Adevărul despre scopul şi implicaţiile împrumutului de la FMI & UE

În interviul din Bursa, publicat în 22 noiembrie 2016, Lucian Isar aduce mai multe acuzaţii Băncii Naţionale a României, între care şi pe aceea că ar fi negociat un împrumut extern supradimensionat, scopul fiind obţinerea de venituri suplimentare din care să fie acordate bonusuri de performanţă.

Sunt colegă de generaţie cu Lucian Isar. Am absolvit aceeaşi facultate (Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori) din cadrul Academiei de Studii Economice. Şi pentru că fostul meu coleg de facultate, din păcate, denaturează faptele şi datele dincolo de controversele şi analizele de specialitate, în domeniul contabilităţii BNR, în care activez, mă văd nevoită să îi răspund.

1. Referitor la afirmaţiile că BNR ar fi fost permanent pe minus (a avut pierderi în bilanţ - n.a.), fiind capitalizată în anul 2004 de către Statul Român (de la bugetul de stat - n.a.) şi că ar fi înregistrat profit numai după ce a încheiat acordul din 2009 cu FMI, îi răspund scurt, dar cuprinzător:

FALS!

Să analizăm. Între 1990 - 2008, s-au derulat 19 exerciţii financiare: în 12 dintre acestea, BNR a înregistrat profit anual (cumulat, în cei 12 ani, s-a adunat un profit total de 4,4 miliarde lei noi). În toată această perioadă, au fost în vigoare, succesiv, Legea nr.101/ 1998, respectiv Legea nr. 312/ 2004, ambele reprezentând Statutul BNR. Conform prevederilor acestor legi, sursa de acoperire a pierderii, respectiv de majorare a capitalului, a fost şi este fondul de rezervă (N.B. rezervele statutare ale BNR) ce se constituie prin prelevări anuale din profitul obţinut de bancă.

Astfel, conform art. 40 din Legea nr.101/1998, fondul de rezervă al BNR se constituia prin repartizări din profitul brut obţinut. Potrivit art. 38 din Legea nr. 312/ 2004, la data de 31 decembrie 2004 a avut loc o majorare a capitalului BNR prin încorporarea sumelor existente la acea dată în fondul de rezervă, astfel încât să se atingă volumul capitalului de 30 milioane lei noi, stabilit prin această lege.

Prin urmare, BNR nu a fost capitalizată în 2004 prin apel la bani publici - bugetari. Majorarea capitalului său a fost realizată pe seama fondului propriu de rezervă (constituit, aşa cum s-a arătat, prin repartizări din profitul brut obţinut în anii anteriori, de către BNR).

Pentru o corectă informare a publicului şi, totodată, pentru ca adevărul să nu mai fie deformat, subliniez că în cazul în care BNR înregistrează, într-un an, pierderi din operaţiunile realizate, reglementările actuale clar stipulate de Legea 312/2004 nu permit acoperirea acestor pierderi de la bugetul de stat, ci numai şi numai din resurse proprii. De altfel, relaţia BNR cu bugetul statului curge într-un singur sens: banca centrală nu primeşte nici măcar un singur leu de la buget, dar varsă anual în capitolul de venituri bugetare impozit pe profit (80%, impozite pe salarii, TVA etc).

Este adevărat că Legea nr. 101/ 1998 privind Statutul BNR prevedea posibilitatea transferului de fonduri de la stat către banca centrală, în anumite condiţii, pentru capitalizare - prevedere care se regăseşte şi în legislaţia altor bănci centrale. BNR nu a fost însă niciodată în situaţia de a apela la bugetul public.

2. Referitor la afirmaţiile repetate conform cărora Guvernatorul BNR ar fi supradimensionat împrumutul acordat de FMI, se impune acelaşi răspuns scurt:

FALS!

Un răspuns bazat de asemenea pe analiză detaliată.

În primul rând, nu Guvernatorul a stabilit dimensiunea împrumutului de la FMI. Aşa cum reprezentanţi ai BNR au arătat în repetate rânduri, în prezentări ample şi documentate (de exemplu articolul http://www.opiniibnr.ro/index.php/macroeconomie/148-imprumutul-de-la-fmi-din-2009-dupa-razboi-multi-viteji-se-arata?highlight=WyJmbWkiXQ ), decizia din anul 2009 a autorităţilor române privind contractarea unui împrumut de la FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană a fost asumată politic de către Parlamentul României.

