Antonescu - Geoană, o confruntare second-hand

Opinia Cititorului ( 8 )

1. 1.  "second-hand", totusi la prima mana!
   (mesaj trimis de d.i. în data de 20.11.2009, 10:39)

   Am stat si m-am gandit! Mult! Nu cometez "parti pris"-ul! Dar, realmente, mie nu-mi place, faptic, Basescu. Nici "spiritualitatea" lui, care, atat cata este!, este mult mai mult nefrecventabila, decat necesara (ca a lui Vadim!) De Antonescu, de Geoana, ca si de Oprescu se pot insaila destule! Dar, deocamdata, sunt si raman insailari! La Basescu, dupa 5 ani exista niste certitudini! Si pentru ca azi e ultima zi de confruntare (turul I), uite care este parerea mea:

   Homo homini lupus  

   Partea întâia - O investigaţie “pro domo” 

   “Singura certitudine care ne-a mai rămas este că, pe pe termen lung, vom fi toţi oale şi ulcele. O certitudine relativă totuşi, dat fiind că şi olarii sunt sortiti pieirii !” 

   din “Distilate pentru posteritate” 

   Conflict ualitatea cu rea credinţă şi conflictualitatea cu orice preţ, constituie, în opinia mea, formele cele mai periculoase de beligeranţă. Specifice cantonării individului în animalicul lovit de rabie, aceste speţe ale sociopatiei au devenit patologic pe calea arivismului venal şi politic şi au ramas în istorie prin reprezentanţi care – în dispreţul drepturilor naturale ale umanităţii – au vrut să oprească, la vremea lor, planeta din drum. 

   Comportamentul la capetele eşichierului ideologic (extremismul de dreapta şi de stânga) i-a fost devoalat de Hitler şi Stalin. 

   Venite pe filiera antecesorilor, în fapt, a derbedeilor de varii speţe care - posesori ai unei precarităţi morale şi intelectuale patente - se aşează de partea jumătãţii goale a paharului cu apă şi susţin fervent lichelismul şi vespasianismul cras, aceste deviaţii rememorează de fiecare datã acumulările anterioare şi încearcă să se reconfigureze ataşând resurecţiei lor oportunităţile aduse de crizele cu care se confruntă - ca de obicei, ca ţap ispăşitor! – societatea civilă. 

   Lipsite esenţial de moralitatea fondatoare care a dat naştere civismului ca stare de graţie a concordiei, aceste conflictualităţi, dând din coatele “timonei”, au izbutit să acapareze România. 

   Instrumentele lor sunt, ca mereu, cultul personalităţii, profanarea suveranităţii, veleitarismul adus la rang de doxă, corupţia endemică, şantajul de varii speţe şi dispreţul funciar faţă de agenda publică reală. 

   Conflictul deschis întreţinut de “şeful statului” cu puterile statului, cu grupurile de interese care şi-au asumat exerciţiul democratiei (partide politice, şindicate, patronate, trusturi de presă s.a.m.d.) şi cu societatea civilă, nu justifică decât accesele şi stările de decompensare prin care trece. 

   Nu este mai puţin adevărat că apetitul de putere şi prezenţa agasantă a preşedintelui în realitatea imediată (rareori necesară politicului!) sunt amplificate şi cauţionate de un vector politic care a devenit suspect în raport cu menirea sa declarată. Este vorba de formaţiunea politică din care domnia sa provine şi care, probându-şi spasmodic obedienţa, participă putativ la tentativa acestuia de a se perpetua la putere. 

   Vendetta pusă la cale pentru “cine nu-i cu mine, este împotriva mea” a căpătat accente paroxistice şi, susţinută făţis de guvernul de “mitici şi gagici” întâmplat la frâiele ţării, a eşuat în grotesc. 

   Piesa “á la Ionesco” pusă în scenă, plină de neprevăzut şi lipsită de sapienţă, adică demnă de teatrul absurdului, este, dacă luăm în considerare ingredientele şi recuzita, o mostră de fariseism patent şi total. Pe fond, tema centrală, cea care-i preocupă pe toţi cei care-şi clamează onest dreptul la bunăstare şi respect - mai pe româneste cea pe care o introduce întrebarea “Cum o scoatem la capăt?” - a devenit un episod de umplutură, chiar desuet, în raport cu bătaia pe “tichia cu mărgăritare”. 

