VOCI Falimentul moral al pieţei de capital

Reporter: Aţi vorbit, recent, despre "falimentul moral" al pieţei de capital autohtone. Puteţi, vă rog, să ne spuneţi în ce constă această idee?

Petru Prunea: Amploarea activităţilor pe piaţa financiară este determinată, fără putinţă de contestare, de factorul încredere. De la ţinuta vestimentară a celor care lucrează în sistemul bancar şi în cel bursier, până la grandoarea sediilor instituţiilor respective, totul este conceput astfel încât să inducă un sentiment de sobrietate şi de siguranţă, pentru ca deponenţii şi investitorii, clienţii în general, să fie profund convinşi că nicăieri altundeva legea, regula şi interesul părţilor nu se respectă cu mai mare stricteţe. În aceste domenii se lucrează cu o marfă extrem de tentantă, banii, considerată astfel deoarece în schimbul ei se poate obţine orice alt­ceva. Din aceste motive, calitatea umană cea mai frecvent invocată şi mai căutată, cel puţin la nivel declarativ, este corectitudinea. Cum să încredinţezi unei persoane străine economiile rezultate în urma muncii, obţinute adesea cu sacrificii, dacă nu ai încredere în ea, în instituţia în cauză? Acum, s-a pierdut o mare parte a încrederii în instituţiile pieţei de capital, di cauza cărui fapt putem spune că piaţa de capital a ajuns la un pas de faliment moral. Acest fapt nu trebuia să se întâmple chiar dacă instituţiile statului au realizat străpungeri de neegalat în această privinţă. În sectorul condus şi supravegheat de Banca Naţională nu s-a întâmplat aşa ceva.

Reporter: Care sunt cauzele acestui "faliment"?

Petru Prunea: Neîncrederea într-un sector sau altul al economiei reale poate proveni din modul de funcţionare al maşinilor sau din calitatea îndoielnică a materiilor prime folosite. În schimb, în economia financiară, ea este produsul exclusiv al atitudinii oamenilor antrenaţi în această activitate. În ceea ce priveşte piaţa de capital, cauzele adevăratei degringolade a principalelor instituţii ale ei le găsim în calitatea umană a factorilor cu drept de decizie din cadrul lor. De exemplu, arbitrariul, de notorietate naţională, la care s-a ajuns în aplicarea regulamentelor de către CNVM. Dar când printre cei aleşi să conducă piaţa de capital se află unii cercetaţi penal, chiar pentru prestarea unor activităţi fără autorizaţie legală, salvaţi miraculos de partidul aparţinător, deficienţele se ridică la nivelul sistemului integrator. Dacă se pierde încrederea în oamenii care conduc entităţile importante ale pieţei, ea nu se poate regăsi amplificată în instituţia în care lucrează ei, în domeniul în care se manifestă aceştia şi nici în celelalte instituţii ale pieţei.

Reporter: De ce vorbiţi despre această idee tocmai în această perioadă? A contribuit actuala criză la declanşarea acestui "faliment moral"?

Petru Prunea: Invoc doar acum faptul că piaţa de capital este la un pas de faliment moral pentru că acesta este mai evident decât înainte. Sunt fapte care obligă la a recunoaşte această stare. Cel mai deranjant dintre ele este refuzul unor oameni cu bani de a mai face operaţiuni pe bursă. Ei recunosc că preţurile sunt tentante, că sunt perspective de creştere a acestora. Dar pe de altă parte spun ceea ce persoanele iniţiate ştiu de mult, anume că reglementările specifice nu sunt aplicate şi interpretate la fel în toate situaţiile. Spre exemplu, obligaţiile acţionarilor majoritari nu sunt întotdeauna aceleaşi, piaţa este influenţată prin metode nepermise de regulamente, fără ca cineva să ia măsuri împotriva celor vinovaţi de manipulare, nu doar a preţului de la bursă ci şi a situaţiilor financiare publicate, sau prin comunicate luate de bune de către neiniţiaţi.

Criza nu a contribuit la declanşarea acestor manifestări, ea le-a făcut doar mai evidente şi acţiunea de înlăturare a lor a devenit mai stringentă.

Reporter: Cine sunt responsabilii "falimentului"?