A fost cea mai bună opţiune de finanţare a statului la momentul respectiv.

NB. Această decizie a fost sus ţinută de rezultatele analizelor realizate de către zeci de specialişti români şi străini, de la Preşedinţie, Guvern, BNR, Ministerul Finanţelor, FMI şi Comisia Europeană.

În al doilea rând, conform art. 4 al. 4 din Legea nr. 312/2004, Banca Naţională a României exercită drepturi şi îndeplineşte obligaţii care revin României, în calitate de membru al Fondului Monetar Internaţional (inclusiv prin utilizarea facilităţilor acestei instituţii de finanţare) pentru nevoile balanţei de plăţi şi consolidarea rezervelor internaţionale ale ţării. Prin urmare, împrumutul de la FMI tras de BNR trebuia să se regăsească în bilanţul acesteia, conform legii din anul 2004, ceea ce s-a şi întâmplat în fapt.

Aşa cum deja s-a mai arătat în alte analize recente (http://www.opiniibnr.ro/index.php/macroeconomie/172-post-hoc-ergo-propter-hoc), împrumutul accesat de către BNR a avut un scop preventiv, fiind vizată consolidarea credibilităţii României în plan extern prin suplimentarea rezervelor internaţionale ale ţării, esenţiale în acel moment pentru depăşirea crizei care se manifesta şi prin ieşiri masive de capital.

Partea din împrumutul de la FMI care a fost accesată de către Ministerul Finanţelor Publice a fost o excepţie, statuată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional.

3. Referitor la afirmaţiile că supradimensionarea împrumutului de la FMI ar fi avut drept scop ca BNR "să deţină mai mulţi bani" şi în acest fel "să obţină mai multe venituri" din care să acorde legal bonusuri, acelaşi răspuns scurt:

FALS!

Să analizăm! Oricât de mari ar fi fost veniturile pe care le sugerează Lucian Isar, ca provenind din împrumutul de la FMI, ele nu puteau fi sursa unor "bonusuri", întrucât, conform legii, singura sursă legală pentru fondul de participare a salariaţilor la profit este, după cum arată şi numele, chiar profitul BNR.

Este posibil, în cazul unei bănci centrale, ca un împrumut - inclusiv cel de la FMI - să aducă un profit mai mare? Un împrumut aduce costuri (dobânzi, comisioane) şi nu venituri. Iar profitul se calculează ca venituri minus costuri.

Prin urmare, împrumutul de la FMI a împovărat bilanţul BNR cu costuri, iar veniturile, ce ar fi rezultat din fructificarea rezervelor valutare suplimentare obţinute din împrumutul FMI, nu au putut acoperi decât parţial costurile.

Rezultatul financiar total al BNR (profit sau pierdere) nu se poate judeca doar prin prisma acestui împrumut. Aşa cum s-a mai arătat (http://www.opiniibnr.ro/index.php/macroeconomie/151-profitul-bancii-nationale-a-romaniei-si-imprumutul-de-la-fmi), în rezervele valutare ale BNR au intrat, într-adevăr, sumele împrumutate de la FMI. Dar acestea din urmă au reprezentat doar o parte din rezervele valutare ale BNR, iar obţinerea profitului de către BNR a fost rezultatul unor operaţiuni complexe.

Practic, îndeplinirea atribuţiilor Băncii Naţionale a României presupune realizarea unui număr important de decizii şi operaţiuni în cadrul fiecăreia dintre cele patru mari componente de bază ale activităţii băncii (politica monetară, administrarea rezervei internaţionale, emisiunea monetară şi decontarea bancară). Din punct de vedere financiar, toate aceste operaţiuni - la care se adaugă cele proprii de funcţionare a băncii, generează atât venituri, cât şi cheltuieli, care, cumulate, conduc la rezultatul financiar al BNR (profit sau pierdere).

Conform legii, în cazul în care se înregistrează profit, după virarea cotei de 80% la bugetul de stat şi după repartizările potrivit limitelor stabilite de statutul băncii centrale pentru majorarea rezervelor statutare ale BNR şi pentru fondul propriu de finanţare a investiţiilor, se acordă participarea la profit a salariaţilor băncii (maximum 2% din profitul băncii centrale).

