Alt eşec al Băncii Centrale Europene pe drumul redresării sustenabile

Programul TLTRO (Targeted longer-term refinancing operations) al BCE a fost iniţiat în vara anului 2014 şi a avut drept scop stimularea creditării din zona euro, prin acordarea unor linii de finanţare pe termen lung (4 ani), la cost zero, băncilor europene.

Partea a doua, TLTRO II, a fost lansată în martie 2016, iar la sfârşitul săptămânii trecute a avut loc ultima alocare a sumelor cerute de bănci în cadrul acestui program. Spre deosebire de prima parte, costul zero de finanţare poate deveni chiar negativ, până la nivelul dobânzii facilităţii de depozit de la BCE (n.a. în prezent la -0,4%), în funcţie de volumul creditelor acordate economiei reale.

Având în vedere obiectivul său declarat, ce se observă acum, după aproape trei ani de stimulare a creditării?

Circa 70% dintre cei care au participat la un sondaj Bloomberg consideră că programul TLTRO a fost un succes.

Dar chiar aşa să fie? Creditul de consum a crescut cu puţin peste 8% în februarie 2017 faţă de iunie 2014, în timp ce creditul ipotecar a crescut cu 6,2%. În aceeaşi perioadă de aproape 3 ani, creditul acordat companiilor a "crescut" cu 0,1% (vezi graficul), în condiţiile în care suma totală alocată băncilor din septembrie 2014 până în prezent a depăşit 800 de miliarde de euro.

În ceea ce priveşte creditul ipotecar, efectul său a fost cel aşteptat, adică au crescut până şi în Germania îngrijorările referitoare la "consolidarea" unei bule imobiliare.

La ultima "licitaţie" pentru atribuirea fondurilor BCE, aşteptările analiştilor financiari au fost depăşite cu mult. Cererea totală a fost de 233,5 miliarde de euro, cea mai ridicată pentru o licitaţie individuală de la iniţierea programului TLTRO, iar numărul băncilor participante a fost de 474.

Băncile din Italia au luat 49,1 miliarde de euro de la BCE, după cum scrie Bloomberg, în condiţiile în care UniCredit a împrumutat 24,4 miliarde, iar Intesa Sanpaolo circa 12 miliarde.

Agenţia de ştiri americană scrie că cererea peste aşteptări a fost determinată de perspectiva creşterii costurilor de finanţare, odată cu finalizarea programelor de relaxare cantitativă ale BCE. "În situaţia în care pieţele cred că dobânzile ar putea creşte în curând, programul TLTRO reprezintă o licenţă de tipărire a banilor pentru bănci", a declarat Richard Barwell, economist la BNP Paribas Investment Partners, pentru Bloomberg.

O simplă omisiune din ultimul comunicat de politică monetară, referitoare la faptul că "banca este gata să acţioneze prin intermediul tuturor instrumentelor disponibile", a fost interpretată de investitori ca semnal al unei posibile creşteri a dobânzi de politică monetară în prima parte a anului viitor şi a determinat creşterea randamentelor pe piaţa obligaţiunilor guvernamentale.

Tendinţa s-a inversat după apariţia unei ştiri Reuters, conform căreia "speriată de creşterea randamentelor, BCE a devenit precaută în transmiterea mesajelor".

Una dintre cele şase surse anonime citate de agenţia de ştiri a declarat că "pieţele au interpretat prea mult mesajul ultimei şedinţe de politică monetară", iar Peter Praet, economistul şef al BCE, a precizat că "înainte de creşterea dobânzii trebuie finalizat programelor de achiziţii ale obligaţiunilor".

Holger Zschäpitz, editorul financiar al cotidianului german Die Welt, a scris pe contul său de Twitter că "pieţele periferice ale obligaţiunilor au devenit euforice, deoarece se aşteaptă ca sumele atrase în cadrul TLTRO II să fie utilizate în carry trade" (n.a. carry trade este strategia prin care investitorii vând moneda pentru care dobânzile sunt scăzute, iar sumele sunt investite în instrumente denominate în altă monedă, cu dobânzi mai ridicate).

În acest caz, carry trade-ul a luat forma cumpărării obligaţiunilor guvernamentale de la periferia zonei euro, al căror spread faţă de obligaţiuni similare ale Germaniei a crescut semnificativ în ultima perioadă, cu ajutorul "banilor" obţinuţi gratis de la BCE.

Dar finanţările de la BCE nu erau destinate stimulării creditării economiilor reale din zona euro? Bineînţeles că întrebarea este retorică.

Efectul redus al TLTRO asupra creditării sectorului privat i-a determinat pe Jeff Black şi Alessandro Speciale, jurnalişti la Bloomberg, să scrie că "banii gratis de la BCE au ajutat mai mult băncile decât economia", deoarece "în absenţa lor lucrurile ar fi fost mult mai rele", pe fondul "transformării TLTRO într-o subvenţie pentru instituţiile financiare".

Pentru Nick Kounis, de la ABN Amro Bank, "TLTRO nu a fost un succes", deoarece nu a condus la creşterea creditării, însă "a meritat din perspectiva susţinerii sectorului financiar în perioada dobânzilor negative".

"Privind transmisiunea către economia reală, este prea devreme să ne pronunţăm asupra succesului TLTRO", a declarat şi un economist de la Intesa Sanpaolo, în opinia căruia "programul a fost construit oricum pe o altă logică, aceea de a înapoia băncilor ce au pierdut ca urmare a dobânzilor negative". Este frumoasă logica, nu-i aşa?

Când a anunţat lansarea programului TLTRO, Mario Draghi a declarat că "obiectivul său este stimularea creditării companiilor nefinanciare din sectorul privat", pornind de la ideea că acestea vor investi, vor face noi angajări şi vor creşte producţia.

Nu s-a întâmplat aşa. A crescut, în schimb, creditul de consum şi cel ipotecar, pe fondul penalizării drastice a deponenţilor.

Lor nu le acoperă nimeni pierderile generate de tiparniţa BCE, dar sunt, probabil, mândri că pot încasa aceste lovituri cu fruntea sus, în numele întăririi coeziunii sociale a zonei euro.