UBS: Trei scenarii apocaliptice

Banca elveţiană UBS a afirmat, într-un raport publicat ieri, că falimentul Greciei este de neevitat. Opinia nu este general împărtăşită, Hans Jäckel, economist şef la DZ Bank, susţinând ieri, într-un interviu publicat de ziarul BURSA, că nu vom asista la falimentul Greciei şi nicio altă ţară nu se va confrunta cu falimentul.

Singura necunoscută pentru analiştii elveţieni pare să fie doar momentul la care va fi declarat falimentul.

Este falimentul iminent, sau poate fi amânat? Raportul UBS ataşează o probabilitate de 10-20% ca falimentul grecesc să aibă loc în următoatele săptămâni şi o probabilitate de 50-70% ca falimentul să se pronunţe la începutul lui 2012, elaborând trei scenarii posibile ale evoluţiei economiei globale pentru a explica implicaţiile acestui colaps.

• Primul scenariu

În dezvoltarea primei imagini, banca pleacă de la premisa că, la un moment dat, un compromis între guvernul elen şi "troika" (UE, FMI si BCE) va deveni imposibil datorită inabilităţii Greciei să implementeze măsurile propuse de FMI (austeritate fiscală, restructurare şi privatizarea sectorului public).

Acest scenariu s-ar putea des-făşura începând cu falimentul haotic al Greciei, care nu este în mod adecvat anticipat şi, datorită lipsei rezervelor de capital, ar duce la colapsul celei mai mari părţi din sistemul bancar elen, care deţine preponderent titluri de stat emise de Grecia.

Pe lângă acesta, falimentul va afecta cu siguranţă instituţiile non-financiare şi sectorul imobiliar elen, potrivit analiştilor, şi se va extinde în sistemul financiar european, mai ales în bănci, fonduri de pensii şi companii de asigurare.

Primele de risc pentru titlurile guvernamentale vor exploda, drept urmare a sporirii necontrolate a neîncrederii investitorilor, lucru care va afecta în cea mai mare măsură Italia şi Spania.

Investitorii privaţi care deţin titluri guvernamentale ar putea fi din ce în ce mai tentaţi să le vândă, punând presiune pe Fondul European de Stabilitate Financiară (FESE) care, presupunând că va fi fost mandatat să cumpere obligaţiuni guvernamentale, nu va putea face faţă cererii din cauza cantităţii insuficiente de fonduri.

UBS anticipează că primele de risc din ce în ce mai mari vor duce la depresiunea economică, iar cel mai probabil va împinge economii deja slăbite, ca cea a Italiei, în recesiune. Ca un domino, investitorii de pe tot globul îşi vor micşora expunerea la riscul crescând, iar panica generală va scutura economia deja fragilă a SUA şi va impedica, per ansamblu, redresarea economică mondială.

• Al doilea scenariu

Pe fondul unei creşteri economice mondiale fragile, stresul financiar creat de criza datoriilor din Europa a dus la sporirea riscului unei recesiuni globale până la 15%, în condiţiile în care, acum câteva luni, acesta era nul. Indicatorii de activitate ai economiei globale au scăzut în ultima lună, comparativ cu aşteptările, iar îngrijorarea unei scăderi pronunţate a activiăţii economice "grele" este tot mai evidentă.

Criza zonei Euro ar putea afecta negativ întreaga economie globală din două părţi: în primul rând, sporirea incertitudinii face ca firmele şi gospodăriile să cheltuiască mai puţin, iar în al doilea rând, stresul financiar crescând şi interconectivitatea dintre sistemele bancare (aşa cum apare ea în sistemul bancar european) ameniţă reducerea creditării economiei reale.

Potrivit analiştilor de la UBS, ne aflăm în faţă unei crize în "W" (n.r. manifestată printr-o nouă cădere economică, după o creştere economică superficială), iar implicaţiile directe sunt scăderea valorilor acţiunilor, mărfurilor şi creditelor profitabile, investitorii îndreptându-se spre bonuri de trezorerie, obligaţiuni şi franci elveţieni.

Cu toate că, la momentul de faţă, acţiunile sunt considerate ieftine, o eventuală recesiune ar putea să le mai coboare preţul cu încă 20-30% şi nu numai din cauza scăderilor veniturilor. Există din ce în ce mai multă îngrijorare datorită lipsei de eficacitate a măsurilor de politică economică şi monetară, care ar putea duce la prime de risc ridicate.

• Al treilea scenariu

Cel mai pesimist şi scump scenariu existent la ora actuală este ieşirea unei ţări cu economie slabită, precum a Greciei, din zona Euro.

La fel de pesimist, dar poate nu la fel de costisitor, ar fi părăsirea zonei Euro de către o ţară cu economie puternică.

Primul efect al unui asemenea scenariu va fi reprezentat de creşterea abruptă a primelor de risc. Sporirea inevitabilă a volatilităţii ratelor de schimb şi explozia inflaţiei va determina alte ţări slăbite să părăsească zona Euro în favoarea unei alte monede. Astfel, dezechilibrul care se va crea între moneda în care sunt înregistrate activele şi cea a pasivelor ar putea conduce la falimentul celor mai mari sectoare de activitate, iar frâiele unei noi crize financiare vor fi imposibil de stăpânit din cauza retragerilor masive a depozitelor bancare din alte ţări riscante.

Consecinţele ar fi dezastruoase: dislocările care decurg din punct de vedere economic şi financiar ar putea duce la tulburări sociale grave şi ar putea pune presiune pe materialul politic al însăşi UE.

Potrivit analiştilor elveţieni, acest scenariu poate conduce la pierderi de cel puţin 20-40% din Produsul Intern Brut pentru ţările afectate ale UE, însoţite de falimente bancare globale, dislocare financiară, creştere masivă a dobânzilor la credite şi a preţurilor acţiunilor, iar lumea va trece printr-o situaţie asemănătoare cu cea post-Lehman Brothers. Într-o asemenea ipostază, investitorii cu aversiune ridicată la risc se vor orienta, cel mai probabil, către numerar, dolarul american, francul elveţian şi aur.