THE ECONOMIST: "Valul obligaţiunilor verzi inundă pieţele"

Un val de emisiuni de obligaţiuni guvernamentale verzi inundă pieţele financiare, scrie publicaţia britanică The Economist, care notează că Marea Britanie, Spania şi Columbia sunt ţări care au emis în luna septembrie, pentru prima dată, astfel de instrumente financiare. Peste 20 de ţări au emis deja "datorie verde", notabil fiind cazul Germaniei care prin maturităţile numeroase se apropie deja de realizarea unei curbe a randamentelor alcătuită din obligaţiuni verzi.

Guvernele acestor peste 20 de ţări au atras mai bine de 100 de miliarde de dolari prin astfel de obligaţiuni, iar ulterior, în această lună, Uniunea Europeană, ca entitate, va intra şi ea în acest club prin emisiunea sa de obligaţiuni verzi prin care va atrage 250 de miliarde de euro (290 de miliarde de dolari) pentru finanţarea programului NextGenerationEU, care vizează atingerea obiectivului de a ajunge la emisii zero de CO2 până în 2050. Valoarea emisiunii de 250 de miliarde euro reprezintă circa 30% din valoarea totală a emisiunilor de obligaţiuni planificate prin NextGenerationEU.

Principala diferenţă între o obligaţiune verde şi una obişnuită este că capitalul atras trebuie să fie cheltuit pentru anumite proiecte de investiţii care nu pun în pericol mediul înconjurător. Totodată, obligaţiunile verzi asigură un cost ceva mai redus de finanţare, potrivit lui Dion Bongaerts, profesor la Universitatea Erasmus din Rotterdam.

"Într-adevăr, investitorii cer un randament mai mare la datoriile emise prin instrumente convenţionale comparativ cu obligaţiunile verzi, cu caracteristici aproape identice. Diferenţa de randament - numită «greenium» poate părea modestă, iar în cazul unei obligaţiuni pe scadenţa zece ani emisă de Germania este de aproximativ 0,05 puncte procentuale. Dar acest lucru începe să pară mai semnificativ atunci când se ia în considerare faptul că randamentul unei obligaţiuni germane convenţionale pe zece ani este de -0,18%. Diferenţa de randament a crescut de la 0,02 puncte în urmă cu un an, sugerând că cererea de datorii verzi depăşeşte oferta. Obligaţiunea verde britanică, emisă luna trecută, a consemnat o diferenţă de randament de 0,025 puncte procentuale, mai mult decât se estimase pentru o emisiune verde de debut. Oferta a fost suprasubscrisă de zece ori, peste oricare altă emisie a Biroului de Gestionare a Datoriei", scrie The Economist.

Cu toate acestea, arată Antoine Bouvet de la ING, este de aşteptat că sumele economisite de guverne prin aceste emisiuni să nu fie tocmai semnificative: în cazul unei datorii de 1 miliard de euro cu o rată a dobânzii care este cu 0,05 puncte procentuale mai mică economia este de aproximativ 500.000 de euro pe an, o sumă infimă pentru un guvern.

"Asta sugerează că obligaţiunile verzi prezintă un alt beneficiu: ele servesc drept dispozitiv de angajament pentru politicieni. Sumele atrase din emisiunea Marii Britanii, de exemplu, vor fi cheltuite pentru o serie de politici ecologice, inclusiv un plan de dezvoltare de tehnologii cu hidrogen până în 2030. Riscul cu astfel de angajamente este ca acestea să nu mai fie luate în considerare sau chiar inversate atunci când un nou guvern ajunge la putere. Dar atunci când un minister al finanţelor creează un program de obligaţiuni verzi şi construieşte o «curbă verde», retragerea din politicile respective poate deveni mai dificilă pentru că s-ar supăra investitorii", mai notează The Economist.

Tranzacţionarea unor astfel de obligaţiuni noi ar putea aduce probleme de lichiditate, ceea ce i-ar face pe investitori să nu fie dispuşi să facă plasamente pe o piaţă încă foarte puţin matură. Dar pe măsură ce obligaţiunile verzi au devenit mai populare s-au găsit şi soluţii: Germania a decis de exemplu să sprijine tranzacţiile şi să permită un swap al unei obligaţiuni verzi cu o obligaţiune suverană cu aceeaşi maturitate, swap care să nu creeze probleme de lichiditate în piaţă.