ALLIANZ GLOBAL WEALTH REPORT:  Suntem pe locul 32 în topul realizat în funcţie de activele financiare nete per capita

• Creşterea netă a activelor financiare per capita la nivel global este de numai 0,6% în anul 2011

• Creşterea în economiile în dezvoltare din America Latină, Asia şi Europa de Est, departe de a fi anemică

• O disciplină permanentă a datoriilor şi reîntoarcerea la siguranţă

Activele financiare nete per capita au crescut cu numai 0,6% în anul 2011, comparativ cu majorarea de 7,8%, respectiv 9,7% din anii 2009 şi 2010, potrivit raportului Allianz - "Global Wealth Report", care analizează situaţia activelor şi a datoriilor gospodăriilor private din peste 50 de ţări.

Astfel, raportul arată că tendinţa de recuperare observată după criza financiară din 2007/08 s-a oprit brusc anul trecut.

Evoluţia dezamăgitoare se datorea-ză în primul rând creşterii reduse a activelor financiare brute: cu toate că pragul de 100 trilioane a fost depăşit în anul 2011 - mulţumită şi slăbiciunii monedei Euro - împingând nivelul activelor financiare globale ale gospodăriilor private la valoarea de 103,3 trilioane de euro, rata totală de creştere a fost de numai 1,6%. Dinamica în termeni de "per capita" a fost şi mai scăzută, de numai 0,8%. "Este evident că incertitudinea, ratele scăzute ale dobânzii şi criza euro şi-au pus amprenta asupra evoluţiei activelor", afirmă Michael Heise, economist şef al Allianz SE, adăugând: "Cei care economisesc sunt împovăraţi de faptul că nu s-a făcut niciun progres real în ceea ce priveşte reorganizarea pieţelor financiare şi rezolvarea crizei în zona euro".

Raportul mai arată că devine clar faptul că persoanele care economisesc au avut de înfruntat de ceva timp un mediu ostil economisirii: din anul 2000, activele financiare brute per capita s-au majorat cu o rată medie de creştere de 3,1% pe an; aceas-ta este relativ egală cu rata medie a inflaţiei din aceeaşi perioadă. Cu alte cuvinte, persoanele din întreaga lume care economisesc nu au putut obţine o creştere reală a activelor în ultimii 11 ani. "O concluzie care trebuie să ne trezească", a comentat Heise.

Pe de altă parte, raportul mai menţionează că persoanele care economisesc au demonstrat o abordare mai disciplinată cu privire la datorii după criza financiară din 2007/2008:

"Muntele datoriilor globale a cres-cut din nou dar cu moderaţie, cu numai 2,2% în anul 2011, mult mai lent comparativ cu evoluţia creşterii economice nominale. Ca o consecinţă, rata datoriilor globale (datorii ca procent din PIB-ul global) a scăzut cu 22 puncte procentuale anul trecut, până la aproape 67%. În anii anteriori crizei, creşterea datoriilor globale s-a situat adesea deasupra pragului de 8%, rata datoriilor având un vârf de aproape 72%.

În orice caz, pe parcursul întregii perioade care a început în anul 2000, creşterea datoriilor (ce a avut o medie de 5,5% pe an) a lăsat în mod clar în urmă creşterea activelor gospodăriilor private (4% anual). Din acest motiv, creşterea medie a activelor financiare nete per capita a fost de numai 2,5% pe an. Mai mult, situată la valoarea de 14.880 euro, valoarea medie a activelor financiare individuale din 2011 a fost uşor mai mică decât nivelul record istoric înregis-trat în 2007. Cu toate că au trecut 4 ani de la declinul pieţei globale şi a economiei, consecinţele asupra activelor financiare personale trebuie să fie încă asimilate".

În plus, faţă de o mai mare disciplină a datoriilor, evoluţia activelor globale în era post-Lehman este caracterizată de un alt fenomen: dorinţa permanentă de a căuta un refugiu în investiţii sigure, o tendinţă care este în beneficiul băncilor în primul rând - independent de criza bancară. Pe parcursul ultimilor 4 ani, depozitele bancare din fiecare regiune a lumii s-a dovedit a fi clasa de active cu cea mai rapidă creştere. Numai anul trecut persoanele care economisesc din toată lumea au contribuit la creşterea depozitelor lor bancare cu peste 6%, echivalentul a aproape 2 trilioane de euro. În România, la sfârşitul anului 2011 depozitele populaţiei (lei plus valută) însumau 112,7 miliarde lei, în creştere cu 8,31% faţă de decembrie 2010.

La nivel global, proporţia portofoliului de active plasată în depozite bancare a crescut cu 52 puncte procentuale faţă de anul 2007, ajungând la 32,8%. În acelaşi timp, proporţia titlurilor de valoare a scăzut cu 62 puncte procentuale, ajungând la 34,6%. "Acest lucru nu este în întregime lipsit de probleme din perspectivă macroeconomică", spune Heise, care a continuat: "În ceea ce priveşte persoanele care economisesc, consecinţele negative ale ratelor scăzute ale dobânzii devin cu atât mai puternice cu cât acestea se aplică la ceea ce se presupune a fi forme de investiţie pe termen scurt, cu risc scăzut; randamentele mai scăzute presupun necesitatea unei mai mari economisiri pentru vârsta a treia. Şi din ce în ce mai puţin capital pe termen lung este disponibil pentru a face faţă provocărilor care ne aşteaptă - de la schimbări climatice la tendinţele demografice".

