English
Institutul de Management al Artei, divizie de cercetare, statistică şi educaţie a grupului Artmark, cunoscută în spaţiul public nu doar pentru organizarea de cursuri despre artă şi piaţa de artă, ci şi pentru rapoartele regulate de monitorizare a stadiului pieţei româneşti de artă, a lansat recent, împreună cu Asociaţia Culturală Pangratti, un raport intermediar de piaţă românească de artă, ce analizează primul semestru al anului curent, tratând evoluţia pieţei locale de artă în contextul dificil şi diferit anului de carantină 2020.
Contextul pandemic a influenţat considerabil piaţa românească de artă, pe de o parte în direcţii intuibile - accent pe conectivitate online, raportarea la artă ca mijloc de tezaurizare a valorii banului, scăderea activităţii galeriilor de artă contemporană - dar şi în direcţii contraintuitive, precum creşterea unor volume brute de vânzări, comparativ cu primul semestru 2019.
Raportul primei jumătăţi de an 2020 propune o incursiune în evenimentele care au dus la continuarea creşterii pieţei de artă în ultima perioadă (creştere medie anuală a pieţei româneşti de artă de 22% în perioada 2016-2019) şi o explorare a modului în care noua situaţie globală va produce efecte semnificative şi schimbătoare asupra tuturor celor implicaţi - de la artişti, la galerii şi case de licitaţii, la desfăşurarea de evenimente artistice, precum şi în procesul de cumpărare şi motivaţia de a investi în artă.
Raportul ia în considerare, în primul rând, prima subperioadă a semestrului, adică lunile de primăvară, influenţate profund de incidenţa măsurilor de prevenire a extinderii pandemiei şi de temerea de relaţionare socială (raportat la care linile de vară, ce au urmat, au fost marcate de o relaxare a măsurilor de constrângere şi, în general, a pieţelor).
O succintă survolare a pieţei româneşti de artă indică o întrerupere totală a activităţii de bază în sectorul pieţei primare, a galeriilor, al căror rost esenţial este să promoveze arta prin expoziţii. Piaţa, în acest caz, s-a îndreptat către unica soluţie permisă şi posibilă, aceea de a se organiza în online, prin expoziţii, tururi virtuale şi licitaţii online (excepţie fericită au făcut casele de licitaţie ce aveau deja pregătită şi funcţională o platformă de tranzacţionare online).
Dintre cele şase case de licitaţie existente în 2019, doar trei şi-au continuat activitatea în prima perioadă a pandemiei - A10 (Artmark), Alis şi Quadro, fiecare folosind propriile facilităţi online, dezvoltate funcţional anterior contextului pandemic. Astfel, Licitaţia Artmark de Primăvară - cel mai mare eveniment al pieţei de artă din primul trimestru, nu a fost afectată de contextul pandemic, înregistrând o rată de adjudecare de peste 90% şi vânzări de 1,25 milioane de euro - (raportat, spre exemplu, la Licitaţia Artmark de Primăvară din martie 2019, unde totalul de adjudecare a fost de 1,03 milioane de euro, iar rata de adjudecare de 87,9%.
Iată principalele motive analizate de Raport pentru evoluţia pozitivă a vânzărilor de artă din lunile contextului pandemic (cu probabilitatea acestor motive de a se menţine cel puţin până la sfârşitul lui 2020):
Motivul factual - buna premisă a construcţiei anilor precedenţi, care nu poate fi înlăturată din calculul volumelor de vânzare curente 2020. Creşterea relativ liniară din ultimii 5 ani de piaţa de artă, bizuită pe o revenire treptată a economiei, dar şi pe o marketare cantitativă a ofertei de artă românească, stă la baza formării audienţei licitaţiilor din primăvară şi vară.