   Pornită din orgolii rănite, susţinută inclusiv prin adăugirea imorală la textul constituţiei, gâlceava preşedintelui cu ţara s-a cantonat în acut şi naţionalism ieftin şi - dincolo de falsetul populist din dotare - agresează grosier nivelului de suportabilitate, ajungând să desfiinţeze normalitatea chiar şi în panteonurile liniştii eterne! 

   Demersurile de aducere în normalitate a vieţii politice, de contracarare a derapajelor intervenite în ambientul suveranităţii pe calea politicului precar (deseori deraieri cu iz filipic), s-au lovit de noxele eşapate de “motorul în doi timpi” de la Cotroceni care, într-un parcurs făţis guvernat de arbitrul intereselor personale şi de doctrina “mac-mahon”-ică, a adus conflictul cu puterile statului în curtea “zaverei”. 

   Potriv nic expertizei ştiinţifice şi manageriale şi susţinător fervent al sfertodoxiei din care provine (în fapt, adept declarat al colonului obedient funcţiei şi inamic al rectitudinii coloanei vertebrale), d-l Băsescu nu ratează! 

   În opinia mea, domnia sa - conştient, sau nu - este destoinic. Lucrează cu aplicaţie la disoluţia economică, juridică, politică şi socială a Ţării. Finalităţile perverse ale acestui proces, 

   fără excepţie potrivnice normalitătii, au făcut din România 

   i.- un rateu al tranziţiei economice. Pe fondul schimbarii paradigmei de finanţare a producţiei destinate consumului final (decapitalizare forţatã şi capitalizare prin credit) şi al destructurării economiei reale, România a intrat în depresiune economică şi nu mai poate asigura veniturile curente necesare populaţiei decât prin creşterea nesăbuită a datoriei publice interne şi externe! 

   ii.- un stat în care economia reală a fost subordonată economiei publice. Deopotrivă obeză şi anemică, economia publică nu mai susţine producţia de bunuri şi servicii publice, ci finanţarea obedienţei. Pe fondul arendării puterii în folosul camarilei politice şi al intereselor înguste de grup are loc disoluţia bunăstării societale şi, bunăstarea “noastră” este - fervent şi nesăbuit - cesionată “altora”! 

   iii.- un spaţiu al conflictului global. În sfada preşedintelui cu ţara, au fost convocate şi implicate delaolaltă puterile statului, Constituţia, grupurile de interese formal constituite, mass-media, societatea civilă care ştie carte, ba chiar şi foştii presedinţi ai ţării!  

   iv.- o entitate etatică decompensată. Pe de o parte, încartiruită în UE şi NATO, pe fondul lipsei de “doxă” în afacerile publice, România s-a aşezat temeinic în poziţia de “etc.”, devenind nu numai finanţator net al acestora, dar şi “asinu’ncleiat în smoala fariseismului idiot”! 

   Pe de altă parte, văduvit esenţial de resursele de expertiză (în opinia ultimei transe de miniştri, o atenansă ne-necesară deciziei!), sistemul politic prevalent a devenit vulgar şi - pe calea contaminării puterilor - s-a domesticit ca regim parlamentar având drept caracteristici arivismul de varii spete, corupţiala nivel înalt şi sărăcia de idei. 

   v.- o republică în reşapare. Democraţia “originală” imaginată de d-l Băsescu a eşuat prin confiscare şi descuamare într-o speţă a statului de drept care face loc plutocratiei (o autocraţie venal închinată) în care se pregătesc delaolaltă, 

   - limitarea drastică a reprezentării (în fapt, “patul lui Procust” ar urma să scoată 36,3% din reprezentanţii aleşi de suveran în puterea legislativă!), 

   - dezmembrarea funcţională a magistraturii puterii legislative (trecerea primitivistă la regimul unicameral, un fel de “mică” adunare naţională, atentează la înfăptuirea eficace a suveranităţii şi contravine flagrant logicii parlamentarismului pan-european la care suntem “parte”!). 

