Antisemitismul a explodat

• Planeta nu are destui evrei

În rapoartele sale anuale privind inegalitatea economică, Oxfam a raportat că cei mai bogaţi 1% din populaţia globală deţin mai multă avere decât restul de 99% combinat.

Credit Suisse Global Wealth Report a arătat în mod repetat că averea este extrem de concentrată în mâinile unei mici elite. Potrivit raportului din 2023, cei mai bogaţi 1% deţin aproximativ 45,8% din avuţia globală, ceea ce reflectă o concentrare semnificativă, deşi nu la nivelul extrem de 99%.

Deşi prezintă cifre care se cam bat cap în cap, atât Oxfam, cât şi Credit Suisse se raportează la aceeaşi proporţie de bogătaşi şi calculează avuţia celor mai bogaţi unu la sută din populaţia lumii.

Dar, evreii nu sunt 1% din populaţia globului.

Statisticile susţin că, în 2023, populaţia evreiască din lume a fost estimată la 15,7 millioane.

Asta face 0,2%.

Restul sunt ruşi.

Desigur, aceasta este o glumă cu care subliniez ridicolul ideii că evreii ar stăpâni lumea; pentru cei care nu au băgat de seamă, i-am inclus pe toţi evreii lumii între bogătaşii planetei, inclusiv pe cerşetorii din Israel, pe ţăranii din kibutzuri, pe lucrătorii de la telefoane şi pe muncitorii din fabrica de irigaţii Netafim.

Şi, după ce i-am băgat pe toţi evreii lumii, se dovedeşte că au mai rămas patru cincimi de bogătaşi de alte etnii.

Dacă nu ar face victime, antisemitismul ar fi caraghios.

• Antisemitismul Rusesc

Iată o prezentare succintă a principalelor aspecte şi evoluţii ale antisemitismului rusesc:

1. Perioada Imperiului Rus (secolele XVIII-XIX)

- "Zona de Rezidenţă" (1791): Zona unde evreii erau obligaţi să locuiască, excluzându-i din majoritatea regiunilor imperiului.

- Pogromuri: Atacuri violente asupra comunităţilor evreieşti în anii 1881-1884 şi 1903-1906, adesea tolerate sau instigate de autorităţi.

2. Naşterea Sionismului

- Origini şi contexte: Mişcarea sionistă a luat naştere la sfârşitul secolului al XIX-lea, în mare parte ca răspuns la persecuţiile antisemite din Europa, inclusiv Rusia.

- Rolul evreilor din Rusia: Evreii din Rusia au fost printre cei mai activi promotori ai sionismului, cu figuri notabile precum Leon Pinsker, autor al lucrării "Autoemanciparea" (1882), şi Theodor Herzl, fondatorul mişcării sioniste moderne.

3. Perioada Sovietică (1917-1991)

- Revoluţia Bolşevică: Iniţial, regimul sovietic a abolit legile discriminatorii împotriva evreilor; mulţi evrei au ocupat poziţii importante în guvern şi partidul comunist.

- Stalinism: Antisemitismul de stat revine. "Complotul medicilor" (1948-1953) - medicii evrei acuzaţi de conspiraţie împotriva liderilor sovietici.

- Războiul Rece: Tensiunile cu Israelul şi percepţia evreilor ca potenţiali trădători.

4. Perioada Post-Sovietică (1991-prezent)

- Declinul antisemitismului de stat: După prăbuşirea Uniunii Sovietice, antisemitismul oficial scade, comunităţile evreieşti îşi reconstruiesc instituţiile.

- Antisemitismul popular: Persistenţa antisemitismului popular, promovat de organizaţii naţionaliste şi grupuri extremiste.

- Tendinţe recente: Antisemitism legat de naţionalismul rusesc şi xenofobie; guvernul actual ia măsuri ocazionale împotriva antisemitismului.

