ADVERTORIAL Un ATU ce nu trebuie neglijat de antreprenori - Contragarantarea reduce semnificativ costul finanţării

Contragaranţiile sunt angajamente sub semnătură prin care Fondul Român de Contragarantare (FRC) preia o parte din riscul de credit asumat de fondurile de garantare la acordarea de garanţii în favoarea IMM, realizând astfel reducerea costului total al finanţărilor pentru IMM ca urmare a ajustării nivelului comisioanelor de garantare. Mai precis, a componentei care remunerează riscul preluat la acordarea garanţiei proporţional cu riscul transferat FRC.

Considerente teoretice - Acordarea contragaranţiilor se face pe bază de scheme de ajutor de minimis sub formă de contragaranţie, elaborate şi derulate în conformitate cu regulamentele comunitare privind ajutoarele de minimis şi condiţiile de acordare a contragaranţiilor.

Motivul pentru care s-a folosit acest mecanism de operare a fost faptul că doar operând pe bază de scheme de sprijin, FRC îşi poate îndeplini scopul pentru care a fost înfiinţat, respectiv îmbunătăţirea accesului IMM la finanţare. Dacă ar fi acţionat ca un agent privat ale cărui servicii sunt tarifate în condiţii de piaţă, costurile totale de finanţare ar fi crescut.

Cadrul normativ ce a reglementat activitatea de contragarantare desfăşurată începând cu anul 2010, instituia scheme de ajutor de minimis sub formă de contragaranţie în temeiul cărora FRC era abilitat să acorde contragaranţii în favoarea IMM eligibile, în schimbul unei prime de contragarantare de 0,37% percepută fondurilor de garantare. Fondurile de garantare aveau obligaţia ca în baza acordurilor semnate cu FRC, să aplice IMM contragarantate un comision de garantare redus cu 35-50 puncte de bază (0,35-0,50%). Astfel, ajutorul de minimis acordat unui IMM era determinat ca diferenţă între comisionul de garantare stabilit în condiţii de piaţă, pe care îl suporta IMM pentru o garanţie necontragarantată şi comisionul de garantare redus, datorat pentru o garanţie contragarantată.

Pentru perfecţionarea cadrului normativ şi, implicit, a instrumentelor de operare proprii, chiar de la demararea activităţii operaţionale, în martie 2010, FRC a iniţiat dialoguri cu fondurile de garantare pentru a identifica toate aspectele importante ce trebuie luate în considerare în alegerea instrumentelor si mecanismelor de lucru, pentru a deveni un partener credibil ce poate oferi soluţii viabile la problemele cu care se confruntă atât sistemul financiar, cât şi sectorul IMM.

Norme îmbunătăţite, de la 1 iulie 2012 - FRC a căutat astfel, mijloace suplimentare de creştere a eficienţei şi impactului contragaranţiilor în accesul la finanţare al IMM, prin identificarea şi cunoaşterea bunelor practici în domeniu. De asemenea, a fost studiată jurisprudenţa CE în materie de scheme de ajutor sub formă de garanţie/contragaranţie, iar în cea de-a doua parte a anului 2011 au fost elaborate primele proiecte ale normelor FRC aplicabile în perioada 2012-2013, care au fost supuse consultării fondurilor de garantare şi mediul de afaceri şi care începând cu 1 iulie 2012 au devenit pe deplin operaţionale.

Punerea în aplicare a acestor norme se face într-un moment în care sistemul bancar este încă reticent în a credita sectorul IMM, înăsprind termenii creditării prin măsuri concretizate în principal prin solicitarea de prime de risc mai ridicate pentru creditele considerate mai riscante sau, în unele cazuri, prin creşterea spread-ului ratei medii de dobândă a creditului. Noile norme vor avea un efect consistent prin creşterea ponderii contragaranţiilor în portofoliul fondurilor de garantare, dar va avea un efect şi pe viitor, asupra comisioanelor pe ansamblu.

Prin noile norme elaborate s-a urmărit, în primul rând, creşterea impactului contragaranţiilor asupra accesului IMM la finanţare, prin majorarea valorii ajutorului de minimis acordat acestora, care să se reflecte în costuri totale de finanţare mai reduse, acordarea unui sprijin suplimentar pentru microîntreprinderi şi transpunerea practicii CE de autorizare a unor metode de calcul al echivalentului subvenţie brută conţinut de schemele de garanţii/contragaranţii, având ca punct de plecare obiectivele Strategiei FRC pentru perioada 2011 - 2013, cu proiecţie până în anul 2015.

În esenţă, noile norme consacră faptul că din comisionul de garantare, componenta de risc este afectată de ponderea riscului preluat de contragarantare. Fiind preluat riscul, este normal ca partea de cost de risc să fie diminuată şi acest lucru se reflectă în costul final al creditului.

Comisioane mai mici cu până la 1,5% - Spre exemplu, pentru o finanţare de 1.000.000 lei destinată investiţiilor, acordată pe 36 luni, garantată 80% şi contragarantată tot 80%, ajutorul de minimis de care beneficiază un IMM conform noilor norme este de circa 46.000 lei, mult superior nivelului ce s-ar fi acordat în baza vechilor norme - circa 8.600 lei.

Totodată, prin aplicarea acestor noi scheme, contragarantarea intervine în mod direct asupra comisioanelor de garantare care suportă o reducere, ce variază în funcţie de destinaţia finanţării între 50 şi 150 puncte de bază, adică între 0,5% şi 1,5%.

Foarte important de reţinut este faptul că prin activitatea sa, FRC a contribuit, în perioada scurtă parcursă de la înfiinţare şi până în prezent, la reducerea importantă a comisioanelor cu care operează fondurile de garantare în relaţia cu IMM, ca urmare a preluării unei importante părţi din riscul asumat de acestea, prin contragarantare.

Pentru exemplificarea acestora, daca în cazul unui IMM cu istoric de funcţionare care a beneficiat la începutul anului 2012 de o garanţie necontragarantată pentru un credit de investiţii (ex.: credit - 500.000 lei, garanţie - 400.000 lei), nivelul comisionului de garantare suportat de acesta a fost de 2,60%; pentru un IMM care a beneficiat în luna august 2012 de acordarea unei garanţii contragarantate, tot pentru un credit de investiţii (ex.: credit - 500.000 lei, garanţie - 400.000 lei, contragaranţie - 320.000 lei), nivelul comisionului de garantare suportat de acesta a fost semnificativ mai mic, respectiv 1,80%.