Momentul "lucrurilor care contează cu adevăarat" - creşterea interesului consumatorului cultural pentru viaţa sa privată, eventual şi resursa suplimentară de timp - a consumatorului cultural, pentru a evalua meritele ofertei de artă, paranteza de timp deschisă de inactivitatea socială impusă, creând consumatorului cultural posibilitatea practică de a nu rata, aşa cum se petrecea frecvent, eventualele oportunităţi ale ofertei de artă curente, apte să îi înfrumuseţeze viaţa - prioritate altminteri, în trecut, frecvent amânată.
Lecţia crizei trecute - probabil, principalul motiv al continuării trendului crescător de piaţă încă din primele luni de context pandemic survine atât din lecţiile crizei economice 2008-2010, cât şi din instinctele economice de a conserva valoarea banilor în recipiente sigure, în faţa posibilităţii/probabilităţii unei viitoare inflaţii, în contextul în care statele ar încerca să facă faţă nevoii bugetare pe calea creşterii cantităţii de bani în circulaţie. În mod tradiţional, arta de patrimoniu, aurul, metalele preţioase au jucat, de-a lungul secolelor, în situaţii similare, în pragul multor crize, interne ori internaţionale, acolo unde şi performanţa financiară a emisiunilor statale este pusă sub semnul întrebării, rol de valori de refugiu, păstrând, până la regularizarea pieţelor şi până la stabilizarea valorii monedei, valoarea financiară a economiilor, la nivelul dinaintea crizei.
În privinţa perspectivelor de piaţă pentru 2020-2021, plecând de la stadiul în care a rămas piaţa de artă în 2019 şi reacţiile la contextul pandemic, Raportul are în vedere câteva evoluţii simţitoare, atât la nivel instituţional, cât şi la cel al jucătorilor privaţi. Se preconizează pentru perioada imediat următoare activarea unor forţe şi motivaţii opuse, unele continuând din perioada anterioară, dar încetinite de criză, altele atipice, provocate de aşteptări ori nevoi specifice crizei, precum:
Continuarea creşterii pieţei - însă atipică şi doar parţial organică. Preferarea tezaurizării în faţa investiţiei, aşadar a achiziţiei de risc minim sau zero, sigure, a numelor mari, de patrimoniu - precum Grigorescu, Aman, Luchian, Petraşcu, Luchian, Tonitza, Pallady, Baba, Bălaşa etc. Totodată, se va restrânge rolul jucat de galeriile de artă, îndeosebi de cele de artă de patrimoniu şi magazine de antichităţi, în favoarea caselor de lciitaţii, precum şi rolul jucat de galeriile de artă contemporană, în favoarea achiziţiilor directe din atelierul artistului ori online din markeplace-uri dedicate.
Progresul digitalizării pieţei de artă - pornind de la exemplul celor câtorva platforme de licitare online funcţionale, se estimează că următoarea etapă de digitalizare a pieţei româneşti de artă va consta în consacrarea unui (sau unora) mare marketplace online care să preia rol dominant de piaţă în circa 2-4 ani. O şansă de platformă de tip marketplace pentru toate categoriile de artă o vor avea şi casele mari de licitaţie, dacă sunt avantajate de o clientelă numeroasă şi un canal deja funcţional de tranzacţionare online.
Liberalizarea cadrului legislativ cu privire la artă - integrarea României în blocul comunitar va concretiza în anii următori modernizări notabile în ceea ce priveşte transparenţa inventarelor de bunuri culturale mobile ale muzeelor naţionale şi locale, aflate în proprietate publică, ce vor deveni accesibile atât cercetătorilor, cât şi publicului larg interesat. Totodată, Raportul mizează pe creşterea interesului în direcţia punerii în valoare a artei româneşti, atât prin expoziţii şi publicaţii, orientate către justificările interne ale sectorului public, dar şi promovarea culturii vizuale româneşti în străinătate, prin îngăduirea exportului de artă şi prin încurajarea procesului de colecţionare de artă românească şi de către iubitorii de artă străini, susţinerea unor programme expoziţionale în străinătate şi a unor schimburi culturale intereuropene.
Versiunea integrală a ,,Raportului privind piaţa de artă 2020-2021 în context pandemiei" poate fi descărcată aici
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
