Decalogul bioenergiei: Zece bariere în calea implementării bioenergiei şi cum să le soluţionăm

Bioenergia - biocombustibili solizi, biogaz, biometan şi biocombustibili lichizi - are deja o contribuţie semnificativă la aprovizionarea cu energie a lumii, dar jumătate din implementare ia în prezent forma utilizărilor tradiţionale ale bioenergiei pentru gătit şi încălzire, în principal în ţările în curs de dezvoltare. Situaţia trebuie să se schimbe. Aplicaţiile ineficiente ale biomasei trebuie înlocuite cu soluţii energetice moderne şi curate, deoarece dăunează sănătăţii oamenilor, dăunează mediului şi reduc bunăstarea socială, conform unui comunicat remis redacţiei.

Conform comunicatului, formele moderne de bioenergie sunt din ce în ce mai folosite pentru a genera energie electrică, pentru căldură în clădiri şi industrie, pentru combustibili de transport şi ca materie primă industrială. De exemplu, combustibilul de aviaţie pe bază de biomasă este cea mai promiţătoare opţiune regenerabilă pe termen scurt şi mediu.

Cu toate acestea, creşterea utilizării bioenergiei şi realizarea beneficiilor socio-economice mai largi prezintă propriile sale dificultăţi. Zece provocări majore pentru toate utilizările finale care trebuie abordate urgent:

1.Investiţiile mari de capital reprezintă o barieră majoră în calea producţiei de biocombustibili lignocelulozici la scară largă. Costurile de capital pentru construcţii de biorafinării celulozice variază în funcţie de alegerea materiei prime, de tehnologia de conversie şi de dimensiunea biorafinăriei.

2.Incertitudinea politicilor şi structurile instituţionale complexe reprezintă bariere majore în calea majorităţii surselor regenerabile, inclusiv a bioenergiei. În prezent, dezvoltarea bioenergiei nu primeşte suficientă atenţie politică. Elaborarea politicilor de bioenergie implică, de obicei, diferite departamente guvernamentale şi actori intersectoriali. Guvernul României ar trebui să stabilească o strategie de bioenergie pe termen lung, cu obiective clar definite şi coordonare intersectorială, pentru a construi încrederea investitorilor şi dezvoltatorilor de proiecte. Mandatele pentru consumul de bioenergie şi reducerea utilizării combustibililor fosili pot fi, de asemenea, utilizate pentru a creşte cererea de pe piaţă.

3.Barierele financiare şi economice includ lipsa subvenţiilor pentru combustibilii fosili, costurile ridicate şi lipsa accesului la finanţare la preţuri accesibile. Fără măsuri care să ţină seama de impactul negativ al arderii combustibililor fosili, majoritatea opţiunilor de bioenergie au un cost mai mare decât combustibilii fosili. Măsurile de sprijin financiar şi fiscal pot asigura că producţia şi utilizarea bioenergiei sunt profitabile pentru întreprinderi şi accesibile pentru consumatorii finali. Măsurile includ eliminarea treptată a subvenţiilor pentru combustibilii fosili, o povară fiscală mai redusă sau granturi şi subvenţii pentru creşterea competitivităţii bioenergiei şi măsuri pentru a facilita finanţarea la preţuri accesibile.

4.Un nivel scăzut de pregătire tehnologică rămâne o altă barieră majoră în calea noilor tehnologii bioenergetice, cum ar fi combustibilii de aviaţie pe bază de biomasă şi biomasa pentru procesele industriale la temperatură înaltă. Lipsa infrastructurii se adaugă provocării, cum ar fi nevoia de stocare a biomasei la faţa locului şi capacitatea reţelelor de gaze naturale de a găzdui biometan. Sprijinul politic pentru inovare prin cercetare, dezvoltare şi demonstraţie poate creşte gradul de pregătire pentru tehnologie şi poate accelera comercializarea.

5.Lanţurile de aprovizionare slabe sunt una dintre cele mai dominante bariere. Acestea includ aprovizionarea instabilă cu materii prime, lipsa lucrătorilor calificaţi şi riscurile de durabilitate. Reglementările privind controlul şi standardizarea calităţii pot îmbunătăţi calitatea produselor şi eficienţa operaţională. Formarea, educaţia şi dezvoltarea capacităţilor pot îmbunătăţi abilităţile în proiectarea, instalarea, operarea şi întreţinerea sistemelor de bioenergie. Cel mai important, un cadru de politică de durabilitate bazat pe context, care să conţină măsuri adecvate, este necesar urgent pentru a asigura bunele practici durabile.

6.Lipsa de conştientizare a produselor bioenergetice şi a beneficiilor acestora poate afecta, de asemenea, implicarea părţilor interesate. Campaniile publice şi activităţile de schimb de informaţii sporesc gradul de conştientizare a publicului şi a întreprinderilor. Informaţiile accesibile privind disponibilitatea şi locaţia resurselor de bioenergie (de exemplu, reziduuri agricole şi forestiere, deşeuri organice) şi infrastructură pot ajuta, de asemenea, dezvoltatorii de proiecte să identifice materiile prime pentru bioenergie şi cele mai bune locaţii ale proiectelor.

7.Lipsa informaţiilor privind disponibilitatea materiilor prime (nu există un mecanism care să prezinte disponibilitatea de materii prime precum reziduurile agricole sau deşeurile şi proces de formare a preţurilor pentru pentru acestea). De aici şi costul ridicat al materiei prime pentru biocombustibili.

8.Pregătirea redusă a fermierilor de a-şi asuma riscuri economice în cazul plantelor perene, culturi, care nu aduc un venit în fiecare an. Indisponibilitatea investiţiilor necesare pentru recoltarea materiei prime (de exemplu, echipamente specializate de recoltare, materiale de fertilizare si combaterea buruienilor etc).

9.Bariere culturale în calea introducerii de noi culturi într-un peisaj de monocultură. Caracteristicile fermelor din România: exploataţii agricole mici şi îmbătrânirea populaţiei agricole, reduce dorinţa actualilor fermierilor de a intra în noi pieţe şi să cultive noi culturi. Importanţa biocombustibililor durabili pe bază de culturi pentru generarea de beneficiile socio-economice în zonele rurale sunt subestimate.

10.Lipsa de claritate cu privire la disponibilitatea terenurilor şi constrângerile de mediu pentru culturi energetice nealimentare. Lipsa reglementărilor armonizate privind practicile agricole durabile pentru ambele biomasă reziduală şi culturi energetice dedicate, şi privind gestionarea durabilă a pădurilor

Creşterea utilizării bioenergiei este o componentă esenţială a unei tranziţii energetice care se aliniază cu politicile integrate energie-mediu. Bioenergia trebuie să aducă o contribuţie mai mare la satisfacerea cererii de energie în toate utilizările finale în următoarele decenii. În timp ce toate părţile interesate au un rol de jucat aici, factorii de decizie politică au o oportunitate specială de a efectua această schimbare: combinaţia corectă de politici poate creşte oferta şi utilizarea bioenergiei, poate îmbunătăţi sustenabilitatea acesteia şi poate minimiza orice impact negativ.