Petru Prunea: Responsabilii pentru această stare a pieţei de capital sunt factorii de decizie situaţi pe diferite paliere ale sistemului în cauză. Putem începe cu Parlamentul, care numeşte conducerea CNVM după criterii politice, nu după calităţile profesionale şi morale necesare unor conducători la acest nivel. Necăutând astfel de abilităţi şi acceptând Rapoarte anuale formale, parlamentarii găsesc rodul a ceea ce au semănat: o piaţă de capital fragilă, slab dezvoltată, incapabilă să contribuie la susţinerea dezvoltării economiei. În afară de câteva tranzacţii la bursele din Bucureşti şi Sibiu, nu se întâmplă mare lucru la noi pe această piaţă. În schimb, Polonia pare a fi, din acest punct de vedere, venită de pe altă planetă. Când câteva zeci de mii de acţionari consideră că actuala conducere a BVB face greşeli impardonabile prin publicitatea, mai mult decât îndoielnică, adesea în contradicţie cu realitatea şi cu cadrul legislativ existent, unor companii listate, numărul celor care devin mai reticenţi faţă de mecanismele bursiere creşte de 3-4 ori. Iar această cifră se multiplică de alte zeci de ori când vine vorba de mărimea salariilor personalului CNVM, de suportul faptic inexistent de multe ori al acestora şi de modul de formare a surselor financiare folosite pentru plata aces­tor retribuţii astronomice. Despre componenţa conducerii instituţiilor centrale ale pieţei m-am pronunţat în repetate rânduri în trecut, spre exemplu când am vorbit de existenţa unei adevărate cooperative în acest domeniu, şi nu mai insist, deşi, după cum spunea domnul Dan Paul, "nici aceasta nu mai este ce a fost".

Reporter: Care sunt repercusiunile "falimentului moral" în practică?

Petru Prunea: Rezultatul acestei stări de fapt este incapacitatea pieţei de capital autohtone de a-şi îndeplini funcţiile care-i revin, în mod normal, într-o economie de piaţă. Din care motiv aceasta nu este funcţională în adevăratul sens al cuvântului, deoarece nu asigură orientarea capitalului către ramurile şi firmele cele mai îndreptăţite să beneficieze de fonduri băneşti necesare dezvoltării. Deci selectarea de către piaţă a domeniilor şi a agenţilor economici care trebuie să-şi restrângă sau care să-şi lărgească activitatea este defectuoasă. Capitalul disponibil în economie este folosit incomplet şi cu cheltuieli mai mari, pentru că nu se asigură buna desfăşurare a finanţării directe, iar agenţii economici devin circumspecţi în a se finanţa la costuri reduse din afara sistemului bancar. Concurenţa are de suferit şi ea, la fel ca eficienţa, deoa­rece acţiunile concertate nu sunt deconspirate, iar ma­nipularea pieţei duce la redistribuirea nealeatoare a sumelor disponibile pentru investiţii.

Reporter: : Mergând pe ipoteza dumneavoastră, se mai poate salva piaţa de la acest "faliment moral"? Cum?

Petru Prunea: Sub multe aspecte, decalajele dintre ţara noastră şi ţările vecine dinspre vest s-au mărit în ultimi 20 de ani. Nu cred că există voinţă la nivelul clasei politice pentru a conştientiza şi a întreprinde ceva adecvat pentru a înlătura aceas­tă stare de fapt. Invocarea interesului naţional, a celui general, a devenit un fapt vetust şi incriminant chiar la nivel declarativ, darămite în cazul luării unor acţiuni concrete care contravin interesului anumitor grupuri cu relaţii sus-puse. Cred că se poate face ceva în acest plan doar dacă interesele U.E. devin convergente cu cele naţionale. Ceea ce nu cred să se întâmple.

Reporter: Îi mai pasă cuiva de "falimentul moral" al pieţei de capital autohtone?

Petru Prunea: De pe urma pierderii unei mari părţi a încrederii în piaţa de capital au de suferit cei care au investit bani în crearea şi susţinerea instituţiilor ei de bază, cei care şi-au legat existenţa de o profesie sau alta specifică pieţei, investitorii în titluri şi agenţii economici care au nevoie de surse de finanţare pe care băn­cile nu le oferă sau ei nu doresc să foloseas­că astfel de fonduri. Putem spune că, direct sau indirect, are de suferit întreaga populaţie a ţării, fiindcă profitorii veroşi nu pot fi incluşi în acest concept.