4. Referitor la afirmaţia că singurul scop al acordului cu FMI a fost ca, prin "contabilizări creative", să se obţină profit şi deci să se acorde bonusuri, tot un răspuns scurt:

FALS!

Să judecăm! Pentru a proba cât de departe de adevăr sunt aceste afirmaţii privind obţinerea profitului BNR din împrumutul de la FMI, voi desfăşura, pe baza datelor publicate în Rapoartele Anuale, analiza situaţiei financiare a BNR în perioada 2005 - 2015. Aceasta demonstrează că BNR prezenta, deja, o situaţie financiară favorabilă înainte de începerea tragerilor din împrumutul de la FMI din luna mai 2009 şi anume:

- BNR înregistra profit încă din anul 2007 şi acoperise pierderile reportate pe baza profiturilor obţinute la 31 martie 2009, generând vărsăminte la bugetul de stat (prin plata cotei de 80% din veniturile nete);

- De asemenea, aplicând randamentul mediu anual din operaţiunile de administrare a soldului rezervelor valutare de 2,3% obţinut pe perioada 2009 - 2015 la soldul împrumutului de la FMI (reflectând accesarea, dar şi rambursările împrumutului) care a fost purtător al unei rate medii efective a dobânzii de 2,7%, rezultă că acest credit a fost generator de costuri nete şi nu de profit net pentru banca centrală.

Aşadar, veniturile obţinute pe perioada 2009 - 2015 din creşterea rezervei valutare prin împrumutul de la FMI nu au acoperit decât parţial costul generat de contractarea şi utilizarea acestui credit. Detaliile de mai jos dovedesc cele menţionate.

Analizând perioada 2005 - 2015, se constată că BNR înregistra la începutul anului 2007 o pierdere reportată din anii 2005 şi 2006 în valoare totală de 6,6 miliarde lei noi, cauzată, conform datelor transparent publicate în rapoartele anuale ale BNR, de sterilizarea surplusului monetar pentru diminuarea ratei inflaţiei. De subliniat că această pierdere a fost acoperită integral din profiturile realizate de BNR între ianuarie 2007 - prima parte a lunii martie 2009, respectiv înainte de împrumutul de la FMI, care a început să fie accesat în luna mai 2009. Este vorba de un profit cumulat de 7,2 miliarde lei noi, format din: profit de 458 milioane lei noi realizat în anul 2007, profit de 3,3 miliarde lei noi obţinut în anul 2008, respectiv profit de 3,4 miliarde lei noi înregistrat în perioada ianuarie - martie 2009.

După ce pierderea reportată din anul 2008 a fost acoperită de banca centrală în perioada ianuarie - martie 2009, BNR a virat la bugetul statului, pe baza veniturilor nete înregistrate la 31 martie 2009 o cotă de 80% din acestea, respectiv 440 milioane lei noi. Evoluţia pozitivă a rezultatului financiar a continuat şi în aprilie 2009, BNR virând din nou la bugetul statului, pe baza veniturilor nete înregistrate în această lună, alte 167 milioane lei noi. Se poate constata că BNR prezenta, deja, o situaţie financiară favorabilă înainte de luna mai 2009: deja acoperise pierderile reportate şi genera vărsăminte la bugetul de stat (prin plata cotei de 80% din veniturile nete).

Referitor la rezultatul financiar al anului 2009, este relevant faptul că partea cea mai mare a profitului, respectiv 78% (3,6 miliarde lei noi), a fost realizată în ianuarie - aprilie 2009, respectiv înainte de accesarea fondurilor de la FMI începută în luna mai 2009. Prin urmare, scopul împrumutului de la FMI nu a fost în niciun caz cel al realizării de venituri suplimentare de către BNR, din moment ce aceasta înregistra deja profituri la acea dată, ci a avut la bază raţiuni de asigurare a stabilităţii macroeconomice.

În plus, nici afirmaţia conform căreia BNR a contractat împrumutul de la FMI pentru a asigura bonusuri salariaţilor nu are niciun fundament real, aceasta deoarece acoperirea pierderii reportate este obligatorie înainte de alocarea profitului băncii centrale pentru destinaţiile prevăzute de lege, inclusiv fondul de participare a salariaţilor la profit. Această condiţie (acoperirea pierderii reportate) a fost îndeplinită înainte de tragerile împrumutului de la FMI începând cu luna mai 2009, dată la care banca centrală înregistra deja profituri substanţiale.

