TURCIA IGNORĂ UN ELEMENT DE PATRIMONIU CULTURAL Cea mai înaltă clădire de lemn din Europa a început să se prăbuşească

Orfelinatul Prinkipo Greek, cea mai mare construcţie de lemn din Europa şi a doua din lume, amplasat în Buyukada - una din cele nouă insule ale Principilor de pe coasta oraşului Istanbul -, a început să se prăbuşească, ceea ce arată felul în care Turcia ignoră un element de patrimoniu.

Clădirea a fost inclusă în 2018, de către organizaţia de patrimoniu cultural Europa Nostra, pe lista "celor şapte clădiri cele mai periclitate Europa", iar potrivit ahvalnews.com, în septembrie anul acesta, rezidenţii din Istanbul au semnalat că o parte a Orfelinatului Prinkipo Greek a cedat.

Clădirea a fost construită în anul 1898 de arhitectul Alexander Vallaury, iar o perioadă a funcţionat ca hotel şi cazinou -Prinkipo Palace. În 1903, sultanul Abdulhamit al II-lea a refuzat să elibereze un nou permis pentru cazinou, iar clădirea a fost vândută Elenei Zarifi, soţia unui proeminent bancher grec, care l-a donat Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului. Timp de peste 60 de ani, între 1903 şi 1964, clădirea a fost folosită ca orfelinat de către Patriarhie, însă a început să fie neglijată încă din anii 1960, în contextul tensiunilor dintre guvernul turc şi cetăţenii greci din Anatolia.

Orfelinatul, confiscat ulterior de statul turc, a fost distrus de un incendiu în 1980 şi, expus condiţiilor meteorologice nefavorabile, a căzut într-o stare de dezin­tegrare masivă.

După ce a pierdut un apel în 1997, în faţa unei Curţi turceşti, Patriarhia Ortodoxă s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului din Strasbourg, care, în 2007, i-a recunoscut dreptul de a deţine proprietatea clădirii. Patriarhia Ortodoxă a reuşit să păstreze controlul legal al orfelinatului în 2010, iar în 2012, Fondul Mondial al Monumentelor a inclus clădirea pe lista celor mai ameninţate situri de patrimoniu din lume.

Patriarhiei Ortodoxe i-au lipsit, în­să, resursele pentru restaurarea orfelinatului, care necesită ample lucrări în acest sens.

În februarie 2020, Tuma Çelik, un reprezentant al Partidului Democrat al Poporului (HDP), a atras atenţia că orfelinatul "s-ar putea să nu supravieţuiască condiţiilor de iarnă", menţionând că este responsabilitatea Ministerului Culturii şi Turismului să protejeze situl. Potrivit lui Çelik, în timp ce orfelinatul a fost înapoiat teoretic Patriarhiei, acesta a rămas sub controlul Direcţiei Generale a Fundaţiilor din Turcia, care a împiedicat Patriarhia să preia controlul deplin al sitului.

După lupte le­gale, Patriarhia a reuşit să-şi recupereze certificatul de proprietate, dar clădirea este pe cale să se prăbuşească acum. În urma apariţiei ştirilor despre prăbuşirea parţială a acoperişului clădirii, Patriarhia Ortodoxă Greacă a anunţat că va începe reconstrucţia sitului.

Managerul de proiect, Laki Vingas, a declarat: "Suntem responsabili la fel de mult ca autorităţile pentru amânarea proiectului".

Conform ahvalnews.com, multe situri aparţinând comunităţilor creştine şi evreieşti care au părăsit sau au fost forţate să plece din Anatolia în secolul XX sunt încă subiectele unor dispute legale. Chiar dacă unele persoane reuşesc să recâştige controlul asupra terenurilor sau clădirilor pe care le-au deţinut odinioară familiile lor, ele se confruntă ulterior cu restaurarea, care necesită lucrări semnificative.

Potrivit Europa Nostra, clădirea orfelinatului are nevoie de o susţinere financiară de 50 de milioane de euro ca să fie restaurată. Odată restaurat, orfelinatul din Turcia ar putea deveni un centru pentru dialog ecologic şi inter-religios.

Europa Nostra susţine că pe lista celor şapte clădiri aflate în pericol se mai numără biserici post-bizantine din Albania (în localităţile Moscopole şi Vithkuq), Centrul Istoric din Viena, mănăstirile şi schitul David Gareji din estul Georgiei, monumentul Buzludja din Bulgaria şi Cazinoul din Constanţa, România. Pe această listă se află o singură clădire din Europa de Vest, fabrica de gheaţă Grimsby, cea mai veche fabrică de gheaţă din Marea Britanie.