Adevărul şi poporul

Acesta este ultimul episod din interviul complex pe care Dinu Patriciu l-a acordat ziarului "BURSA".

În ediţia de ieri, am avertizat că subiectul episodului de astăzi este "adevărul şi poporul".

A fost un calambur. Pentru că nu este vorba despre noţiunea teoretică de "adevăr", ci despre ziarul "Adevărul" şi trustul de media al lui Dinu Patriciu.

Şi nu este vorba despre popor, ci despre noţiunea teoretică de "popor", despre care Patriciu afirmă că face parte dintr-o concepţie pe cale să fie depăşită.

Florian Goldstein

(interviu cu Dinu Patriciu - ultima parte)

Reporter: Am scris la un moment dat despre "trei moguli ai presei", între care v-am inclus, mai degrabă pentru puterea dumneavoastră financiară, decât pentru suprafaţa pe care o acoperiţi în presă. Vreţi să vă mai extindeţi în media?

Patriciu: Avem deja două ziare, "Click" şi "Adevărul". Ne-am hotărât să creştem organic. Sunt sigur că va deveni un trust puternic, pornind de la brandul "Adevărul".

Ziarul "Adevărul" a trecut de căderea de anul trecut, în octombrie 2006. Într-adevăr, am schimbat total tipul de cititori de la "Adevărul" pentru că nu aveam încotro. Publicul fostului "Adevărul" era populaţia care se împuţina şi am trecut la segmentul de cititori care se înmulţeşte.

"Adevărul", deşi are format de tabloid, nu se va tabloidiza, este doar mai colorat, pentru a atrage publicul. Pot să vă spun că, între ziarele de calitate, în doi ani, are şansa să ocupe primul loc. A fost pe primul loc şi va fi din nou. Nu se poate în­toarce la segmentul de cititori cu vârste de 45-70 de ani.

Reporter: "Adevărul" este perceput ca fiind ziarul lui Patriciu, folosit în lupta contra lui Băsescu.

Patriciu: Nu este aşa. Uitaţi-vă la o lună de numere în timpul suspendării. Este adevărat că îl pocnesc şi pe Băsescu, dar pocnesc şi în partea cealaltă.

Reporter: Le daţi voie să vă pocnească?

Patriciu: Pe mine nu ar avea niciun interes să o facă, pentru că cele două branduri sunt legate. De ce să o facă?! Ar trebui să fie sinucigaşi!

Reporter: În ziarul nostru, interesul personal nu joacă niciun rol în privinţa a ceea ce scriem.

Întrucât sunteţi şi patron de presă, ar fi interesante şi opiniile dumneavoastră de natură socială. Aţi afirmat recent că nu există poporul român, ceea ce, mărturisesc, m-a şo­cat şi m-a supărat deo­potrivă...

Patriciu: Am afirmat că noţiunea de "popor" este goală de conţinut. Să încercăm să des­coperim care ar fi cel mai mic numitor comun între indivizii care creează ceea ce numim "popor".

Reporter: Este adevărat, clasa presupune un invariant între notele elementelor sale, - "numitor comun", cum vă place să spuneţi - dar indivizii sunt integraţi în suprasistem. Nu vreau să o iau pe părţi componente, ci pe structuri integratoare.

Patriciu: Nu cumva un bancher, adept al filosofiei Zen şi homosexual, localizat în Cluj, are mai multe în comun cu un alt bancher, adept al filosofiei Zen şi homosexual, din New York? Decât doi români?

Reporter: Nu vorbim despre afinităţile dintre oameni.

Patriciu: Discutăm despre minorităţile care transcend categoriile filosofice pe care se baza judecata politică a perioa­dei/epocii industriale, care a însemnat şi dezvoltarea conceptului de stat-naţiune, ca areal de creştere al unei corporaţii.

"Statul naţional" este un concept apărut în urma Revoluţiei franceze, ca rezultat al necesităţii corporaţiilor de a-şi dezvolta arealul protejat. Este un concept istoric care s-a născut, a trăit şi moare acum.

Reporter: Vă referiţi la realitatea pe care denotează conceptul.

Patriciu: Da şi realitatea pe care o denotează conceptul este aceea a unor arealuri de protecţie a intereselor corporaţiilor, într-un moment în care circulaţia bunurilor şi serviciilor era limitată. O dată cu globalizarea, conceptele filosofice pe care acest tip de organizare socială le-a născut, mor: este vorba de popor, interes naţional, stat naţiune.

Globalizarea este în acelaşi timp şi o stare culturală. Consumatori de McDonald"s, de Toyota, de filme de Hollywood există în egală măsură pe toată planeta.

Întreg acel sistem axiologic este depăşit ca şi toţi politicienii care îl susţin. De aceea politicienii care îl susţin au uneori succes, dar nu pe termen lung.

Facem parte dintr-o piaţă integrată. Nu ştiu să fac diferenţa între interesele bulgarilor şi cele ale românilor în această piaţă integrată. Şi din cauza asta nu putem intra în conflict tocmai pentru că suntem o piaţă integrată, în care aceste două grupuri teoretice bulgarii şi românii nu au cum să intre, esenţialmente, în conflict.

Nu există bază pentru contrapunerea intereselor româneşti, celor bulgăreşti. Interesul românilor şi al bulgarilor de a opri centrala de la Cozlodui este egal.

Putem găsi cu mult mai multe interese comune ale unor grupuri transfrontaliere decât putem găsi la grupurile din interiorul graniţelor. Drept pentru care, în lumea globalizată, aceste concepte îşi pierd semnificaţia.

Reporter: Nu sunt convins. Dar argumentele dumneavoastră merită o dezbatere atentă, cu atât mai mult cu cât sesizez o teorie în spatele lor. Deşi este foarte interesant, subiectul excede specificul financiar al ziarului "BURSA". Consider, însă, că, oricum, este spre beneficiul cititorilor noştri să ia cunoştinţă de concepţia unei personalităţi, cum sunteţi, aflate în centrul afacerilor din ţară, la care se racordează şi linii de forţă politice.

Aşa că vă mulţumesc pentru acces.