Având în vedere că, aşa sum s-a arătat anterior, cea mai mare parte, a profitului anual aferent lui 2009, respectiv 78%, a fost realizată în perioada ianuarie - aprilie 2009, înainte deci de declanşarea tragerilor de la FMI din luna mai 2009, randamentul din operaţiunile de administrare a soldului rezervelor valutare se impune analizat distinct pe cele două perioade relevante: înainte şi după împrumut. Rezultă că randamentul anualizat al rezervelor valutare a scăzut semnificativ în cursul anului 2009, respectiv de la 12,3% în perioada ianuarie - aprilie 2009 la 3,3% în perioada mai - decembrie 2009.

Întorcându-ne la perioada 2005 - 2015 şi la componenţa pe activităţi a rezultatului financiar al băncii centrale, remarcăm faptul că operaţiunile de administrare a soldului rezervelor valutare au generat în fiecare an profit, media anuală a acestuia fiind de 2,2 miliarde lei noi, nivelul maxim în acest interval fiind atins în anul 2008 (profit de 5,5 miliarde lei noi), deci înaintea împrumutului de la FMI. După începerea tragerii împrumutului în luna mai 2009, profitul din administrarea soldului de valută a înregistrat o evoluţie descrescătoare, diminuându-se cu 64% de la 5,5 miliarde lei noi în anul 2008 la o valoare medie anuală de 1,9 miliarde lei noi în perioada 2009-2015 (deşi soldul de valută era substanţial mai mare), respectiv atingând nivelul minim în anul 2013 (profit de numai 331 milioane lei noi). Această evoluţie a profitului din administrarea soldului de valută a avut un impact nefavorabil asupra rezultatului financiar total al BNR, care a înregistrat, de asemenea, o tendinţă descrescătoare în perioada 2009-2015 (profitul anului 2009 în sumă de 4,6 miliarde lei noi fiind de 5 ori mai mare decât media anuală a rezultatului financiar din intervalul 2010 - 2015, în valoare de 863 milioane lei noi, excluzând pierderea înregistrată în anul 2013 în sumă de 1,3 miliarde lei noi).

Astfel, analizând volumul soldurilor valutare şi profitul generat de administrarea acestora, constatăm că randamentul anual al rezervei valutare a scăzut semnificativ după tragerea împrumutului de la FMI (de la 5,8% pe an în 2008 la o medie anuală de 2,3% în perioada 2009 - 2015). Reducerea randamentului rezervei valutare în perioada 2008 - 2015 a fost cauzată, în principal, de următorii factori:

- reducerea veniturilor obţinute din dobânzile la depozitele în valută, precum şi la titlurile în valută ca urmare a scăderii randamentelor pe pieţele financiare internaţionale;

- înregistrarea de cheltuieli cu dobânzile şi comisioanele pentru împrumutul de la FMI.

În concluzie. Oricine doreşte să afle adevărul are acces la datele publice privind situaţiile financiare ale BNR. Acestea arată, fără putinţă de tăgadă, că acuzaţiile lui Lucian Isar sunt FALSE!

Împrumutul de la FMI nu a fost o sursă de profit pentru BNR. De altfel, performanţa de natură comercială constând în obţinerea de profit nu constituie scopul esenţial al activităţii BNR, potrivit legii de aprobare a statutului acesteia. Obiectivul fundamental al băncii centrale a României este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor, BNR manifestând o preocupare permanentă pentru administrarea eficientă a resurselor aflate la dispoziţia sa.

Amintesc că situaţiile financiare ale BNR sunt publicate atât în Raportul anual, cât şi în Monitorul Oficial. Acestea sunt supuse auditării de către auditori financiari, persoane juridice autorizate de Camera Auditorilor Financiari din România. În perioada 2008 - 2015 trei firme de audit independente s-au succedat la auditarea situaţiilor financiare anuale ale BNR. Acestea au efectuat auditul conform Standardelor de Audit emise de Camera Auditorilor Financiari din România, iar opiniile lor, referitoare la situaţiile financiare ale BNR, au fost fără rezerve, respectiv nu s-au constatat deficienţe. Opinia anuală a auditorului este, de altfel, publicată, alături de situaţiile financiare anuale ale BNR.