   - subordonarea politică a magistraturii puterii judecătoreşti. Începută prin scoaterea forţată din sistem a expertizei judiciare care a năruit capacitatea operaţională a parchetelor şi instanţelor de a înfăptui actul de justiţie, recenta numire a procurorului general în dispreţul avizului negativ dat de Consliul Superior al Magistraturii (exilat constitutional, din putere a statului într-o simplă competenţă3 ) este, dincolo de vindicativul malign care a răbufnit, dovada certă că pentru a controla “acuzarea generică” interesul d-l Băsescu se exercită inclusiv prin actele de putere emise de preşedinţie. 

   Partea a 2-a - Democraţia de panoplie 

   “Democraţia impusă cu sila tot silnicie se cheamă!” 

   din “Distilate pentru posteritate” 

   Înzestra t cu un simt aparte când este vorba de oportunităti, dus la biserică mai ales pentru moaştele aducătoare de voturi milostive şi totdeauna disponibil să transceadă barierele comportamentului politic ortodox, d-l Băsescu a constatat şi exploatează veros avantajele “herd behavior” , un atavism preluat de la “mieii primi” şi devenit pe calea precaritătii culturale comportamentul predominant al îndobitociţilor soartei. 

   D-l Băsescu este un combinator docent (un îmbârligător de profesie!) a cărui expertiză în domeniu nu mai trebuie dovedită. 

   Fertil în făcături politice (nu c’ar fi necesar, dar e-n firea sa!), adnotând sau insuflând fiecare decizie a executivului pe care l-a moşit, mandatarul instituţiei prezidentiale a izbutit, făcând “keiretzu ” cu ariviştii politici, cu cercuri mai mult decât venale de interese şi cu d’alde “neica nimeni cu giubea”, să construiască o nouă specie tipologică de democratie în promiscuitatea puterii pe care o degajă regimul parlamentar : “democraţia de panoplie” . 

   În “discursul tronului”, de fiecare dată caustic fără motiv şi plin de imprecaţii, domnia sa aduce în discutie teme de actualitate, erijându-se în “salvatorul naţiei”! Exploatând asimetria de informaţie creată şi întreţinută de întâi-mergătorii tocmiţi şi escamotând partea goală a paharului d-l Basescu cade de fiecare data în picioare! 

   Într-o ordine la întâmplare, iată – constatativ, dar şi, delaolaltã, concesiv! - trei dintre acestea: 

   - salvgardarea veniturilor curente ale populatiei. Deşi soluţia oportună convoacă în regim de urgentă creşterea ocupării în economia reală, atragerea investiţiilor străine prin stimulente fiscale certe, reconstructia asietei fiscale şi a economiei publice, pentru a-şi asigura liniştea necesară în alegeri, cerebelul de la Cotroceni a orientat executivul spre contractarea de credite externe şi interne fără precedent. Aşa s-a ajuns ca în acordul stand-by cu FMI, “criteriile structurale de îndeplinit”, negociate în genunchi şi recunoscând supremaţia “diktat”-ului finanţei trans-naţionale în raport cu suveranitatea naţională, să devină în limbajul decidentilor “externalităţi necesare” . 

   Ce importanţă mai are faptul că aceste “externalităţi” atacă frontal solidaritatea societăţii civile prin contestarea contractului social şi bunăstarea generică prin evicţiune de PIB ?! 

   - reformarea statului. Deşi raţiunea fondatoare invocă un proces de consolidare a statului de drept ca fundament al unei republici în care regimul democraţiei este conştient şi responsabil asumat, reformarea a fost condusă şi a eşuat pernicios în  

   - confiscarea partinică a actului de guvernare (impunerea politicilor publice, aproape exclusiv, prin ordonanţare!: peste 90% din actele de puterte ale Parlamentului sub guvernele Tariceanu, au fost acte notariale prin care s-a luat la cunoştinţã de o.u.g.- uri),  

   - alienarea democratiei constituţionale prin promulgarea “aprobării tacite” şi în  

   - restructurarea patriei lui “322” (gândită referendar să devină “garsonieră”!).  

