martie 2025, o delegaţie importantă din industria de apărare a SUA a vizitat România pentru a consolida parteneriatul economic şi strategic şi pentru a explora oportunităţi de investiţii şi dezvoltare în domeniul tehnologiilor avansate de apărare şi securitate cibernetică. Au fost organizate sesiuni B2B cu peste 30 de companii româneşti şi vizite la Aerostar Bacău, BlueSpace Technology şi la Uzina Mecanică Bucureşti unde sunt executate transportoarele blindate Piranha 5 în parteneriat cu filiala europeană a companiei americane General Dynamics Land Systems, care şi-a deschis recent şi o subsidiară în ţara noastră.

• Controverse privind prezenţa trupelor americane în România

Cu toate acestea, în 14 martie 2025, în publicaţia The American Conservative, apropiată Partidului Republican, a apărut un articol în care autorul solicita Administraţiei Trump să retragă trupele americane de la Baza Aeriană 57 Mihail Kogălniceanu.

Sursa citată arată, în articolul respectiv: "Majoritatea americanilor probabil că nu au auzit de această bază, numită şi Baza Aeriană 57. Dar a jucat un rol geopolitic major. Baza este în curs de extindere şi va fi în curând cea mai mare bază aeriană a NATO, cu un contingent de 10.000 de militari; în prezent găzduieşte deja peste 4.000 de soldaţi americani. Amplasarea sa, direct la Marea Neagră, a făcut-o o proprietate imobiliară de prim rang pentru liberal-democraţii care doreau să extindă influenţa Americii în anii 2000, când administraţia Bush a invitat România în NATO. Atragerea sprijinului american pentru bază nu ar fi în contradicţie cu priorităţile administraţiei din secolul 21; într-adevăr, le-ar sprijini şi întări. (...) Părăsirea bazei aeriene 57 ar arăta însă clar că lucrurile s-au schimbat permanent. România pare să mai creadă că America are nevoie de acea bază, (...) dar în timp ce ultimul preşedinte republican, George W. Bush, a invitat România în NATO şi a considerat că scopul Americii ar trebui să fie răspândirea democraţiei pe cât posibil, actualul preşedinte (n.red. - Donald Trump) vede lumea diferit şi pe bună dreptate. Luaţi locaţia bazei, de exemplu. Dacă America ar încerca să păstreze unipolaritatea, o bază la Marea Neagră - a cărei prezenţă este un iritant permanent pentru Rusia - ar putea avea sens. Dar din perspectiva unei politici externe preocupate de interesul naţional, America nu câştigă prea mult dintr-o prezenţă acolo. Aliatul NATO, Turcia, care găzduieşte şi o bază importantă a NATO, controlează deja Bosforul. Şi Marea Neagră, deşi este un corp de apă regional major, nu este tocmai o caracteristică asupra căreia Statele Unite trebuie să aibă un anumit control. Reprezintă aproximativ 2,5% din comerţul internaţional. Spre deosebire de Pacificul de Vest, care prezintă posesiuni americane precum Guam şi Hawaii, nu este aproape de nicio masă de uscat americană. Baza este, de asemenea, scumpă. Găzduirea a mii de militari şi a familiilor lor nu este un efort ieftin. Dezvoltările anterioare au costat o avere. Guvernul României susţine că va acoperi costul actualei dezvoltări şi modernizări, estimată la peste 2,7 miliarde dolari, cu lucrări în desfăşurare până în anul 2040, dar este greu de imaginat că guvernul nu speră să recupereze cumva costurile respective. Când sunt luate în considerare toate, este cu adevărat dificil să ne imaginăm ce beneficii câştigă Statele Unite din baza a 57-a aeriană. Baza este importantă pentru România, desigur, care se uită în prezent peste mare către o Rusia care şi-a extins coasta Mării Negre cucerind o mare parte din sudul Ucrainei şi a transformat Marea Azov într-un lac rusesc. Dar importanţa sa pentru România nu o face importantă pentru Statele Unite".

• SUA îşi consolidează prezenţa la baza Mihail Kogălniceanu

În ciuda articolului de mai sus, care a fost preluat de mai multe publicaţii americane pro-republicane, revista americană de specialitate militară, Stars and Stripes, a publicat ieri un articol în care anunţă că SUA îşi menţine prezenţa militară la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu pentru a continua misiunea menită să descurajeze potenţiala agresiune rusă de-a lungul flancului estic al NATO.

