Aplicarea Legii insolvenţei persoanelor fizice ar putea avea un impact bugetar de 1,2 miliarde lei, în cinci ani, calculat pe baza estimărilor existente cu privire la numărul de cazuri de insolvenţă, respectiv 800.000, şi a tarifului de 100-300 de lei lunar per dosar, impact care nu a fost prevăzut de autorităţi, susţine Alexandru Stănescu, consultant în cadrul Băncii Mondiale.
"Mi-aş fi dorit să văd în Nota de fundamentare a actului normativ măcar un impact bugetar referitor la cazurile ce vor veni şi tarifele pe care administratorii procedurii le vor percepe. Simplist, am pus pe hârtie, dar nu este o analiză a băncii, ci una personală, un calcul. Până acum se vehiculau 800.000 de cazuri de insolvenţă a persoanelor fizice, când am început dezbaterile despre lege. Considerând cei cinci ani cât durează planul de rambursare şi un tarif lunar de 100-300 de lei pe dosar, potrivit normelor, numai dacă înmulţim aceste cifre ajungem, estimativ, la un impact de 1,2 miliarde de lei pe cinci ani. Deşi nu sunt specialist pe buget, mie mi se pare un impact semnificativ să merite o atenţie sporită din partea Ministerului Finanţelor Publice şi poate a colegilor de la ANPC", a explicat, menţionând că vorbeşte în nume personal, Alexandru Stănescu, citat de Agerpres.
Domnia sa a mai precizat că nu a luat în calcul şi costurile administrative aferente Comisiei de Insolvenţă şi Comisiei teritoriale.
Referitor la actul normativ în ansamblu, Alexandru Stănescu a menţionat faptul că legea poate fi considerată una bună, dar că va depinde foarte mult cum va fi interpretată şi aplicată.
Cu toate acestea, există încă multe aspecte neclare, în opinia specialistului. Printre altele, acesta a specificat: "Deşi normele amintesc o serie de documente care vor fi necesare pentru constituirea unui dosar şi a cererii de insolvenţă, nu avem astfel de documente standardizate".
Alexandru Stănescu a continuat: "În normele metodologice am remarcat că există nişte repere: structura familiei, vehiculul, costuri privind creşterea copilului, locuinţa familiei. Dar nu există o claritate foarte mare în privinţa modului de calculare a acestora, şi dacă acestea sunt singurele repere care pot fi luate în considerare".
Reprezentantul Băncii Mondiale a menţionat faptul că legislaţia nu face o diferenţă între urban şi rural, cu privire la nivelul cheltuielilor necesare pentru traiul minim şi nici nu stabileşte procedurile pentru clienţii care au credite în România, însă locuiesc în alt stat european şi acolo îşi declară insolvenţa.
În luna mai, când a fost aprobată Legea insolvenţei persoanelor fizice, iniţiată de deputatul Ana Birchall, Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din cadrul Băncii Naţionale a României (BNR), ne-a spus: "Pentru bănci legea este binevenită, întrucât condiţia de intrare în insolvenţă este ca restanţele să depăşească trei luni, iar în acest caz oricum băncile îşi provizionează creditele. Nici faptul că imobilele nu mai pot fi executate timp de cinci ani, cât persoanele fizice se află în insolvenţă, nu afectează băncile, pentru că oricum nu avem o piaţă imobiliară pe care să existe suficientă cerere, astfel încât operatorii bancari să-şi vândă toate imobilele executate. În schimb, celor care vor intra în insolvenţă li se va schimba viaţa. De aceea îi sfătuiesc să se gândească bine înainte să-şi declare insolvenţa, să analizeze legea cu atenţie şi să se consulte cu un specialist care cunoaşte bine respectivele reglementări".
Ana Birchall a declarat, la vremea respectivă, că Legea insolvenţei persoanelor fizice este echilibrată, întrucât nu favorizează nici debitorul, nici creditorul, ci oferă un sprijin real tuturor celor de bună-credinţă, care s-au îndatorat şi care nu din vina lor au ajuns într-un necaz financiar.