   Venită de ultimă instanţă (deocamdată!), contabilizarea deficitului bugetar “deasupra” şi “dedesubtul” liniei (“made” în FMI!) concură eficace la escamotarea dezastrului naţional şi la susţinerea precară a păcii sociale. 

   - eficientizarea democratiei. Deşi resursa primară a democraţiei se constituie din participarea cât mai largă a cetăţenilor la deciziile de politici publice, demersurile de îngustare a reprezentării suveranului, proferate de la Cotroceni, în fapt reducerea numărului de parlamentari din considerente de “eficientizare” a consumului de fonduri publice (micşorarea reprezentării locale se subînţelege de la sine!) nu face decât să confişte vulgar suveranitatea în favoarea puterii, a potentaţilor economici ai zilei (Becali este deja de referinţã!) şi în defavoarea opoziţiei politice.  

   Deşi mecanismul fondator al democraţiei aduce în primă instanţă respectul faţă de opţiunea majoritară, d-l Băsescu, animat de interesele perpetuării la putere şi uzând de o prerogativă constituţională interpretată “stricto sensu”, perpetuează imixtiunea guverului demis în administraţie.  

   De ce toate acestea? Simplu, intrarea în finala de “doi” a d-lui Băsescu a devenit incertă.  

   Împărtăşit cu zeama de troscot din pocalul voturilor finale date de “antanta” parlamentară “fetelor” din guvern, voturi care au consfiinţit comportamentul penal al celor două ministrese (a treia s-ar pãrea cã a intrat în “retromisiune” pe calea trântirii guvernului!) şi interpretând ca un afront personal “palma” ce i-a fost mediată prin votarea moţiunii de cenzură (unică în istoria post-decembristă!), preşedintele a găsit “in extremis” soluţia spre a capta eficace necesarul de sufragii: reconstrucţia curiculară a “prezidenţialelor” în curtea primitoare a populismului decadent! 

   Mai întâi, invocând cererea de stabilitate politică, în dispreţul flagrant faţă de spiritul Constituţiei, al evidenţei şi potrivnic concordiei necesare, d-l Băsescu a impus obstrucţionist în fruntea executivului – luat în arendă în decembrie trecut! - un “consilier” cu streaşină la limbă, dovedit de viată ca fiind un perdant patent. 

   Apoi, în dispreţul bunului simţ elementar, a decis (evident de unul singur şi împotriva avizului negativ dat de puterea legislativã) să supună votului popular - printr-un referendum “decretat” în ziua desfăşurării primul tur al alegerilor prezidenţiale! - destructurarea puterii legislative şi, invocând eficientizarea consumului de resurse fiscale, de fapt exploatând repulsia pe care a construit-o faţă de legislativ, limitarea reprezentării suveranului! Să analizăm factual “refecul” însăilat de d-l Băsescu! 

   A) Formula guvernamentală “croită” de “desemnat” era din plecare dezamăgitoare! Faptul că aveam de-a face cu o simplă remaniere (în opinia mea, fără a face compromisuri în ceea ce priveşte expertiza necesară, guvernul trebuie totuşi, să fie politic!) relevă două stări de fapt: 

   1) Deţinătorii expertizei necesare constructiei executivului au declinat propunerea de cooptare şi, înclin să cred, motivul nu este herpesul d-lui Croitoru! 

   2) Preşedintele ar vrea “sã-şi tragã” un “guvern personal” (pohta, ce-am pohtit!). Chiar dacã o asemenea fãcãturã este improbabil să treacă, d-l Bãsescu a mai împuscat o raţã: şi-a conservat atât accesul la resursele guvernamentale (prin lege, rămase în administrarea guvernului demis!). Evident, escamotând faptul că, departe de ochii prostimii şi ai reprezentanţilor săi, executivul dovedit indemn de managementul resurselor şi politicilor publice, îi finanţează din bani publici cererea de sufragii şi achiziţionează - în dispretul prioritătilor reale ale societăţii civile - dotări militare fără licitaţie!  

