Von der Leyen centralizează bugetul UE; România ar pierde miliarde de euro pe fondurile de coeziune

Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, doreşte centralizarea alocării fondurilor din bugetul UE în perioada 2028-2034, fapt ce ar duce la anularea finanţării proiectelor pe politica de coeziune, ceea ce ar afecta atât statele membre din Estul şi Sud-Estul Europei, cât şi viitoarele state membre - Ucraina, Moldova, dar şi cele din Balcanii de Vest.

Potrivit unui document obţinut de publicaţia poloneză Rzeczpospolita, propunerea lui von der Leyen prevede o modificare fundamentală a structurii fondurilor UE, prin eliminarea celor 530 de programe operaţionale actuale, dintre care 398 sunt dedicate politicii de coeziune. În locul acestora, preşedinta Comisiei Europene doreşte introducerea a doar 27 de programe operaţionale naţionale, câte unul pentru fiecare stat membru. Fiecare program va gestiona toate cheltuielile care, până acum, erau alocate politicii de coeziune şi celei agricole, inclusiv subvenţiile pentru fermieri. În acest fel, fondurile vor fi distribuite de la nivel centralizat, guvernele naţionale având mai mult control asupra alocării acestora. Această mişcare este justificată de preşedinta Comisiei sub sloganul "simplificării" şi al "flexibilităţii". Simplificarea implică reducerea numărului de programe şi gestionarea lor la nivel naţional, în timp ce flexibilitatea se referă la introducerea unei "evaluări anuale" a bugetului multianual. Această revizuire ar permite redistribuirea fondurilor către alte sectoare, dacă circumstanţele o impun.

Propunerea lui von der Leyen este aspru criticată de unele state membre, care susţin că acest plan echivalează cu eliminarea politicii regionale a UE. Potrivit sursei citate, reprezentanţii acestor state arată că în mod tradiţional politica de coeziune a avut ca scop reducerea disparităţilor economice şi sociale între regiunile mai bogate şi cele mai sărace ale Uniunii, că fondurile structurale erau distribuite în funcţie de nevoile şi specificităţile regiunilor, iar autorităţile locale erau implicate în procesul de planificare şi execuţie. Acum, însă, acest principiu este ameninţat de centralizarea propusă de la Bruxelles.

Experţii consultaţi de cotidianul din Polonia precizează că în scenariul sugerat de von der Leyen, guvernele naţionale ar avea puterea de a decide cum sunt alocate fondurile, ceea ce poate duce la utilizarea fondurilor în scopuri politice. De exemplu, dacă un guvern central este de o anumită culoare politică, ar putea decide să aloce fonduri numai regiunilor loiale politic, marginalizându-le pe celelalte. Acest lucru este văzut de mulţi ca o vulnerabilitate a noului sistem propus.

Un exemplu ipotetic este Polonia, unde Partidul Lege şi Justiţie (PiS), odată revenit la putere, ar putea să nu mai aloce fonduri UE către regiunile sau oraşele conduse de opoziţie. La rândul său, Bruxelles-ul ar putea reduce fondurile destinate Poloniei dacă nu ar fi de acord cu politicile promovate de guvernul PiS.

• Parteneriatul public-privat, o soluţie de finanţare în lipsa alocărilor din politica de coeziune

Planul Ursulei von der Leyen aduce în discuţie şi un control mai strict asupra modului în care sunt cheltuite fondurile UE. O noutate este condiţionarea alocării banilor de implementarea unor reforme la nivel central, chiar dacă aceste reforme nu au legătură directă cu regiunile. Această schimbare ar întări influenţa Bruxelles-ului şi ar slăbi autonomia regiunilor în gestionarea fondurilor. Mulţi consideră că acest nou mecanism ar putea duce la investiţii incoerente în anumite regiuni, deoarece planificarea la nivel local va deveni din ce în ce mai dificilă.

Deşi multe ţări ar putea vedea cu ochi buni această propunere de centralizare, din perspectiva unei mai bune gestionări a fondurilor la nivel naţional, regiunile europene şi ţările cu o structură regională puternică, cum ar fi Polonia, Germania, România şi Belgia, se opun vehement acestor schimbări.