Raportul Allianz mai spune: "Aceste statistici globale maschează, desigur, evoluţii foarte variate la un nivel regional şi naţional. Vorbind în general, lumea poate fi împărţită în două atunci când este vorba de nivelul activelor şi de aşa numitul momentum. Pe de o parte avem ţările mai bogate din America de Nord, Europa de Vest, Japonia şi Oceania, a căror creştere a fost anemică în trecut. Din anul 2000, activele financiare nete per capita din aceste ţări au crescut cu rate anuale între 1,2% (Japonia) şi 2,4% (Oceania). Acest lucru este îngrijorător în special din perspectiva europeană: dacă ne uităm la creşterea activelor şi la rata de creştere anuală de 1,3%, Europa de Vest începe să semene deja cu Japonia. Şi regiunile bogate ale lumii au astfel o altă evoluţie negativă în comun: activele financiare nete per capita au înregistrat o contracţie de la criza Lehman, cu toate că în Europa de Vest acest lucru poate fi în întregime atribuit scăderii de anul trecut. Această pierdere substanţială de active în aceste ţări europene care au fost lovite de criză reprezintă principalul factor care influenţează evoluţia activelor în regiune în ansamblul lor".

Prin comparaţie, creşterea în economiile în dezvoltare din America Latină, Asia şi Europa de Est a fost departe de a fi anemică. Cei care economisesc în aceste regiuni au putut remarca rate de creştere astronomice ale activelor de la începutul mileniului, cu active financiare nete per capita ce cresc în medie cu rate anuale de două cifre. Cu toate că în urma crizei financiare din 2007/08 s-a înregistrat o încetinire pronunţată şi în aceste regiuni, ratele de creştere anuale au rămas robuste, între 7% şi 10%. Pe de altă parte, activele medii per capita cores-pund numai unei părţi din valorile remarcate în ţările industrializate puternice.

• România a înregistrat o creştere solidă (+3%) în ceea ce priveşte activele financiare nete per capita

În această privinţă, România nu face nicio excepţie. Anul trecut, România a înregistrat o creştere solidă (+3%) în ceea ce priveşte activele financiare nete per capita. Dacă luăm în considerare un interval mai mare de timp, România, la egalitate cu Rusia, se află în realitate în topul ţărilor Est Europene în ceea ce priveşte creşterea activelor financiare nete per capita (rată anuală din anul 2000: +29,4%). Într-un top global, România se situează pe locul 32 în lista celor mai bogate ţări, cu o valoare a activelor financiare nete per capita de 5.340 euro la finalul anului 2011. Această listă este, de ani buni, deschisă de Elveţia (locul 1, cu o mare diferenţă ce separă locul 1 de locul 2), urmată pe locurile 2 şi 3 de Japonia, respectiv SUA.

La fel ca în anul anterior, raportul "Allianz Global Wealth Report" împarte ţările incluse în analiză în trei clase din perspective bogăţiei. Un număr de 17 ţări formează grupul "ţărilor bogate" (HWC- high wealth countries), unde activele financiare nete per capita se ridică la peste 26.800 Euro. România este încadrată din anul 2010 în grupa "ţărilor cu un nivel mediu al bogăţiei" ("MWC-middle wealth countries"), cu o valoare medie a activelor financiare nete per capita de 4.500 Euro); numărul acestor ţări aproape s-a dublat în ultimii ani. La fel ca în ultimii ani, "ţările sărace" ("LWC- low wealth countries"), cu o valoare medie a activelor financiare nete per capita de cel mult 4.500 Euro) formează grupul cel cu cel mai mare atât din perspectiva numărului de ţări, dar şi în ceea ce priveste populaţia pe care o reprezintă.

Raportul Allianz mai spune: "Analiza micro-distribuţiei activelor oferă, în orice caz, o valoare mai mare din perspectiva informaţiilor oferite, comparativ cu o simplă clasificare a ţărilor. Numai acest tip de analiză poate arăta amploarea schimbărilor fundamentale pe harta globală a bogăţiei. La finalul anului 2011, în jur de 720 milioane de oameni de pe întreg mapamondul aparţineau clasei de mijloc din perspectiva bogăţiei (MWC), ceea ce înseamnă că această cifră s-a dublat din anul 2000. Acest grup reprezenta 15% din totalul populaţiei ţărilor analizate. Această creştere este sus-ţinută în principal de ţările din categoria ţărilor sărace (LWC): numărul persoanelor din clasa de mijloc a crescut, în aceste ţări de aproape zece ori din anul 2000, ajungând la 355 milioane. Prin comparaţie, creşterea clasei de mijloc în grupul ţărilor bogate (HWC) este la un nivel modest de 14%; şi mai important, această creştere evoluează în direcţii diferite în aceste ţări: mai mulţi membri ai clasei de mijloc înseamnă mai puţini membri ai clasei bogate. În concluzie, numărul oamenilor "bogaţi" a înregistrat o uşoară scădere - în ciuda creşterii populaţiei - din anul 2000 (-4%), tendinţă manifestată şi la nivelul clasei "sărace" (-2%)".

Clasa de mijloc este singura clasă cu tendinţă de creştere. "Dacă facem o comparaţie globală, din ce în ce mai mulţi oameni contribuie la pros-peritatea generală. Şi aceşti oameni nu mai provin din regiunile care în mod obişnuit sunt considerate pros-pere, ei vin din economiile active, în special din Asia. Acest lucru va schimba în mod fundamental faţa finanţelor globale, a activelor şi a pieţei mărfurilor în următorii ani", afirmă Heise.