Viitorul cărbunelui nu este deloc negru

Industria cărbunelui trece printr-o perioadă de boom, în ciuda dezbaterilor sterile de la ultima întâlnire la nivel înalt privind schimbările climatice (COP26). "Cărbunele a fost expediat în istorie", declarau atunci oficiali ai ONU. Realitatea are, însă, o altă opinie.

Datele prezentate într-un articol recent de la Bloomberg arată o creştere a cererii în ultimii ani, iar prognozele de la International Energy Agency (IEA), din raportul "Coal 2021", arată o plafonare la nivelul maxim de circa 8 miliarde de tone anual până în 2024 (vezi graficul 1).

"Prăpastia dintre ambiţia omenirii de a scăpa de cărbune şi realitatea sistemului energetic nu a fost niciodată mai mare", scrie Bloomberg, iar principalul motiv îl reprezintă dinamica cererii din China.

Anul trecut cererea de cărbune din China a reprezentat mai mult de jumătate din cererea globală, iar producţia internă a depăşit 4 miliarde de tone (vezi graficul 2).

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică (NBSC), producţia de cărbune din China a crescut cu 5,9% faţă de anul precedent, până la 4,07 miliarde de tone, un nou nivel record.

Unul dintre principalii factori ai cererii masive pentru cărbune, nu doar în China, l-a reprezentat creşterea explozivă a preţului gazelor naturale. În aceste condiţii au fost repornite centralele pe cărbune, iar preţul etalon al cărbunelui termic a urcat în Asia până la un nou record în octombrie 2021, de 255 USD/tonă (vezi graficul 3).

Cele mai recente preţuri prezentate de Bloomberg, pentru mijlocul lunii ianuarie 2022, erau de 244 USD/tonă pentru cărbunele termic şi un nou record, de 415 USD/tonă pentru cărbunele metalurgic.

Bloomberg scrie că o tranzacţie recentă s-a încheiat la un preţ de peste 300 dolari pe tonă, pe fondul blocării exporturilor de către autorităţile din Indonezia, şi aminteşte că anul trecut s-a utilizat o cantitate record de cărbune pentru producţia de electricitate, conform raportului de la IEA.

Cărbunele a devenit pilon important al producţiei de electricitate inclusiv în Marea Britanie şi Germania, centralele de acest tip fiind necesare pentru echilibrarea reţelei electrice şi evitarea întreruperilor masive în alimentarea populaţiei şi companiilor.

Agenţia de ştiri subliniază că "guvernele din Europa mai închid ochii la producţia de electricitate din cărbune atunci când soarele nu străluceşte, vântul nu bate şi gazele sunt prea scumpe". Oare câte studii de fezabilitate, consultări şi negocieri au fost necesare şi câţi bani s-au cheltuit pentru a se ajunge la o strategie energetică aşa de înţeleaptă?

"Cererea creşte în timp ce oferta este restricţionată deoarece investitorii instituţionali, în frunte cu BlackRock, au convins aproape fiecare companie extractivă să nu mai deschidă noi exploatări", se mai subliniază în articolul semnat de Javier Blas.

Noile condiţii de pe piaţa cărbunelui au condus la apariţia unor probleme semnificative de personal pentru companiile care au mai rămas în sectorul extractiv.

Tot Bloomberg scria, în octombrie 2021, că "minele de cărbune din SUA nu mai au mineri tocmai când creşte cererea". Motivul este simplu. Personalul care se pensionează nu mai poate fi înlocuit deoarece tinerii ştiu că industria nu are viitor, după cum proclamă autorităţile politice, şi nu sunt interesaţi, în ciuda unor salarii care pot ajunge la 100.000 de dolari pe an.

Pe lângă cărbune, centralele electrice din Statele Unite mai ard şi petrol pentru a ţine luminile aprinse, aşa cum se întâmplă pe Coasta de Est.

Circa 25% din producţia de electricitate din New England s-a obţinut în centrale alimentate cu petrol în ultimele zile din ianuarie 2022, cel mai ridicat nivel din ianuarie 2018, după cum arată Bloomberg. Motivele sunt deja familiare: vremea deosebit de rece şi creşterea explozivă a preţurilor gazelor naturale.

Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care a crescut numărul permiselor pentru explorarea resurselor de petrol şi gaze pe terenurile federale emise de administraţia Biden.

În iulie 2021 Associated Press scria că "Biden a promis că va pune capăt explorărilor de pe terenurile federale, însă numărul permiselor a crescut".

Iar creşterea a fost mare. "Joe Biden a emis mai multe permise de explorare decât Donald Trump", a scris recent cotidianul britanic The Telegraph. Conform datelor federale, numărul permiselor aprobate în primul an al administraţiei Biden a fost de 3.557, faţă de 2.658 în primul an al administraţiei Trump.

La întâlnirea la nivel înalt COP26, preşedintele Biden a declarat că "schimbările climatice reprezintă o ameninţare existenţială pentru omenire" şi a promis că Statele Unite îşi vor reduce la jumătate emisiunile de gaze cu efect de seră în următorii nouă ani. Ecologiştii sunt, desigur, mai mult decât nemulţumiţi, dar nu au ce face în faţa priorităţilor politice din acest an, respectiv potenţialul dezastru electoral pentru Partidul Democrat la alegerile legislative din noiembrie.

Chiar şi cărbunele se vede altfel, în condiţiile în care senatorul Joe Manchin, care şi-a exprimat opoziţia faţă de o serie de iniţiative legislative ale administraţiei Biden şi poate avea votul decisiv în Senat, reprezintă statul Virginia de Vest, unul dintre cei mai mari producători de cărbune din ţară.

La nivel global, cererea anuală de cărbune va creşte cu 3% până în 2024 faţă de nivelul anului 2019, până la circa 8,031 miliarde de tone, conform estimărilor din raportul "Coal 2021" de la IEA, în condiţiile în care ţinta de emisiuni pentru 2050 presupune o reducere cu mai bine de 20% a cererii în acelaşi interval de timp.

După cum mai subliniază Bloomberg, deşi se estimează că ponderea cărbunelui în producţia de energie electrică la nivel global va scădea până la 36% în 2022, cantitate utilizată poate creşte, deci vor creşte şi emisiunile de CO2.

Acesta este preţul care trebuie plătit pentru programe de tranziţie către energia verde care ignoră legile fundamentale ale fizicii.