Consolidarea fiscală: avantajele şi dezavantajele înfiinţării unui grup de impozit pe profit

Începând cu anul viitor, grupurile de companii vor putea compensa profiturile cu pierderile fiscale înregistrate de diversele societăţi din grup şi obţine, în acest fel, reducerea costurilor fiscale. Dar, pentru a beneficia de această facilitate, societăţile interesate trebuie să notifice ANAF în avans, termenul limită fiind sfârşitul lunii octombrie 2021, dacă se intenţionează aplicarea de la 1 ianuarie 2022. Înainte însă, grupul trebuie să analizeze cu atenţie avantajele şi dezavantajele unei astfel de decizii, mai ales în condiţiile în care încă există detalii legislative neclare, conform unui comunicat remis redacţiei.

"Decizia de a înfiinţa un grup de impozit pe profit trebuie să fie bazată pe o planificare strategică, care să ţină cont de rezultatele pe care le anticipează managementul societăţilor, pentru că în procedura de compensare poţi utiliza doar pierderile realizate după momentul înfiinţării grupului", spune Raluca Popa, Partener Asociat, Departamentul de impozite directe, EY România.

Potrivit sursei citate, consolidarea fiscală în domeniul impozitului pe profit este una dintre măsurile îndelung aşteptate de mediul de afaceri local, un beneficiu deja utilizat de companiile din majoritatea statelor europene (Austria, Olanda, Cipru, Luxemburg, Franţa, Germania, Irlanda, Polonia, Portugalia), care va putea fi aplicat în premieră şi în România începând cu 1 ianuarie 2022. Aceasta oferă un avantaj semnificativ de cash-flow grupurilor de companii "prin diminuarea atât a sumelor datorate cu titlu de impozit pe profit către ANAF, cât şi a riscului ca pierderile fiscale înregistrate în perioada existenţei grupului fiscal să expire, fiind nefolosite", menţionează Răzvan Ungureanu, Director, Departamentul de impozite directe, EY România.

Există însă şi o serie de dificultăţi în implementarea unui grup de impozit pe profit, pe care companiile ar trebui să le cunoască înainte de a lua această deciziei. De exemplu, există riscul unei posibile pierderi a unor scutiri sau a unor credite fiscale, cum ar fi creditul fiscal extern, profitul reinvestit sau creditul fiscal din sponsorizare. Pierderile fiscale înregistrate înainte de intrarea în grup nu pot fi folosite la nivelul grupului, ci doar de către societatea care le-a realizat. De aceea, decizia de înfiinţare a unui grup de impozit pe profit trebuie să fie bine documentată.

Pe de altă parte, deşi durata grupului este de minim cinci ani, operaţiunile uzuale cum ar fi vânzările de titluri, fuziunile sau divizările nu conduc la pierderea beneficiilor grupului fiscal. "În astfel de situaţii, societăţile care ies din grup ca urmare a unor astfel de operaţiuni vor putea prelua doar pierderile fiscale proprii, care nu au fost utilizate încă de membrii grupului. Pierderile care au fost deja cedate către grup vor rămâne la nivelul grupului, iar părţile vor trebui să găsească o modalitate comercială de compensare", recomandă Raluca Popa.

În privinţa controalelor fiscale, competenţa de desfăşurare a inspecţiei fiscale cu privire la grupul fiscal unic este diferită de competenţa de desfăşurare a inspecţiei în ceea ce priveşte grupul de TVA, iar cele două echipe de inspecţie fiscală pot ajunge la concluzii diferite. "Există mai multe abordări prin care inspecţia fiscală verifică un grup de TVA, foarte diferite în practică, plecând de la ipoteza legală care reglementează modalitatea de control care creează un sentiment de incertitudine asupra membrilor grupului. Considerăm că o inspecţie fiscală asupra unui grup fiscal trebuie să se desfăşoare prin emiterea de avize separate pentru toţi membrii grupului, fără să se folosească procedura controlului încrucişat şi a verificării documentare. În caz contrar, perioada fiscală se consideră închisă pentru toţi membrii", arată Emanuel Băncilă, Partener Băncilă, Diaconu şi Asociaţii SPRL.

Din punctul de vedere al preţurilor de transfer, obligaţia de pregătire a dosarului care documentează tranzacţiile între entităţi afiliate rămâne la nivelul fiecărui membru al grupului fiscal. "Această obligativitate se referă inclusiv la documentarea tranzacţiilor desfăşurate cu membrii grupului fiscal, nu doar a celor desfăşurate cu entităţile afiliate din afara grupului fiscal. În ceea ce priveşte prezentarea dosarelor de preţuri de transfer, aceasta cade în sarcina reprezentantului grupului", precizează Gabriela Băncescu, Director, Departamentul de Preţuri de transfer, EY România. Totodată, reglementările specifice în contextul grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit, cu aplicabilitate în aria preţurilor de transfer, sunt limitate în acest moment. "Pentru o bună implementare practică ar fi necesare clarificări suplimentare din partea autorităţilor şi modificări ale legislaţiei de preţuri de transfer", conchide Gabriela Băncescu .

Pentru a putea aplica consolidarea fiscală, societăţile trebuie să facă parte dintr-un grup (condiţia minimă este deţinerea dreptului de vot sau a unei participaţii la capital de 75% pentru o perioadă neîntreruptă de un an, anterioară începerii perioadei de consolidare fiscală); să aplice acelaşi an fiscal şi acelaşi sistem de declarare a impozitului pe profit; să fie plătitori doar de impozit pe profit; să nu facă parte dintr-un alt grup fiscal în domeniul impozitului pe profit şi să nu se afle în dizolvare/lichidare.

Dacă optează pentru consolidare, fiecare membru al grupului fiscal va determina individual rezultatul fiscal, în vreme ce rezultatul fiscal consolidat al grupului se va calcula trimestrial/anual, cumulat de la începutul anului fiscal. Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează de către persoana juridică care a fost desemnată responsabilă până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit, se arată în comunicat.