America nu cade în nas

Bucurie mare la Kremlin. Ieri. Dar nu pentru mult timp. Cu doar o jumătate de oră înainte ca termenul limită să expire, preşedintele Joe Biden a reuşit să semneze un decret cheie, prin care, pentru doar 45 de zile, au fost deblocate fondurile financiare destinate susţinerii Guvernului. Acordul a rezultat în urma unor negocieri la sânge între democraţi şi republicani. Oare nu vor mai exista bani pentru susţinerea militară a Ucrainei? Iluzia vehiculată la Kremlin s-a destrămat la fel de repede cum a apărut.

Nu este prima dată când, în ultimii ani, există un asemenea blocaj al fondurilor statului destinate susţinerii uriaşului aparat guvernamental. Este un instrument extrem de puternic, care se joacă politic. Între democraţi şi republicani. Cu cuţitele pe masă. Niciodată însă până acum acest război intern nu a fost împins atât de departe. Iar balonul de oxigen de care mai dispune administraţia americană expiră doar peste 45 de zile. În documentul negociat şi convenit, se precizează că nu vor mai exista fonduri suplimentare pentru susţinerea armatei care luptă în Ucraina. E o formulare suficient de ambiguă pentru a le da analiştilor din lumea întreagă bătăi de cap, pentru a provoca stupoare la Kiev şi pentru a declanşa o euforie, e drept, de scurtă durată, la Kremlin. Ce nu va mai primi Ucraina în intervalul acestor 45 de zile? Nu va mai primi susţinerea angajată prin numeroase declaraţii de către preşedintele Joe Biden şi echipa acestuia? Sau va continua să primească această susţinere, dar nu se mai pune problema unei suplimentări? Şi ce urmează după epuizarea celor 45 de zile? Se va ajunge la un nou acord negociat între republicani şi democraţi? Sau dezacordul va bloca instituţiile publice din Statele Unite şi orice fel de susţinere ulterioară a războiului de eliberare purtat de Ucraina? Toate acestea sunt necunoscute aparent dramatice. Însumarea acestor întrebări şi mai ales ipotezele de lucru privind răspunsul la ele le-ar putea sugera multora un declin, care nu mai poate fi oprit, al Statelor Unite. Un fel de ultim piron bătut în coşciugul administraţiei Biden. Dar aparenţele pot înşela.

Sesizând pericolul mortal de imagine generat de blocajul evitat la limită şi în circumstanţele ambigue în care a fost evitat, atât democraţii cât şi republicanii, cu o majoritate confortabilă, au decis de urgenţă să reasigure guvernul de la Kiev că toate angajamentele asumate de Statele Unite vor fi onorate. În felul acesta, temporar, fereastra de iluzie creată la Kremlin s-a închis. Este însă doar o etapă. Pentru a şti ce urmează, este obligatoriu să ne uităm cu atenţie la starea reală a economiei Statelor Unite.

Cea mai importantă componentă economică, motorul care generează toate procesele, este energia. Din punct de vedere energetic, dintr-o ţară importatoare, Statele Unite au devenit un exportator net. Cantităţi uriaşe de zăcăminte de petrol şi gaze sunt în prezent extrase prin fracturare hidraulică din şisturile întinse pe mari suprafeţe în subsolul Statelor Unite. Sunt zeci de mii de kilometri de conducte care străbat de-a lungul şi de-a latul teritoriul american şi care, în ciuda protestelor uneori extrem de virulente ale ecologiştilor, alimentează cu uriaşe cantităţi de energie atât industria din Statele Unite, cât şi numeroase industrii ale statelor care în prezent importă petrol şi gaze de la cel mai mare producător al lumii. Deschid o scurtă paranteză pentru a înţelege mai bine complexitatea acestui fenomen. S-a făcut mult tapaj legat de prietenia consolidată dintre Xi Jinping şi Vladimir Putin. Şi este adevărat că, în urma sancţiunilor aplicate Federaţiei Ruse, o bună parte din petrolul şi gazele naturale produse în special în zona siberiană sunt transportate în China prin zeci de mii de conducte construit într-un timp record. Dar nu s-a prea vorbit despre interconexiunile energetice dintre China şi Statele Unite. Nu s-a suflat aproape niciun cuvânt despre una dintre marile investiţii ale Chinei în parteneriat cu firmele americane în domeniul exploatării hidrocarburilor şi al cărei rezultat constă în preluarea de către economia din China a unor cantităţi de energie de câteva ori mai mari decât energia furnizată de ruşi. Închid paranteza făcând afirmaţia că miliardele de tone de gaz lichefiat produse în Statele Unite şi care străbat în prezent toate oceanele şi mările lumii şi sutele de terminale construite pentru descărcarea gazului lichefiat şi delichefierea acestuia alimentează finanţele Statelor Unite şi în general economia cu sume exorbitante de bani, care asigură nu numai supravieţuirea imperiului economic american, ci şi relansarea acestuia.

Astfel încât meciurile din ce în ce mai dramatice desfăşurate între democraţii care pierd teren şi republicanii care câştigă teren în Congresul Statelor Unite reprezintă nu premisele unei prăbuşiri ci, dimpotrivă, premisele unei resetări şi relansări.

Joe Biden, care la propriu şi la figurat cade tot mai des pe scări şi este din ce în ce mai dezorientat, nu reprezintă decât un mort viu ţinut în vitrină. În realitate, nu el conduce Casa Albă sau Departamentul de Stat, ci Obama. Care de altfel o şi pregăteşte pe ilustra doamnă Michele pentru ca, pe ultima sută de metri a cursei prezidenţiale, să îi ia locul lui Biden. Momentul este foarte aproape. Pentru că Biden e în pierdere mare de viteză. E surclasat din ce în ce mai vizibil de către marele său rival, Donald Trump. Cercetările de piaţă confirmă afirmaţia de mai sus.

Şi din nou ne întoarcem la tema principală a acestei analize. Ce se va întâmpla cu războiul din Ucraina din perspectiva unei victorii republicane? Va înceta printr-un compromis, în baza principiului teritorii contra pace, sau va escalada în scopul epuizării resurselor Federaţiei Ruse, aflată deja în grea suferinţă? Donald Trump a dat un răspuns. În sensul că în câteva zile, dacă vine el la Casa Albă, pacea va fi restabilită. Este un răspuns politic. Mai degrabă electoral. Lucrurile sunt mult mai complicate. Numai renunţarea la întreg sistemul de sancţiuni aplicate Federaţiei Ruse necesită un interval de timp destul de îndelungat. Inerţial, acest război va mai continua. Şi, într-un fel, semnalul a şi fost dat în acest sens de republicanii din Congres, care au garantat alături de democraţi continuarea susţinerii acordate de Statele Unite guvernului ucrainean.