A căzut şi iluzia redresării sustenabile a zonei euro

Autorităţile de la nivelul Comisiei Europene şi Băncii Centrale Europene au promovat, de mai bine de un an de zile, ideea unei "încetiniri temporare", care ar fi trebuit să fie doar o recăpătare a "suflului" în cursa către redresarea sus­tenabilă.

Se pare că propaganda nu a fost suficientă pentru a trans­forma dorinţa în realitate, iar zilele trecute Olli Rehn, guvernatorul Băncii Finlandei şi membru în Consiliul Guvernatorilor BCE, a declarat că "încetinirea economică din zona euro nu mai este temporară".

"Nu putem nega faptul că există îndoieli la nivelul pieţelor şi publicului cu privire la capacitatea băncii centrale de a atinge ţinta stabilităţii preţurilor", a declarat Rehn într-un interviu pentru publicaţia Börsen-Zeitung.

Bineînţeles că stabilitatea la care se referă oficialul BCE este reprezentată de o inflaţie anuală apropiată de 2%, dar sub acest nivel. Din punct de vedere matematic, o rată anuală a inflaţiei de 2% reprezintă o creştere exponenţială care conduce la dublarea nivelului preţurilor în circa 35 de ani, adică nu este vorba despre niciun fel de stabilitate.

Unul dintre indicatorii urmăriţi cu atenţie pentru estimarea evoluţiei economiei din zona euro îl reprezintă comenzile industriale noi din Germania.

Ultime date de la Biroul Federal de Statistică (Destatis) arată o accelerare a scăderii anuale până la 8,6% în luna mai 2019, de la 5,3% în luna precedentă, pe fondul unui declin lunar de 2,2%.

Au trecut aproape 10 ani de când s-a înregistrat un declin anual similar, în octombrie 2009 (vezi graficul).

Producţia industrială şi-a accelerat declinul anual până la 3,7%, de la 2,3% în luna precedentă, în condiţiile unei creşteri lunare de 0,3%.

Un economist de la Commerzbank a declarat pentru Financial Times că "cifrele nu arată o perspectivă bună pe termen scurt pentru Germania", iar datele referitoare la comenzile noi "sus­ţin aşteptările noastre privind o contracţie a economiei în T2 2019 şi reduc speranţa unei redresări semnificative în trimestrul al treilea".

Pentru Carsten Brzeski, economist la ING, declinul comenzilor este "devastator" şi "subminează în mod clar orice semnale ale redresării", conform unor declaraţii preluate de cotidianul The Telegraph.

Dinamica anuală a comenzilor noi din Germania a intrat în teritoriu negativ în august 2018, iar de atunci declinul s-a accelerat.

În toată această perioadă, comenzile externe au reprezentat factorul determinant al dinamicii negative. Scăderea anuală din luna mai 2019 a fost de 9,5%, după o scădere de 5,3% în luna anterioară, în condiţiile unei scăderi lunare de 4,3%.

Comenzile din afara zonei euro şi-au accelerat declinul anual până la 9,5%, de la 5% în luna precedentă, pe fondul unei scăderi lunare de 5,7%.

La sfârşitul lunii trecute, oficialii BCE, în frunte cu Mario Draghi, au declarat de mai multe ori că banca este gata să adopte noi măsuri de relaxare monetară, inclusiv relansarea programului de relaxare cantitativă, însă nu au fost mai expliciţi în ceea ce priveşte, de exemplu, mecanismul prin care repornirea tiparniţei în zona euro va determina şi creşterea comenzilor industriale noi din afara zonei euro.

Deteriorarea perspectivelor economice ale Germaniei a determinat compania de evaluare şi asigurare a riscului de credit Coface să reducă uşor estimările privind capacitatea de plată a firmelor din sectoarele auto, prelucrarea metalului, farmaceutic şi tehnologia informaţiei, după cum scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung.

O serie de economişti citaţi de presa germană arată că redresarea economiei interne a Germaniei este foarte vizibilă, mai ales în sectorul construcţiilor. Din păcate, aici este vorba des­pre efectul politicii monetare ultrarelaxate a BCE, care a alimentat o bulă imobiliară semnificativă.

Conform datelor de la Europace, utilizate şi la nivelul Bundesbank, preţurile apartamentelor au crescut cu circa 64% din iulie 2012, când Mario Draghi a primis că BCE va face totul pentru salvarea euro, până în luna mai 2019, iar preţurile caselor au crescut, în aceeaşi perioadă, cu 50%.

Pentru Patrick Artus, economist-şef al băncii de investiţii Natixis, declinul sectorului industrial din cea mai mare economie a zonei euro arată că "Germania nu se pregăteşte pentru viitor". Artus susţine că tendinţa de contracţie a sectoarelor industriale clasice, cum sunt industria auto, chimică, producţia bunurilor intermediare şi a bunurilor de capital, nu este contracarată prin investiţii publice şi private, ci este preferată investirea surplusului de economisire în titluri de trezorerie americane. Dar oare această "fugă după randamente" nu este alimentată tocmai de politica monetară a BCE?

Evoluţia îngrijorătoare din industria Germaniei pare să facă parte dintr-o tendinţă mai largă la nivel european. După cum scrie tot Patrick Artus, "economia zonei euro devine tot mai mult o economie a serviciilor bazată pe consum".

În opinia economistului şef de la Natixis, zona euro se va confrunta în curând cu un nou "val al dezindustrializării", pe fondul îmbătrânirii populaţiei şi a tendinţei negative de la nivelul comerţului global.

Economistul spaniol Daniel Lacalle arată că încetinirea economiei din zona euro face parte dintr-o tendinţă globală, care se datorează "saturării generate de politicile de stimulare a cererii", iar această tendinţă nu va fi inversată de un eventual "armistiţiu" în războaiele comerciale sau de noi reduceri ale dobânzilor.

Dincolo de scăderea cererii externe pentru produsele fabricate în Germania, redresarea sustenabilă a celei mai mari economii din zona euro este ameninţată tot mai mult de instabilitatea reţelei de electricitate.

Frankfurter Allgemeine Zeitung a scris recent despre "haosul electricităţii" şi întreabă cât de stabilă este furnizarea energiei electrice, în condiţiile în care ţara a fost foarte aproape de o cădere generalizată a reţelei de trei ori în iunie 2019.

Autorităţile nu au încă o explicaţie pentru acest fenomen. După cum mai scrie FAZ, "cauzele dezechilibrului major dintre producţie şi consum nu sunt cunoscute", iar operatorul naţional al reţelei electrice a fost nevoit să apeleze la importuri masive, deoarece nici rezervele de urgenţă nu au fost suficiente.

Analistul american Martin Armstrong apreciază că instabilitatea reţelei electrice din Germania implică şi existenţa unor probleme majore la nivelul reţelei europene, determinate mai ales de deciziile politice referitoare la reducerea emisiunilor de CO2 şi forţarea adoptării automobilelor electrice.

"Reţeaua electrică din Europa nu poate face faţă tranziţiei în masă către automobilul electric", subliniază Armstrong.

Dar oare nu se poate rezolva şi această problemă prin repornirea tiparniţei?