Eşecul de protejare al pădurilor tropicale ne costă acum miliarde de dolari, potrivit unor noi studii, citate de World Economic Forum.
Pandemia a provocat ravagii economice şi niveluri istorice ale şomajului în Statele Unite şi în întreaga lume.
De zeci de ani, oamenii de ştiinţă şi activiştii de mediu încearcă să atragă atenţia asupra numeroaselor prejudicii cauzate de distrugerea rapidă a pădurilor tropicale.
Una dintre aceste daune este apariţia de noi boli transmisibile între animalele sălbatice şi oameni, fie prin contact direct, fie prin ingerarea cărnurilor de animale de către oameni. Virusul SARS-CoV-2 - care până acum a infectat peste 18 milioane de oameni în întreaga lume - pare să fi fost transmis de la lilieci la oameni, în China.
Les Kaufman, profesor de biologie la Universitatea Boston, a spus: "Ceea ce se întâmplă în lume are de a face cu indiferenţa noastră faţă de pădurile tropicale".
Recent, el a reunit o echipă de cercetători pentru a înţelege mai bine costurile economice necesare pentru reducerea transmiterii acestor virusuri, precizează World Economic Forum.
Ei au descoperit că reducerea transmiterii de noi boli tropicale ar costa, la nivel global, între 22,2 şi 30,7 miliarde de dolari în fiecare an. În contrast, ei au descoperit că pandemia COVID-19 va ajunge probabil să coste între 8,1 şi 15,8 trilioane de dolari la nivel global - aproximativ de 500 de ori mai mult decât investiţia în măsurile preventive.
Pentru a estima costul financiar total al COVID-19, cercetătorii au inclus atât produsul intern brut pierdut, cât şi costul economic al forţei de muncă pierdute din cauza deceselor din întreaga lume.
Cercetătorii spun că transmiterea bolilor de la animale sălbatice la oameni are loc frecvent la margininea pădurilor tropicale, unde incursiunile umane cu animalele cresc. Aceste incursiuni iau forma exploatării forestiere, a creşterii bovinelor şi a altor animale, precum şi a comerţului cu animale exotice.
Pentru a reduce transmiterea bolilor, Kaufman şi colaboratorii săi propun să fie extinse programele de monitorizare a comerţului cu animale sălbatice, să se investească în a pune capăt comerţului cu carne sălbatică din China şi să se investească în politici pentru reducerea defrişărilor cu 40%.
Doar în China, agricultura de animale sălbatice (un efort monitorizat de guvern pentru a vâna animalele sălbatice fără a le pune sub extincţie) este o industrie de aproximativ 20 de miliarde de dolari, care angajează 15 milioane de oameni, spun Kaufman şi colegii săi.
În multe comunităţi din China, achiziţia de animale sălbatice şi de carne de tufă - carne din specii de animale sălbatice - este un simbol al statutului.
În fiecare an, se estimează că două noi virusuri se transferă de la animale la oameni. Istoric, acestea au inclus HIV, MERS, SARS-CoV-1, H1N1 şi, cel mai recent, virusul SARS-CoV-2 care provoacă COVID-19. Kaufman şi colegii săi speră că raportul lor va impulsiona guvernele din întreaga lume, inclusiv guvernul american, să finanţeze aceste măsuri preventive.
Ei spun că există speranţă. Anunţul din februarie al Comitetului permanent al Congresului Naţional al Poporului din China, cum că consumul de animale sălbatice ar fi interzis, este un exemplu în acest sens.