Armata americană trimis o nouă brigadă în România pentru a continua misiunea menită să descurajeze potenţiala agresiune rusă de-a lungul Flancului Estic al NATO. Brigada 2 a Armatei, Divizia 101 Aeropurtată (Asalt Aerian) a înlocuit Brigada 3, Divizia 10 Munte în cadrul unei ceremonii de transfer la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, parte a umbrelei de instalaţii a Garniziunii Armatei SUA la Marea Neagră.

"Paraşutiştii au sosit de la Fort Campbell, Kentucky, pentru o misiune de rotaţie în apropierea oraşului de coastă Constanţa, unde se vor antrena cu aliaţii şi partenerii NATO şi vor lucra în alte zone de-a lungul Flancului Estic al blocului militar", a declarat pentru sursa citată purtătorul de cuvânt al Corpului V, maiorul Joe Bush.

Colonelul Duke Reim, comandantul Brigăzii 2, a promis că va consolida parteneriatele în regiune şi "asigură securitatea şi stabilitatea acestei misiuni vitale".

Jurnaliştii americani arată că, după invazia rusă a Ucrainei, România şi Polonia vecină au devenit punctul focal al descurajării NATO, iar baza de la Mihail Kogălniceanu este un punct strategic aflat la un pic peste 60 de mile distanţă de regiunea Odesa din Ucraina.

"Baza trece printr-o extindere de mai multe miliarde de dolari, care o va face una dintre cele mai mari din Europa. Pe lângă facilităţile militare pentru operaţiuni speciale şi forţele terestre, proiectele includ şcoli, magazine, farmacii şi un spital pentru membrii serviciului şi familiile acestora", scrie Stars and Stripes.

Menţionăm că baza Mihail Kogălniceanu serveşte ca un nod strategic pentru operaţiunile NATO şi americane în regiune. În prezent, găzduieşte peste 4.500 de militari americani şi este supusă unui amplu proces de modernizare şi extindere. Proiectele în derulare vizează transformarea bazei într-un adevărat oraş militar, capabil să acomodeze permanent peste 10.000 de soldaţi NATO şi familiile acestora. Investiţiile includ construirea de hangare suplimentare, o nouă pistă pentru avioanele militare, precum şi facilităţi precum un spital şi o şcoală. Un proiect specific, iniţiat de Congresul SUA, prevede construirea unei platforme de încărcare şi descărcare a muniţiei şi explozibililor, evaluat la 40 milioane dolari.

Referitor la trupele americane, expertul militar Aurel Cazacu ne-a spus: "SUA are nevoie de România din punct de vedere strategic, a poziţiei ţării noastre. Indiferent ce vrem noi să facem, americanii nu vor renunţa la acest parteneriat strategic şi ne vor sancţiona în alte domenii aşa cum au făcut recent cu suspendarea includerii ţării noastre în programul Visa Waiver. SUA nu-şi poate retrage trupele din România, mai bine zis nu doreşte să facă acest lucru, deoarece poziţia noastră este fantastică. Cu echipamentele militare din bazele Deveselu şi Mihail Kogălniceanu au sub control tot ce se întâmplă în regiunea cuprinsă între Moscova, Teheran şi Tel Aviv".

Domnul Cazacu a precizat că relaţiile româno-americane cunosc două aspecte: primul se referă la nevoia pe care o au americanii în ţara noastră din punct de vedere strategic şi al intereselor SUA în regiunea Mării Negre, iar al doilea priveşte strict relaţia cu autorităţile centrale de la Bucureşti care, "din punctul de vedere al preşedintelui Trump, au greşit cu privire la gestionarea alegerilor prezidenţiale din ţara noastră, în contextul în care atât Marcel Ciolacu, cât şi Nicolae Ciucă, aveau acceptul politicienilor americani pentru a deveni preşedinte al României, în urma vizitelor efectuate de cei doi anul trecut în SUA, cu mult înaintea derulării scrutinului din 24 noiembrie".

Trecând peste cel de-al doilea aspect, al relaţiilor româno-americane, Aurel Cazacu susţine că parteneriatul strategic între cele două state continuă, pentru că americanii au mare nevoie de poziţia noastră la Marea Neagră şi de portul Constanţa - care este cel mai mare port din regiune, şi menţionează că acest parteneriat nu ţine cont de schimbarea administraţiei de la Casa Albă, atât timp cât obiectivul prioritar al SUA este să fie cea mai mare putere militară şi economică globală.