   3) Tot evident, înadinsa formulã de guvern (jumate din “boc II” are legãturã ombilicalã cu primul “evident”) a fost trântitã de Parlament. Chit cã sub comanda generalului de intendenţã, grupul independenţilor “a pupat piaţa independenţei”! 

   4) Aşezat în poziţie de “moţ” la tot ce mişcã sau se odihneşte (pe bani publici, fireşte!), beneficiind de un buget “augmentat” pe mãsura nãzuinţelor care i-a permis sã creascã efectivul de ţucãlari ai preşedinţiei la peste 250 persoane, d-l Bãsescu rãmâne “ţanţoş” şi, împotriva tuturor, îşi continua periplul conflictual, condus fiind nu de vreo raţiune pozitivã, ci de ludicul meschin: “ba p’a mãtii!. Finalitatea aşteptatã din aceastã conflictualitate “meşteşugit” întreţinutã a devenit secretul lui Polichinelle: “Mor, da’ mor cu ei de gât!” Ce nu vrea sã ştie domnia sa este cã “ei” sunt şi legitimi şi uniţi şi mulţi! 

   B) În ce priveste a doua manevră, este clar că avem de-a face cu o manipulare grosieră pusă la cale de d-l Băsescu spre a-şi asigura prin mecanisme neortodoxe sufragiul “prostimii” (mea culpa!). 

   În fapt, dincolo de evidenţa implicită (îngrădirea făţişă a capacităţii de exprimare a suveranităţii) avem de-a face cu un atentat făţis la capacitatea de dezvoltare a atributelor suveranităţii, un atentat venit pe calea autocratizării instituţiei prezidenţiale. Repercusiunea sa previzibilă este bulversantă! Preşedintele încearcă consolidarea autocratică a puterii executive prin subminarea celorlalte puteri ale statului. 

   C) În fine, ultima gãselniţã, ingerinţa grosierã în conştiinţa electoratului prin crearea unei legãturi intime între alegerile prezidenţiale şi referendum care are menirea de a orienta - liminal şi subliminal - sufragiul electoral cãtre preşedintele în funcţie dã mãsura exacta a panicii care bântuie sinapsele preşedintelui Bãsescu şi nu meritã alte comentarii.  

   Geniu pustiu, d-l Băsescu şi-a iroşit mandatul în conflicte şi cauze care ne-au sortit esecului. Se poate mândri totuşi cu patru “realizări” de exceptie! A girat de la înălţimea instituţiei prezidenţiale intrarea României în depresiune economică (1), a contribuit eficace la redistribuirea echitabilă a sărăciei (2), a promovat concesionarea pe veresie a viitorului ţării (3) şi a unificat - dincolo şi peste diferenţele doctrinare – Parlamentul (4)! 

   Şi cum toate sunt temeinic rostuite şi greu de îndreptat, a da curs îndemnului lui Horaţiu din “Ode”: Carpe diem! nu mai este o alternativă ! 

   n.b. sper ca nu e cu suparare! daca este, scoate-l din economia site-ului! 

   1. 1.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
      (mesaj trimis de cititor în data de 20.11.2009, 12:13)

      nu vreau sa jignesc autorul comentariului nr. 1 dar nici nu pot sa nu spun ca imi pare rau de timpul pierdut citindu-l .

      1.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
      (mesaj trimis de anonim în data de 20.11.2009, 12:38)

      Corect ; limbaj de lemn si nimic mai mult. 

      Ba da, mai mult labarteala articolului; eu nici nu l-am mai citit pana la capat. 

      Limbajul de lemn are ucenici buni in Nastase si Geoana; de la ei o fi invatat autorul SECOND HANDE ?? 

      Cat despre iluminarea "uniti si multi" a uitat sa mentioneze si "transparenti" dar in sensul ca a transpirat conspiratia , adica "monstruoasa coalitie" caci despre majoritate nu poate fi vorba; se vede deja adevarata stare de lucruri din confruntarea Antonescu - Geoana. 

      Dl Make are dreptate; cu actori de mana a doua, spectacolul nu putea fi decat second hande .