• De fapt, Rusia nu este antisemită

Indicele antisemitismului calculat de ADL Global 100 creditează Rusia, pentru anul 2023, cu un nivel de 26% de antisemitism, un nivel hotărât mai coborât decât media est-europeană (34%).

Recordul antisemitismului în Europa de Est, conform acelor măsurători, este deţinut de...România (47%)!

Contrar imaginii tradiţionale că românii sunt un popor primitor, blajin şi tolerant, aici este terenul de pe care a fost lansată, în 1913, cartea "Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria" scrisă de doctorul Nicolae Paulescu (descoperitorul insulinei).

El utilizează Coranul şi Talmudul ca să demonstreze că există o conspiraţie mondială evreiască.

Constituţia României din 1866 prevedea, în Articolul 7, că doar creştinii puteau deveni cetăţeni români, excluzând astfel evreii. La Războiul de independenţă din 1877, a participat un număr semnificativ de evrei, cu speranţa că serviciul lor militar va fi recunoscut prin acordarea cetăţeniei române.

Deşi au existat promisiuni şi aşteptări în acest sens, realitatea a fost mult mai complexă şi marcată de discriminare şi întârziere.

Conferinţa de la Berlin (1878) a recunoscut independenţa României dar, pentru recunoaşterea internaţională, a impus unele condiţii, inclusiv modificarea articolului 7 pentru a permite naturalizarea evreilor. România a adoptat, în 1879, Legea naturalizării prin care evreii puteau deveni cetăţeni, dar procesul era complicat şi presupunea aprobarea individuală de către Parlament, ceea ce a limitat considerabil numărul de evrei naturalizaţi.

Pe aleea principală a Cimitirului Sefard din Bucureşti, este ridicat un monument în amintirea evreilor care şi-au dat vieţile pentru România, în războaiele în care a fost antrenată.

Totuşi, nu România este campioana antisemitismului Europei, ci Grecia, cu un nivel de 67% de antisemitism.

Studiul Agenţiei Uniunii Europene pentru Drepturile Fundamentale (FRA), invocat la începutul acestui articol, sugerează că evoluţia antisemitismului în Europa este extrem de dinamică în ultimul timp şi că nivelurile stabilite de studiile ADL nu mai ilustrează situaţia actuală.

La prima vedere, creşterea antisemitismului rusesc în perioada războiului din Ucraina a urmărit scopuri propagandistice, să discrediteze guvernul ucrainean şi să justifice intervenţia militară.

Constatăm, însă, că reacţia extremistă, oarbă, a guvernului israelian în Fâşia Gaza a resuscitat antisemitismul peste tot în lume, convocând o comunitate internaţională explicit antisemită, dispusă să scoată Rusia din izolare, pentru combaterea inamicului comun - Israelul.

Nu conteaza câte confuzii conduc la acest rezultat, contează rezultatul care, de exemplu, atrage către convingeri antisemite tineretul din mediul universitar aflat în ţări dezvoltate.

Tineri studenţi americani consideră că soluţia conflictului din Fâşia Gaza este ca Israelul să fie desfiinţat, o convingere care până acum putea fi întâlnită doar la unii locuitori din ţările MENA (Middle East and North Africa).

Soarta rezervată de antisemiţi israelienilor după presupusa desfiinţare a Israelului, rămâne mereu neprecizată, dar, în lipsa soluţiei, unul dintre subînţelesuri este exterminarea lor (am văzut astfel de interviuri luate unor palestinieni).

• Antisemitismul, liant al Rusiei cu Sudul Global

"Sudul Global" este un nume pentru ţările şi regiunile, în principal din emisfera sudică, considerate a fi mai puţin dezvoltate economic, în contrast cu "Nordul Global," care include ţările mai dezvoltate economic din America de Nord, Europa şi părţi din Asia de Est.

MENA este parte a Sudului Global.

Conform studiilor ADL, regiunea ţărilor MENA resimte vârful sentimentelor antisemite pe Globul Pământesc, cu un nivel de 74%.

