VOCI Ce puncte de vedere răspândeşte divizia media a BNR?

Deşi există de ceva vreme un blog de opinii pentru angajaţii cu veleităţi editorialistice şi purtător de cuvânt al instituţiei, experţii BNR se înghesuie care mai de care să umple media de specialitate de puncte de vedere "avizate".

Este adevărat - recent am aflat că purtătorul de cuvânt al instituţiei, Dan Suciu, a fost detaşat în interes de serviciu la Guvern, având în vedere experienţa sa anterioară cu Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu. Dar cum angajaţii BNR ocupau şi înainte de asta spaţii ample în media, uneori fără să precizeze poziţia din care îşi dădeau cu părerea, vom ignora acest detaliu de ultim moment şi vom trece direct la mesajele propagate.

Mai întâi, cine sunt purtătorii de idei ai BNR şi ce tribune aleg pentru asta? Adrian Vasilescu este consultant strategie la BNR şi are o rubrică săptămânală în Ziarul Financiar, Lucian Croitoru (consilier al guvernatorului Mugur Isărescu) şi economistul-şef Valentin Lazea sunt preluaţi de Hotnews via Contributors, Daniel Oanţă este consultant strategie şi publică pe Economica.net şi Voxpublica.ro, uneori acelaşi articol în ambele publicaţii, iar Ionuţ Bălan, achiziţie recentă din breasla ziariştilor, este şi cel mai harnic. Luni, 23 noiembrie, Bălan avea, de exemplu, editoriale în Capital, Profit şi Jurnalul Naţional, în niciunul nefiind precizată postura sa de angajat BNR.

Să-l mai menţionăm pe Cristian Palangean care apare pe Cursdeguvernare.ro sub pseudonimul Marin Pană (am descoperit asta văzând un articol aproape identic pe opiniibnr.ro şi cursdeguvernare.ro), platforma unde îl mai găsim şi pe Valentin Lazea.

Şi acum să vedem mesajele.

Din lipsă de spaţiu ne vom concentra pe cele mai recente producţii. Rămâne să observaţi însă convergenţa opiniilor în momentele mai sensibile, când Banca Centrală vrea să transmită ceva.

În "Politicienii generează riscuri sistemice" din Jurnalul Naţional, Ionuţ Bălan subliniază ideea că supraîndatorarea persoanelor fizice a apărut ca efect al ... impozitării excesive: "Dar chiar dacă respectivele persoane sunt datoare peste limita capacităţii de a returna împrumuturile primite, ele-s taxate cam la fel cu celelalte, ceea ce le amplifică starea de îndatorare deja existentă. De ce aduc în discuţie această chestiune? Fiindcă statul a erodat veniturile mici cu taxe ca să se împrumute el mai puţin şi datoria publică să rămână sub pragul de alertă de 40% din PIB. Adică, macrostabilitatea şi ratingul investiţional s-au atins cu riscul sacrificării microstabilităţii".

Nu se pomeneşte nimic de relaxarea normelor de creditare pe vârful bulei imobiliare, fapt ce a permis accesarea împrumuturilor cu raport rată/venituri de peste 70%, fenomen ce a dus la supraîndatorare imediat după intrarea în recesiune, când veniturile populaţiei s-au redus.

În "Suprataxarea proprietăţii alungă investitorii străini" din Capital, domnul Bălan consideră că majorarea impozitelor locale pentru persoanele fizice este inacceptabilă, în condiţiile în care, totuşi, România are printre cele mai reduse taxe pe proprietate din Europa (aproximativ 0,2% în Bucureşti).

În aceeaşi zi, 23 noiembrie, pe Profit.ro, avem articolul "Corupţia a produs supraîndatorarea", în care se împachetează diferit ideea principală din articolul din Capital.

În nici unul din cele trei articole apărute pe 23 noiemebrie nu se precizează că autorul este angajat BNR.

În "Iluzia pedepsirii băncilor şi decesul creditului imobiliar", Daniel Oanţă se răfuieşte cu legea dării în plată ("dai casa înapoi şi scapi de datorii"). Textul apare, identic, pe Vox Publica şi pe Economica.net, dar numai în economica.net se precizează poziţia lui Oanţă în cadrul BNR.

Articolul "Singurătatea deputatului responsabil" este un elogiu la adresa singurului deputat care a votat împotriva majorării salariilor bugetarilor cu 10%, iar în "Renegocierea MTO: Compromisiul politic major al Guvernului de tehnocraţi" se critică posibila majorare a deficitului bugetar.

Poziţii viguroase pro-austeritate, deci, şi un uşor lobby bancar.

În "Deşteaptă-te române! Pură aritmetică-cum trăim mai bine în 2016 decât în 2015 pe banii din 2017 încolo", Cristian Palangean, alias Marin Pană, atacă la rândul său majorarea salariilor bugetarilor, scăderea TVA, majorarea pensiilor şi salariului minim.

Mă rog, tabăra pro-austeritate e majoritară la BNR, de parcă au fost şcoliţi în ţara doamnei Angela Merkel. Nimeni nu suflă o vorba, însă, de faptul că, cu cei puţin peste 7% din PIB cheltuieli de personal bugetar, România se află în coada statelor UE.

Tot pe Curs de Guvernare poate fi găsit şi Valentin Lazea, cu opinii interesante ca cea din "Proiectul European (II): De ce n-ar rezista moneda euro în lipsa unei uniuni politice?".

Pe scurt, Lazea crede că, pe lângă uniunea monetară, nu e suficientă doar cea fiscală, e nevoie şi de o uniune politică. Evident una de dreapta, pro-austeritate. Oricum, în România, avem deja uniune administrativă cu UE, având în vedere provenienţa tehnocraţilor din Guvernul Cioloş.

În Simbioza, articol publicat pe Hotnews în 13 noiembrie, Lucian Croitoru consideră că "principalele cauze ale Miracolului Românesc din noiembrie 2014 şi ale «Străzii» din noiembrie anul acesta sunt libertatea redusă a proprietăţii (drepturile reduse de proprietate) şi corupţia extinsă". Cu alte cuvinte, s-a ieşit în stradă după tragedia din clubul Colectiv în principal pentru un spor de liberalizare, adică pentru mai multe privatizări.

Frumos.

În sfârşit, în Munca şi Banii din Ziarul Financiar, din 25 noiembrie, Adrian Vasilescu pleacă de la observaţia că majorarea PIB-ului nu se reflectă automat în salarii şi ajunge, inevitabil, tot la "liberalizare" (un mod ocolit de a cere privatizare, statul fiind oricum prost administrator), deşi mai pe ocolite: "România, în Uniunea Europeană, e în urma principalilor săi parteneri până şi în procesul liberalizării economice. Din cauza populismului, mai ales. Subvenţiile de la stat au curs mult timp, chiar dacă mai mult mascate şi mai puţin făţişe. Iar sistemul stimulentelor s-a dovedit a fi lent în deschiderea către competitivitate".

Trăgând linie, dincolo de diversitatea temelor şi stilurile diferite ale autorilor, abordările diviziei media din BNR au un numitor comun: sunt puternic ideologizate. Parcă aş fi aşteptat mai mult echilibru din partea unei instituţii de calibrul Băncii Centrale. E drept, aş fi aşteptat să nu existe nici lobby direct pentru sectorul supravegheat şi controlat.