       

      1.3.   ptr d.i. (răspuns la opinia nr. 1)
      (mesaj trimis de anonim în data de 20.11.2009, 17:25)

      ? d.i. o fi un inceput de dilit, scris mai altfel ?? dupa turuiala se pare ca da. 

      Sincer nu vreau sa te jignesc domnule, dar ce te apuca? 

      Daca vrei sa spui ceva , sa te faci util, asculta un sfat: 

      Daca simti ca ai chemare,  

      Lasa din alambicare, 

      Lasa-n pace diafanul,  

      Ai concret- cotidianul ! 

      Hai din stele ....pe pamant 

      Si te'ocupa de cuvant. 

      Daca vrei sa filozofezi , si ti-ai ales ca tarla politica, o sa fi foarte dezamagit cat de curand ; analfabetii din politica, una ca n-au cum sa te inteleaga si in plus nu-i interesezi ; ei se conduc dupa alte principii:acestea de jos mercantile, machiavelice.

      Capisco ?? 

   2.  dehhhhhh
   (mesaj trimis de braunn în data de 20.11.2009, 14:40)

   Nu m-am straduit sa-l citesc pe filozoful de la opinia nr 1,ca as adormi pe masa,dar in linii mari cred ca se apropie de linia politica a parlamentarilor nostri,care multe vorbesc si fara nici un sens si practica ai doboara.Atata stradanie sa scrii filozofic si cred ca este degeaba,atata timp cat poporul nu poate avea un DEX si atataaaaa pregatire filozofica.Mai bine s-ar fi rezumat la "sunt impotriva lui Basescu si va salut pe toti care sunteti cu mine".

   Nu am sa inteleg de ce toata coalitia asta,de cacao,care este impotriva lui Basescu al face in fel si chipuri????omul mie,imi place ptr ca le-a dat peste nas lui Iliescu(un bolsevic)lui Nastase(un corup si un caracter zero)si prostanacului,care saracul e nevinovat in politica asta. 

   Eu al votez pe Basescu ptr ca stie sa fie un presedinte al romanilor si l-as vota si pe Antonescu Crin,dar........e prea slab,momentan.Ei doi sunt singurii care mai vorbesc din suflet,restul doar din cartile bolsevice. 

   Faptul ca partidele mogulilor(PNL ,PC(oare cum de mai exista partidul asta de buzunar?)si PSD sunt impotriva PDL si in speta a lui Basescu ma determina sa fiu de doua ori mai mult cu Basescu.Pentru ca mogulii ai stim ce hram poarta si cine nu isi aminteste de guvernarea PSD ??Sau de guvernarea Tariceanu in care PDL-ul a fiost aruncat ca o masea stricata si asta dupa ce a scos din anonimat complet un PNL ??????Fara Basescu PNL nu mai exista decat asa ca PC,un partidulet de colea,de buzunaras.

   Daca as fii in locul lui Basescu as face cu UDMR si independentii,guvernul urmator. 

   1. 2.1.  pentru Braun (răspuns la opinia nr. 2)
      (mesaj trimis de anonim în data de 20.11.2009, 17:08)

      Nu stiati ca pretendentul psd-ist si-a mai adaugat un epitet: manechin ? i s-a dat acum cateva zile;cred ca de catre cineva din presa. 

   3.  fără titlu
   (mesaj trimis de opinent în data de 20.11.2009, 17:10)

   am urmarit cu atentie confruntarile basescu-antonescu si geoana -antonescu .

   am vazut anvergura politica si viziune doar la basescu . antonescu e doar un "vorbete" , vorba cuiva acum cativa ani .

   geoana nu va ajunge niciodata sa obtina votul romanilor pentru cotroceni . 

   1. 3.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
      (mesaj trimis de anonim în data de 20.11.2009, 17:31)

      SA TE AUDA DOMNUL SI CATI MAI MULTI ROMANI ! nu stiu de ce dar mie cam frica de cei multi...... 

      Antonescu este doar un vorbete, dar Geoana este si mai si : urmariti-i miscarea buzelor cand debiteaza tiradele; eu as zice ca este miscare de papagal, ca si cand ai repeta ceva spus de catre altcineva.

      Urmariti si va cruciti !