Performera absolută este - previzibil - populaţia palestiniană, cu 93% antisemitism; proporţia de 7% care lipseşte până la antisemitismul absolut de 100%, cred că ţine de marja de eroare a sondajului.

Pe locul al doilea este Irakul, cu 92%.

Ţara din MENA cu toleranţa cea mai ridicată faţă evrei este, surpriză!, Iranul, cu "doar" 60% antisemitism.

Din MENA fac parte (ţările la care nu figurează proporţia de antisemitism, nu se găsesc în studiul ADL):

- Orientul Mijlociu:

Arabia Saudită 74%

Bahrain 81%

Emiratele Arabe Unite 80%

Iran 60%

Irak 92%

Israel

Iordania 81%

Kuweit 82%

Liban 78%

Oman 76%

Palestina 93%

Qatar 80%

Siria

Turcia 69%

Yemen 88%

- Africa de Nord:

Algeria 87%

Egipt 75%

Libia 87%

Maroc 80%

Sudan

Tunisia 86%

Volodimir Zelenski a sesizat legătura dintre războiul pe care Rusia îl duce în Ucraina şi razboiul din Fâşia Gaza: "Rusia este interesată să declanşeze un război în Orientul Mijlociu, astfel încât o nouă sursă de durere şi suferinţă să submineze unitatea mondială, să crească discordia şi contradicţiile şi, astfel, să ajute Rusia să distrugă libertatea în Europa" (5)

Propaganda antisemită rusească serveşte unui scop mai profund decât doar să-l compromită pe Zelenski, ea oferă optica prin care ţările MENA să vadă în Rusia un aliat; a fost acesta un scop urmărit de la început sau pur şi simplu s-a potrivit?

Există vreo legătură între dezmembrarea teritoriului Ucrainei şi lupta de eliberare palestiniană?

Nu, nu este nici o legătură, dar iată că am găsit-o.

Şi tot aşa, există vreo legătură între ocuparea Crimeei, Doneţkului şi Luganskului de către armata rusească şi lupta de emancipare a Sudului Global?

Nu, nu este nici o legătură, dar o voi găsi.

Sudul Global este îndatorat Nordului Global, căruia îi rambursează creditele valorificându-şi resursele naturale; evident, creditele sunt evreieşti şi iată cum ocuparea rusească a teritoriilor ucrainene este un act eroic de împotrivire la samavolnicia occidentală.

• Aceasta nu este o încheiere, ci o prefaţă

Acest articol ar trebui să fie, de fapt, o prefaţă la un studiu serios asupra cauzelor crizelor lumii contemporane - criza financiară, criza energiei, criza alimentară, criza apei şi criza spirituală.

Antisemitismul are calitatea că ascunde adevăratele cauze ale acestor crize, care, după cum am arătat-o în cartea mea "Soluţia crizei", publicată în 2016, îşi au originea în organizarea omenească construită pe creditul cu dobândă.

În 400 de ani de când datează această construcţie, elasticitatea sa economico-financiară s-a epuizat, câştigurile din investiţiile provenind din credite nu mai acoperă dobânda şi uneori nici principalul.

La nivel planetar, datoria creşte mult mai abrupt decât produsul intern brut.

Situaţia reclamă o altă organizare omenească - în cartea "Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ", am propus o rânduială derivată din Poruncile biblice, ca să stimulez alte astfel de propuneri pentru societatea dezirabilă.

Momentul reclamă astfel de visări şi revelaţii.

În replică, declanşarea războaielor oferă oxigen organizării omeneşti care se asfixiază, aşa cum se asfixiază orice sistem financiar piramidal, inclusiv cel dezvoltat la scara întregii planete.

Războiul declanşat de ruşi în Ucraina a revitalizat industria de război din lumea întreagă.

O lume încurcată financiar şi economic se autodistruge, găsind că astfel îşi mai tărăgănează trecerea spre altceva.

Ridicol.