Alergând pentu tovarăşul Kim

Sportul este cel mai bun ambasador al unei ţări! E imposibil să nu fi auzit această propoziţie în ultimele trei decenii. Potrivit unor informaţii AFP, mai mulţi atleţi din ţara noastră ne-au fost ambasadori în Coreea de Nord. Nu intrăm în amănunte legate de cine i-a trimis şi cu ce mesaj că e posibil să ajungem într-o situaţie similară cu aceea din SUA, cu emisari ai României retraşi înainte să vorbească de două ori.

Având în vedere contextul geopolitic, era greu de închipuit că nişte alergători români vor sprinta în paşi vioi prin centrul capitalei nord-coreene, la maratonul organizat în onoarea zilei de naştere a răposatului Kim Il Sung (mai cunoscut la noi drept Kim Ir-sen), dar, mai nou, totul este posibil. În caz că nu ştiţi despre care Kim e vorba, precizăm: liderului fondator al Coreei comuniste, născut în 1912. Duminica trecută, sub privirile atente ale autorităţilor locale, în frunte cu Kim Jong-un (fiul lui Kim Jong-il, care este băiatul lui Kim Ir-sen), mulţimea a aplaudat atât performanţa sportivă, cât şi faptul că participanţii n-au fugit în direcţia greşită, spre graniţă. Din România, câţiva atleţi au ajuns acolo printr-un tur organizat de Koryo Tours - o agenţie care susţine că este "partenerul exclusiv" al maratonului. Adică, dacă vrei să alergi pe sub pancarte cu mesaje revoluţionare şi zâmbete supravegheate, ei îţi aranjează totul: de la viză până la poziţia ideală pentru poza de la finish.

Alergătorii străini, 200 la număr - din România, China, Maroc şi Etiopia - au început maratonul pe stadionul Kim-Il-Sung, cu o şedinţă foto, ca la întoarcere să poată demonstra că au fost acolo şi nu au visat totul, pe fond de oboseală. Pentru Coreea de Nord, evenimentul a fost şi un soi de test de PR internaţional: "Uite, lăsăm străini să alerge pe străzile noastre! Ce altă dovadă de libertate vreţi?". Între timp, alergătorii-turiştii se bucurau de peisaj: oameni care îi încurajau vocal şi cu pancarte, fără să ştie exact ce scrie pe ele. Nu ştim vârsta atleţilor tricolori, dar dacă au existat şi curajoşi trecuţi de 50 de ani, atunci au putut să se simtă ca acasă, la finalul anilor 80. Altfel, dragi sportivi ambasadori, jos pălăria sau şapca (pe model local), aţi alergat pentru glorie, pentru sport şi, poate, pentru cea mai ciudată viitoare postare de pe reţele de socializare pusă la umbra haştagului "libertatecontrolată".

Cine a câştigat cursa? Nu am aflat, dar putem susţine că atleţii români, în grup, aşa cum şi presa de la Phenian afirma în 2010 că echipa Coreei de Nord a devenit campioană mondială la fotbal. În anumite regimuri totul este posibil!