Amintim că Ionel Scrioşteanu, secretar de stat pentru infrastructura de transport rutier în cadrul Ministerului Transporturilor, a declarat recent pentru Ziarul BURSA, că, în lipsa fondurilor europene pentru politica de coeziune, statul român va fi nevoit să apeleze la alte surse de finanţare, inclusiv la parteneriatul public-privat pentru realizarea mai multor proiecte de infrastructură.

Ionel Scrioşteanu a precizat: "Din punctul meu de vedere parteneriatul public-privat nu mai este o variantă, ci o obligaţie pe care trebuie să o creăm. Trebuie neapărat să trecem la accesarea de bani privaţi în zona infrastructurii de transport. Nu aş putea să numesc un proiect sau altul, un domeniu ori altul, dar chiar ţi în planul investiţional, la partea de finanţare, în capitolul de finanţare, am pus încă din anul 2020 această posibilitate. Între timp, având în vedere evoluţiile financiare, cred că devine o obligaţie şi România trebuie să se gândească serios la partea de parteneriat public-privat, indiferent de domeniu: naval, rutier, feroviar, aerian. (...) Estimez acum că, mai devreme cu trei ani faţă de termenul maxim de absorbţie a fondurilor europene pe transport, vom finaliza sumele alocate. Adică în anul 2027, pe actualul cadru financiar european multianual, banii alocaţi României pentru Programul de Transport vor fi cheltuiţi în totalitate, fără să mai aşteptăm termenul maxim de încă 3 ani, ca la cadrul financiar anterior. Atunci va fi nevoie de parteneriat public-privat, de finanţare de la bugetul statului, de alte surse de finanţare, în aşa fel încât să existe continuitate în finanţarea proiectelor de infrastructură. Regiunea Moldovei, regiunea Olteniei au în continuare nevoie de investiţii în infrastructura rutieră, care să fie duse până la capăt".

În lipsa fondurilor de coeziune după anul 2027, soluţia finanţării prin parteneriatul public-privat este văzută ca viabilă şi de Gabriel Budescu, director general al Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere.

Şeful CNIR ne-a transmis recent: "Luăm în calcul orice formă de finanţare, inclusiv parteneriatul public-privat. Este normal să analizăm tot ce poate însemna finanţare pentru o lucrare şi să punem guvernului pe masă studiile în care să arătăm de unde poate fi finanţat fiecare proiect: din bugetul de stat, din fonduri europene, din parteneriat public-privat, dintr-un mix de finanţare. Am avut o întâlnire cu parteneri din SUA, Polonia şi Cehia la Praga, şi am constatat că în SUA parteneriatul public-privat e un mix de fonduri: intră şi fonduri private, şi fonduri de stat, intră şi guvernul, şi privatul, şi autorităţile locale. Sunt 7 sau 8 finanţatori care intră în acest mix, nu ca la noi unde parteneriatul public-privat a fost tratat până acum doar între stat şi privat. Eu cred că este de viitor finanţarea prin parteneriat public-privat, dar trebuie să gândim şi legislaţia de aşa natură încât să fie una corectă şi trebuie să ne adaptăm un pic ca şi autorităţi contractante. De exemplu, colegii din SUA sunt mult mai deschişi, au putere de decizie şi nu pleacă întotdeauna de la suspiciunea că cineva are un interes".

Menţionăm că pentru perioada 2021-2027, ţara noastră are alocate pe politica de coeziune 29 miliarde euro, situându-se pe locul patru în UE, după Polonia - cu o alocare de 72,3 miliarde euro, Italia - 39,4 miliarde euro şi Spania - 33,7 miliarde euro.

Dezbaterile privind noul buget multianual pentru perioada 2028-2034 vor începe anul viitor, sub preşedinţia Poloniei la şefia rotativă a Consiliului UE, mandat care va demara la 1 ianuarie 2025. Deşi se preconiza iniţial ca proiectul de buget să fie prezentat în iunie 2025, există posibilitatea amânării acestuia. Jurnaliştii de la Rzeczpospolita afirmă că reprezentanţii Poloniei intenţionează să ridice această temă în timpul preşedinţiei acestui stat la Consiliul UE şi să o plaseze într-un context mai larg de securitate economică şi stabilitate. Din acest punct de vedere, Polonia subliniază importanţa menţinerii politicii de coeziune ca un instrument regional esenţial.

Dezbaterea pe această temă va continua intens în anii următori, iar rezultatele vor fi esenţiale pentru viitorul Uniunii Europene, într-un context de criză politică şi economică globală.