APĂSAŢI CTRL+ALT+DEL PENTRU A REPORNI ECONOMIA "L" de la recesiune

Datele statistice nu au arătat niciodată aşa de sumbru pentru economiile dezvoltate. Viteza de prăbuşire a producţiei industriale din Germania şi Japonia este incredibilă, pe fondul dispariţiei cererii externe. Aceeaşi tendinţă s-a instaurat şi în economiile din Estul Europei.

Incredibilul de­păşeşte imaginaţia atunci când vorbim de comenzile industriale, care ne arată cum va fi activitatea economică din următoarele luni. Datele de la Ministerul Economiei din Berlin arată o scădere a comenzilor cu 25,1% în decembrie 2008 faţă de aceeaşi lună din 2007, conform unui articol Bloomberg. Mult mai îngijorătoare este prăbuşirea comenzilor pentru bunurile de capital (n.a. -30,4%), acestea fiind motorul dezvoltării viitoare. Astfel de scăderi ne semnalează posibilitatea unei restructurări masive a sectoarelor economice, cel puţin la nivel european. Dacă o scădere cu 30% pare impresionantă, cum poate fi caracterizată scăderea cu 50% a comenzilor din zona euro pentru bunurile de capital produse în Germania? În aceste condiţii, nu trebuie să ne suprindă că economiştii germani vorbesc tot mai mult de o nouă depresiune economică, după cum scrie FT Deutschland.

Despre depresiune a început să vorbească şi Fondul Monetar Internaţional, conform unei ştiri Bloomberg. În cadrul unei conferinţe de la Kuala Lumpur, Dominique Strauss-Kahn, preşedintele FMI, a declarat că economiile avansate sunt deja în depresiune, iar criza se va adânci dacă sistemul bancar nu se stabilizează. Dacă FMI nu a văzut recesiunea decât atunci când s-a ciocnit frontal de ea, ce credibilitate au politicile sale propuse economiilor emergente, a căror implementare condiţionează ajutoarele financiare?

Încrederea nu va reveni în cadrul sistemului financiar până când autorităţile fiscale şi monetare nu vor renunţa definitiv la eliminarea marcării la piaţă a activelor bancare. Preluarea de către Federal Reserve a unor active de 30 miliarde dolari de la Bear Stearns ne dovedeşte acest lucru. Banca centrală americană a raportat Congresului, la sfârşitul anului trecut, că nu se aşteaptă "la pierderi nete pentru Federal Reserve sau pentru contribuabili", conform unei ştiri Bloomberg. Marcarea la piaţă a dezvăluit recent pierderi de peste 4 miliarde dolari, din care doar un miliard este "alocat" băncii JP Morgan, instituţia care a preluat Bear Stearns în mai 2008. Ineficienţa va caracteriza şi noul plan al Trezorerie SUA, dacă marcarea la piaţă a activelor nu va fi o condiţie obligatorie pentru acordarea finanţărilor.

Întreaga lume aşteaptă astăzi minuni de la planul de stimulare a economiei americane propus de preşedintele Obama. Din păcate, cea mai mare economie a lumii a trecut dincolo de limita salvării prin intermediul soluţiilor miraculoase ale politicienilor. Unii dintre aceştia, cum este James Inhofe, senator republican din Oklahoma, văd ceea ce se află cu adevărat în spatele "stimulării". "Proiectul de lege include 93% cheltuieli şi doar 7% stimulare", scrie senatorul Inhofe pe pagina sa de web, unde îşi face public şi votul său negativ. Cu toate acestea, preşedintele Obama a crescut semnificativ presiunea asupra legislativului pentru aprobarea planului său fiscal, vorbind de o "catastrofă naţională" ca ultim argument pentru convingerea nehotărâţilor. Drumul de la promovarea "speranţei" (n.a. cuvânt de ordine în discursul inaugural) la promovarea "fricii" a fost foarte scurt pentru Barack Obama.

Acest mod de acţiune nu vine decât să confirme îngrijorarea profesorului Willem Buiter, fost membru în Comitetul de Politică Monetară al Băncii Angliei. Pe blogul său de la Financial Times, Buiter avertizează, din nou, asupra pericolului reprezentat de planurile de stimulare fiscală în ţările "ale căror guverne au o slabă credibilitate fiscală". Dacă aceste guverne nu pot garanta reducerea cheltuielilor după terminarea crizei, de unde vor fi plătite datoriile acumulate? Răspunsul este simplu, iar pieţele obligaţiunilor de stat percep tot mai acut pericolul inflaţionist din viitorul apropiat. Profesorul Buiter consideră că Statele Unite şi Marea Britanie au intrat în categoria "pieţelor submergente", poate şi din cauza acţiunilor disperate ale autorităţilor. Realitatea economică le-a redus la irelevanţă, iar acest lucru nu poate fi acceptat de promotorii binelui universal.

Despre credibilitatea fiscală a Statelor Unite a vorbit recent şi Paul Keating, fost ministru de finanţe şi fost prim-ministru al Australiei, într-un interviu acordat postului public de televiziune. Keating a declarat că datoria generată de obligaţiunile emise pentru finanţarea planului de susţinere economică este prea mare pentru a fi plătită la valoarea reală, iar calea aleasă va fi deprecierea dolarului prin emisiune monetară.

Deprecierea monedelor naţionale a devenit un fenomen acut în Europa de Est şi fostele state sovietice, dar băncile centrale nu par să fi descoperit cauza lui. Intervenţia lor directă pentru susţinerea cursului de schimb nu mai reprezintă nici măcar o soluţie pe termen foarte scurt. Grigory Marchenko, preşedintele băncii centrale a Kazahstanului, reflectă cel mai bine atitudinea băncilor centrale faţă de monedele pe care le "păstoresc": "Am atins un nou nivel de echilibru al pieţei şi îl vom apăra". Declaraţia a fost făcută după ce banca centrală a anunţat o depreciere a monedei cu 18%, ca urmare a scăderii dramatice a rezervei valutare, conform unui articol din Financial Times. Dacă s-a atins nivelul de echilibru, de ce mai este nevoie de apărarea acestuia?

Guvernatorul BNR ne-a reamintit, în cadrul conferinţei de presă de la prezentarea ultimului Raport asupra inflaţiei, că recesiunile pot avea diferite forme, în funcţie de rapiditatea cu care se revine la creştere, dar a exclus varianta în formă de "L". (n.r. Mugur Isărescu a declarat în cadrul conferinţei de presă de vineri: "Asistăm la o recesiune în formă de V, însă nu avem date despre cea în formă de U, ce prevede o perioadă mai lungă de scădere economică. Cea mai rea (formă de recesiune) este depresia, în formă de L, când economia pică şi rămâne aşa".) De unde vine optimismul BNR? De la propriile modele macroeconomice, care nu au "prognozat" oprirea bruscă a economiei naţionale în ultimul trimestru din 2008?

Tocmai varianta "L" este cea mai probabilă, deoarece guvernul este hotărât să menţină o structură economică profund dezechilibrată, care acum se prăbuşeşte şi în zona euro. Cheltuielile vor trece fără rezultate, iar datoriile vor rămâne intacte şi fără surse de finanţare.

Discursul de la Davos al premierului Vladimir Putin ne arată că a trecut demult vremea în care doar "lumina" şi gazele naturale veneau de la Răsărit: "În secolul trecut, Uniunea Sovietică a acordat statului un rol absolut. Pe termen lung, aceasta a făcut economia sovietică total necompetitivă. Această lecţie ne-a costat scump. Sunt sigur că nimeni nu doreşte repetarea ei."

Se poate compara ceva cu ironia amară a istoriei?